Planeta noastră produce deja mai multă hrană decât ar fi necesar pentru a hrăni pe toată lumea, și chiar mai mult. O nouă analiză dezvăluie o realitate șocantă: deși fermele globale au generat în 2020 suficiente calorii pentru 15 miliarde de oameni, aproape jumătate din această cantitate nu a ajuns niciodată în farfuriile noastre. Restul a fost transformat în hrană pentru animale, biocombustibili sau alte produse industriale.
Problema nu este lipsa terenului agricol, ci modul ineficient în care îl folosim. Deși producția totală de alimente a crescut spectaculos, caloriile efectiv disponibile pentru consumul uman au avansat într-un ritm mult mai lent. Între 2010 și 2020, caloriile totale din culturi au crescut cu aproape 24%, însă cele care au ajuns la oameni au înregistrat o creștere de doar 16%.
Principalul vinovat: ineficiența producției de carne
Cel mai mare consumator de calorii este producția de carne, în special cea de vită. Pentru a obține o singură calorie din carnea de vită, este nevoie de 33 de calorii din furaje. În comparație, carnea de pui, ouăle și laptele sunt considerabil mai eficiente.
Cercetătorii estimează că, dacă țările bogate ar reduce consumul de carne de vită în favoarea celei de pui, caloriile economisite ar putea hrăni aproximativ 850 de milioane de oameni.
Conflictul direct: hrană sau combustibil?
În anul 2020, peste 5% din caloriile agricole la nivel mondial au fost deviate către producția de etanol și biodiesel, uleiul de palmier și porumbul fiind principalele culturi folosite. Deși biocombustibilii ajută la atingerea unor obiective energetice, ei reduc direct cantitatea de hrană disponibilă. Terenuri care ar putea hrăni familii sunt folosite pentru a alimenta mașini.
Spre deosebire de culturile pentru hrana animalelor, care returnează o parte din calorii sub formă de carne sau lactate, biocombustibilii elimină complet caloriile din sistemul alimentar. Odată ce o cultură devine combustibil, ea este pierdută definitiv pentru consumul uman. Acest fenomen pune o presiune imensă pe terenurile agricole și creează un conflict direct între securitatea energetică și cea alimentară, într-o lume în care foametea este încă o problemă majoră.
O lume împărțită la masă
Modul în care sunt folosite caloriile agricole variază dramatic de la o regiune la alta. În Statele Unite, doar 23% din caloriile produse ajung efectiv în alimentația umană. Brazilia stă puțin mai bine, cu 29%.
La polul opus, în India, aproape 80% din calorii sunt consumate direct de oameni, în principal sub formă de cereale și lactate. Eficiența Indiei este susținută de faptul că laptele are un randament caloric superior cărnii de vită. La nivel global, deși un hectar de teren agricol produce teoretic hrană pentru 12 persoane, după toate pierderile și devierile, acesta ajunge să hrănească doar șase.
Radiografia unei risipe
| Realitatea ineficientă | Potențialul neexploatat |
|---|---|
| Doar 50% din caloriile produse ajung la oameni. | Am putea hrăni încă 7.5 miliarde de oameni. |
| 33 de calorii de furaje pentru 1 calorie de vită. | Trecerea la pui ar hrăni 850 de milioane de oameni. |
| SUA: Doar 23% din calorii ajung în farfurie. | India: 80% din calorii sunt consumate direct. |
| 1 hectar de pământ hrănește azi 6 persoane. | Același hectar ar putea hrăni 12 persoane. |
Costul ascuns plătit de planetă
Caloriile irosite pe hrana animalelor și biocombustibili nu reprezintă doar o criză alimentară, ci și una de mediu. Agricultura este deja responsabilă pentru defrișări masive, epuizarea resurselor de apă dulce și generarea a aproape un sfert din gazele cu efect de seră.
Carnea de vită se află în centrul acestei probleme, fiind produsul care risipește cele mai multe calorii și generează cel mai mult carbon. Proteinele alternative, precum carnea de pui, ouăle și lactatele, utilizează mult mai puține resurse. Chiar și o mică schimbare, cum ar fi înlocuirea unei părți din carnea de vită, ar putea reduce emisiile și crește disponibilitatea hranei, protejând pădurile și resursele de apă.
„Este important să ne amintim că problemele cu care ne confruntăm astăzi în hrănirea a 8 miliarde de oameni – și chiar și în viitor, cu încă câteva miliarde în plus – nu țin de limitele biofizice; nu este vorba că nu putem produce suficiente calorii. Este vorba de distribuție și de alegerile umane cu privire la ceea ce facem cu ele.”, a explicat Hannah Ritchie de la Universitatea din Oxford.
Ce înseamnă asta pentru farfuria ta? De la cifre la alegeri concrete
Cifrele prezentate sunt copleșitoare, dar adevărata putere stă în alegerile noastre zilnice. Problema nu se rezolvă doar prin politici globale, ci și prin mici ajustări pe care le putem face fiecare dintre noi, aici, în România.
- Gândește-te la echilibru, nu la renunțare. Nimeni nu sugerează să eliminăm complet carnea. Dar dacă o singură dată pe săptămână am înlocui o friptură de vită cu o mâncare de linte, o ciorbă de fasole sau un preparat din pui de la un producător local, impactul colectiv ar fi deja semnificativ. Este o schimbare mică pentru noi, dar una uriașă pentru resursele planetei;
- Redescoperă producătorii locali. O mare parte din ineficiență vine din lanțurile lungi de aprovizionare. Cumpărând direct din piață, de la fermieri locali, nu doar că susținem economia autohtonă, dar reducem amprenta de carbon și primim produse mai proaspete, cu pierderi minime pe traseu;
- Fii creativ cu resturile. Frunzele de la ridichi pot deveni un pesto delicios, iar cojile de legume, un fond de supă aromat. Mentalitatea „folosesc tot” nu este doar o dovadă de respect pentru hrană, ci și o metodă directă de a reduce presiunea pe agricultură.
În final, fiecare masă este un vot. Un vot pentru un sistem alimentar mai just, mai eficient și o planetă mai sănătoasă. Schimbarea nu stă doar în statistici, ci în ce alegem să punem în coșul de cumpărături astăzi.
Studiul a fost publicat în jurnalul științific EarthArXiv.
