Mihail Sadoveanu: mason, dar mare scriitor, s-a vândut regimului, după care a asistat la închiderea în puşcării „a fraţilor săi”

Mihail Sadoveanu s-a născut în data de 5 noiembrie 1880, fiind un scriitor de mare prestigiu, povestitor, nuvelist, romancier și, mai târziu, om politic. Opera sa vastă și profundă s-a întins pe o jumătate de secol, rămânând în literatura română „de amploarea unei întregi literaturi.” Sadoveanu a fost membru corespondent al Academiei Române din 26 mai 1916, membru titular din 1 iunie 1921 și membru titular activ din 12 august 1948, un parcurs de prestigiu în cultura românească.

Deși renumit ca scriitor, Mihail Sadoveanu și-a lăsat amprenta și în politică. Criticii literari îl consideră un realist cu sensibilități romantice, capabil să descrie detalii cu o precizie contemplativă. La începutul carierei sale politice, a fost membru al Partidului Poporului și mai târziu a aderat la partidul fondat de Constantin Argetoianu, perioadă în care a fost numit președinte al Senatului.

După instaurarea regimului autoritar al lui Carol al II-lea, Mihail Sadoveanu s-a declarat susținător al monarhiei. Odată cu venirea la putere a comuniștilor, el și-a schimbat brusc orientarea, devenind un susținător activ al noului regim. În acest context, a ocupat funcția de președinte al Adunării Deputaților și a fost unul dintre cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, ce a preluat conducerea statului după abdicarea regelui Mihai I.

Mihail Sadoveanu și masoneria

Figura lui Mihail Sadoveanu este una controversată. În octombrie 1944, el a publicat articolul „Lumina vine de la răsărit”, prin care își exprima deschis sprijinul față de Armata Roșie. Acest gest de „obediență”, după cum l-a numit istoricul Stelian Tănase, i-a asigurat lui Sadoveanu o viață tihnită și prosperă până la sfârșitul zilelor. Onorat și decorat ca un „clasic în viață”, Sadoveanu a fost recompensat inclusiv cu Premiul Lenin pentru literatură, iar lucrările sale au fost tipărite în tiraje uriașe.

Sadoveanu a fost urmat de alți intelectuali și artiști care s-au adaptat noii ordini impuse de ocupantul sovietic, dar el a fost primul dintre ei. Textul său din anul 1944 a fost perceput ca o formulare masonică, simbolizând gestul de „obediență.” Sadoveanu fusese inițiat în masonerie în anul 1927, la Iași, și nu era singurul mason din cercul „Vieții românești”; printre colegii săi se numărau Mihai Codreanu și Păstorel Teodoreanu.

Datorită renumelui său literar, Sadoveanu a avansat rapid în ierarhia masonică, ajungând, în anul 1929, la gradul 33 și devenind membru al „Supremului Consiliu de Grad 33 și Ultim” al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România.

În anul 1928 publică povestirea Hanul Ancuței, fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinație ideală a genului epic și genul liric. În anul 1948 publică romanul „Păuna Mica”, iar un an mai târziu este ales președinte al Uniunii scriitorilor. Între anii 1925 și 1930, Sadoveanu publică un număr de romane foarte bine primite de critici, printre care și cunoscutul roman „Baltagul”.

În anul 1930, Loja Națională din România a fost recunoscută de Marea Lojă Unită a Angliei, care legitima activitatea masonică din țară. La acea vreme, Mare Maestru era prințul George Valentin Bibescu, un pionier al aviației române. În acest context, Sadoveanu a încercat să îl înlăture pe Bibescu pentru a ocupa el însuși funcția de conducere, ceea ce a dus la scindări și controverse care au marcat anii ’30. În final, figura lui Sadoveanu a fost dezavuată, iar chipul său ars în efigie, marcând astfel o perioadă de turbulențe în masoneria românească.

Odată cu ascensiunea extremei drepte în România, viața masonilor a devenit din ce în ce mai dificilă. În anul 1937, masoneria de rit scoțian a intrat oficial în „adormire”, iar regele Carol al II-lea a interzis activitatea Francmasoneriei Unite Române. Totuși, în noul partid unic patronat de rege, Frontul Renașterii Naționale, Mihail Sadoveanu a ocupat funcții de vârf, dovedind o abilitate remarcabilă de a supraviețui în toate schimbările politice.

După lovitura de stat regală din august 1944, a apărut ideea reînvierii masoneriei. Totuși, Sadoveanu a preferat să rămână fidel influenței sovietice și, prin aceasta, regimului comunist. Astfel, a asistat impasibil la suprimarea lojilor masonice între 1948-1951, când mulți dintre „frații” săi au fost arestați și închiși, iar organizația a fost anihilată de comuniști.

În anul 1955 Mihail Sadoveanu primește titlul de Erou al Muncii Socialiste, iar în anul 1961 primește Premiul Lenin pentru Pace. Mihail Sadoveanu suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb, iar la data de 19 octombrie 1961 se stinge din viață și este înmormântat alături de Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale la cimitirul Bellu.