Creșterea nivelului mării acaparează, de obicei, toate titlurile de prima pagină. Ne gândim la calote glaciare care se topesc, la oceane care se încălzesc și la furtuni din ce în ce mai violente. Însă, pentru multe dintre cele mai mari orașe ale lumii, pericolul nu vine doar de deasupra. Problema critică este că solul însuși se scufundă.

Această schimbare silențioasă pune în pericol sute de milioane de oameni. Acum, pentru prima dată, oamenii de știință au reușit să cartografieze cu precizie viteza cu care deltele fluviale ale planetei noastre pierd altitudine în mod activ.

Deltele fluviale și megalopolele sub presiune

O deltă fluvială este un teren fertil și plat, modelat de-a lungul mileniilor de râurile care depun sedimente la întâlnirea cu oceanul. Deși reprezintă mai puțin de un procent din suprafața terestră a Pământului, aceste zone sunt adevărați magneți umani, adăpostind până la 500 de milioane de oameni la nivel global.

Nu este o exagerare: zece dintre cele mai mari 34 de orașe ale lumii sunt construite pe aceste delte joase. Kolkata trăiește în delta Gangelui, în timp ce Alexandria ocupă delta Nilului. Shanghai se întinde pe delta Yangtze, Bangkok pe delta râului Chao Phraya, iar Ho Chi Minh City pe delta Mekongului. Chiar și New Orleans depinde vital de delta râului Mississippi.

Aceste locuri sunt motoare economice globale, noduri pline de porturi, autostrăzi, aeroporturi și cartiere dense, susținând totodată agricultura și fauna de care depind milioane de suflete. Totuși, majoritatea deltelor se ridică la doar 1-2 metri deasupra nivelului mării. Într-un astfel de scenariu, nu există loc pentru erori.

Pământul se scufundă sub picioarele noastre cu o viteză alarmantă

Ani de zile, comunitatea științifică a dus lipsă de date globale consistente despre viteza reală de scufundare a acestor regiuni. Situația s-a schimbat radical odată cu publicarea unui nou studiu de referință.

Cercetătorii au analizat un deceniu de observații radar furnizate de sateliții Copernicus Sentinel-1 pentru a monitoriza schimbările de altitudine în 40 de delte fluviale majore. Rezultatele sunt de-a dreptul uimitoare: mai mult de jumătate din deltele studiate se scufundă cu o viteză de peste 3 milimetri pe an.

Deși rata poate părea infimă la prima vedere, nu este. În multe locații, aceasta rivalizează sau chiar depășește ritmul creșterii globale a nivelului mării. În delte precum Chao Phraya (Thailanda), Mekong (Vietnam) și Fluviul Galben (China), scufundarea terenului a devenit factorul dominant al creșterii relative a nivelului mării. Inundațiile, pierderea terenurilor, pătrunderea apei sărate și furtunile devin mult mai severe atunci când solul coboară chiar și cu câțiva centimetri în timp.

Studiul a vizat toate regiunile deltaice majore cu populații urbane de peste 3 milioane de locuitori, incluzând delte recunoscute istoric pentru subsidență, dar și zone mai puțin explorate până acum.

De ce se scufundă deltele mai repede?

În mod natural, o deltă este într-o schimbare continuă: sedimentele o construiesc, în timp ce eroziunea o macină. De asemenea, crusta terestră are propria mișcare verticală. Totuși, studiul subliniază că activitățile umane accelerează dramatic acest proces, numit subsidență.

Extracția excesivă a apelor subterane conduce topul cauzelor. Atunci când megalopolele pompează volume uriașe de apă din acviferele subterane, solul se compactează, iar terenul începe să se lase. Extracția de petrol și gaze produce efecte similare, în timp ce expansiunea urbană rapidă adaugă o greutate imensă pe un sol deja moale. Mai mult, barajele construite în amonte rețin sedimentele care ar trebui să alimenteze deltele; fără acest „material de construcție” proaspăt, terenul nu se poate regenera.

Datele sunt clare: deltele cu cea mai mare creștere a populației urbane tind să aibă cele mai mari rate de subsidență. Printre exemplele citate se numără deltele râurilor Galben, Po, Nil, Chao Phraya și Mekong. Orașe de coastă precum Alexandria, Bangkok, Dhaka, Kolkata, Shanghai, Yangon, Can Tho, Thai Binh, Niigata, Jakarta, Surabaya și Dongying se confruntă deja cu rate de scufundare peste medie.

Milioane de oameni la limita supraviețuirii

Miza umană este colosală. Din cele 76 de milioane de persoane care trăiesc în zone deltaice cu o altitudine sub 1 metru, un procent masiv de 84% (63,7 milioane de oameni) locuiesc în zone care se scufundă rapid. Casele și mijloacele lor de trai sunt în pericol iminent.

Deși expunerea este critică în Asia, problema este una globală. În Americi, deltele Amazonului și Mississippi se numără printre cele șapte regiuni care generează peste 57% din subsidența totală la nivel mondial. Celelalte cinci sunt Nilul (Africa) și deltele Gange-Brahmaputra, Mekong, Yangtze și Irrawaddy (Asia). În 18 din cele 40 de delte monitorizate, pământul se scufundă mai repede decât se ridică oceanul.

„Analiza noastră arată că ratele medii actuale de subsidență depășesc creșterea geocentrică a nivelului mării în 18 dintre cele 40 de delte studiate, iar în câteva delte chiar și creșterea prevăzută a nivelului mării la sfârșitul secolului”, a declarat Leonard Ohenhen, profesor asistent de științe ale sistemului terestru la Universitatea din California, Irvine.

Acesta a adăugat: „Aceste rezultate necesită intervenții specifice pentru a aborda subsidența, în paralel cu eforturi mai ample de atenuare și adaptare la creșterea globală a nivelului mării determinată de schimbările climatice.”

Ochiul din spațiu: cum urmărim mișcarea solului

Aceste concluzii fascinante se bazează pe o tehnologie capabilă să detecteze schimbări milimetrice de pe orbită. Sateliții Sentinel-1, care orbitează Pământul din 2014, sunt dotați cu un radar cu apertură sintetică (SAR) care măsoară date interferometrice (InSAR).

Sistemul poate detecta cele mai mici deplasări ale nivelului solului. Oamenii de știință au „periat” arhiva completă a datelor Sentinel-1 din perioada 2014-2023, folosind o analiză InSAR multitemporală avansată pentru a urmări mișcarea verticală în toate deltele vizate.

Nuno Miranda, managerul misiunii Sentinel-1 din cadrul Agenției Spațiale Europene (ESA), a subliniat importanța tehnologiei: „Acest studiu demonstrează capacitatea unică a Sentinel-1 de a furniza măsurători InSAR globale, neîntrerupte și de înaltă rezoluție. Acesta confirmă misiunea Sentinel-1 ca un pilon esențial al științei climatului și al riscurilor la nivel global, dovedind că observațiile sistematice SAR sunt esențiale pentru cuantificarea factorilor de subsidență și pentru orientarea strategiilor de adaptare durabilă la scară globală.”

Viitorul orașelor care dispar

Deltele au fost întotdeauna medii dinamice, modelate de râuri și furtuni. Însă astăzi, combinația dintre presiunea umană și schimbările climatice le forțează limitele mai rapid ca niciodată.

Gestionarea subsidenței, alături de combaterea creșterii nivelului mării, va fi vitală pentru a proteja cele mai vulnerabile populații în deceniile ce vor urma. În marile metropole deltaice, provocarea nu este doar de a ridica diguri împotriva mării, ci de a opri pământul de sub picioarele noastre să dispară.

Studiul complet a fost publicat în prestigioasa revistă Nature.