Răspunsul genial al lui Iosip Broz Tito la tentativele de asasinat ale sovieticilor comise asupra sa

Iosip Broz Tito a fost un lider politic și militar iugoslav care a ocupat funcţia de președinte al Iugoslaviei din anul 1953 şi până la moartea sa. Născut în data de 7 mai 1892, în Imperiul Austro-Ungar, Tito s-a alăturat mișcării comuniste în anii 1920 și a devenit liderul Partidului Comunist din Iugoslavia, în anul 1937.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Tito a condus forțele de partizani împotriva ocupației germane și italiene și, în cele din urmă, a ajuns să fie recunoscut ca liderul de facto al Iugoslaviei.

După război, Tito a instaurat un regim comunist în Iugoslavia, dar a menținut o poziție de independență față de Uniunea Sovietică și a încercat să creeze o „a treia cale” între Est și Vest. A fost unul dintre fondatorii Mișcării de Nealiniere. Această independență a fost o sursă de tensiune între Tito și liderii sovietici, în special Iosif Stalin.

Ruptura dintre Iosip Broz Iito şi Iosif Stalin

Ruptura dintre Tito și Stalin a fost un conflict între cei doi lideri care, în anul 1948, a dus la expulzarea Iugoslaviei din Biroul Comunist de Informații (Cominform). Acesta a fost începutul perioadei Informbiro, marcată de relațiile proaste cu URSS, care au încetat în anul 1955. Din cauza rupturii, sovieticii îi acuzau pe iugoslavi de lipsă de loialitate față de URSS, în timp ce Iugoslavia și puterile din Vest prezentau cu mândrie evenimentul ca rezultat al nesupunerii lui Iosip Broz Tito față de Iosif Stalin.

Conflictul a avut la bază mai multe motive, printre care diferențele ideologice și politice între cele două țări, ambițiile personale ale celor doi lideri, interesele geopolitice și economice ale URSS în Balcani, precum și orgoliul și neîncrederea reciprocă. Un factor important a fost faptul că Iugoslavia a eliberat singură de sub ocupația germană, fără ajutor direct semnificativ din partea Armatei Roșii, ceea ce i-a conferit lui Tito o poziție mai puternică și mai independentă față de Stalin.

În anul 1948, Iosif Stalin i-a trimis lui Iosip Broz Tito mai multe scrisori în care îl critica dur pentru politica sa externă și internă. L-a acuzat de deviere de la linia comunistă, de naționalism burghez, de sprijinirea comuniștilor greci împotriva acordului cu Churchill, de provocarea Aliaților occidentali prin revendicarea Triestului și a altor teritorii italiene, de nerespectarea planurilor economice comune cu URSS și de încercarea de a crea o federație balcanică cu Albania și Bulgaria fără consultarea Moscovei. Stalin i-a cerut lui Tito să se supună necondiționat voinței sale și să accepte intervenția sovietică în afacerile interne ale Iugoslaviei.

Tito a refuzat să i se supună lui Stalin și a răspuns cu scrisori în care își apăra dreptul la suveranitate națională și la autodeterminare. El îl acuza pe Stalin de ingerințe nejustificate, de lipsă de respect față de poporul iugoslav, de falsificare a istoriei și de încercare de a impune un model sovietic uniform tuturor țărilor socialiste.

Tentative de asasinat ale sovieticilor asupra lui Tito

În timpul tensiunilor dintre Iugoslavia și Uniunea Sovietică, liderul sovietic Iosif Stalin a ordonat mai multe tentative de asasinat împotriva lui Iosip Broz Tito.

S-a încercat otrăvirea lui Tito cu o sticlă de coniac otrăvită. Coniacul i-a fost oferit lui Tito ca un cadou de la liderii sovietici, dar el nu l-a băut și a aflat ulterior că era otrăvit.

În anul 1950, au fost planificate două tentative de asasinat prin atac armat în timpul unei parade militare în capitala Iugoslaviei, Belgrad. Unul dintre atacuri a fost dejucat înainte de a avea loc, iar cel de-al doilea a fost anulat după ce ruta paradei a fost schimbată în ultimul moment.

Într-un alt complot, au fost plantate bombe în avionul personal al lui Tito. Intenţia era de a-l doborî în timpul zborului. Complotul a eșuat atunci când a fost descoperită bomba înainte de decolare.

Istoricii arată că au avut loc nu mai puţin de 22 de planuri sau încercări ale sovieticilor de a-l ucide pe Tito.

În data de 5 martie 1953, atunci când Stalin s-a stins din viață, în biroul său a fost găsită o scrisoare de la Iosip Broz Tito. În conţinutu acesteia se regăseşte următorul pasaj, fiind folosit un limbaj extrem de direct:

„Încetează să mai trimiți oameni care să mă asasineze. Am prins deja 5, unul cu o bombă, altul cu o pușcă. Dacă nu încetezi să trimiți asasini, o să trimit și eu unul la Moscova și nu va fi nevoie să-l trimit și pe al doilea.”

Moartea lui Iosip Broz Tito

În ciuda numeroaselor încercări de asasinat, Tito a supraviețuit fiecărei tentative și a condus Iugoslavia până la moartea sa.

Iosip Broz Tito a murit în data de 4 mai 1980, la vârsta de 87 de ani. Moartea sa a survenit în urma unor probleme de sănătate. În ianuarie 1980, Tito a fost internat la Spitalul Clinic din Ljubljana, capitala Sloveniei, pentru amputarea unui picior în urma unei arterite obliterante. Starea lui de sănătate s-a înrăutățit în următoarele luni, iar Tito a fost în cele din urmă conectat la un aparat de respirație artificială. Ulterior, organismul său nu a mai rezistat.

Moartea lui Iosip Broz Tito a marcat sfârșitul unei ere în Iugoslavia. Timp de 35 de ani, acesta a condus țara cu o mână de fier, menținând unitatea dintre diversele grupuri etnice și promovând politica de nealinare în timpul Războiului Rece. După decesul său, Iugoslavia a intrat într-o perioadă de instabilitate. Cei care au urmat la putere au încercat să mențină controlul și să abordeze tensiunile etnice și politice care au fost ținute sub control în timpul vieții lui Tito.

Funeraliile lui Tito au avut loc în data de 8 mai 1980, în Belgrad. Au fost urmărite de milioane de oameni din întreaga lume. Au participat numeroși lideri și demnitari internaționali, făcând ca funeraliile lui Tito să fie unul dintre cele mai mari evenimente politice ale vremii. Moartea lui Tito a lăsat un gol de putere în Iugoslavia, iar în anii ’90, țara a fost divizată în conflicte violente și dezlănțuirea unor războaie de independență.