Roald Amundsen, primul om care a ajuns la Polul Sud şi povestea tragică a acestei expediţii

Roald Amundsen a fost primul om care a ajuns la Polul Sud, în data de 14 decembrie 1911. Acesta a fost un explorator norvegian, născut în data de 16 iulie 1872 în Borge, o localitate din apropiere de Oslo.

Roald Amundsen s-a născut într-o familie cu tradiţie în navigaţie, având multe rude căpitani și proprietari de vase. Tatăl său s-a îmbogăţit în jurul anilor 1850, de pe urma comerțului cu sclavi făcut între China și America Centrală.

Încă din copilărie, Roald Amundsen a arătat un interes deosebit pentru aventură și explorare. În adolescență, și-a dorit să navigheze și să exploreze lumea, iar la vârsta de 15 ani a abandonat școala și a început să lucreze la bordul unui vas de pescuit.

În anii următori, Roald Amundsen a navigat pe mare și a călătorit în străinătate, acumulând experiență în navigație și explorare. În anul 1897, a luat parte la expediția belgiană către Antarctica, condusă de Adrien de Gerlache, şi la care a participat şi naturalistul român Emil Racoviţă. Această expediţie i-a stârnit lui Amundsen interesul pentru cucerirea Polului Sud.

După revenirea în Norvegia, Amundsen și-a continuat pregătirea pentru explorarea polară. În anul 1903, a navigat spre Groenlanda. A petrecut doi ani acolo, învățând să supraviețuiască în condiții extreme și să conducă o expediție.^[sursa]

Cursa pentru cucerirea Polului Sud

În anul 1910, două expediții se pregăteau pentru cucerirea Polului Sud. Una era norvegiană, sub comanda lui Roald Amundsen, alta englezească, avându-l în frunte pe Robert Scott. Între cei doi aventurieri s-a născut o rivalitate, fiecare aflând de cealălalt și dorind cu ardoare ca el să fie cel care înalță primul drapelul ţării sale la Polul Sud.

Cele două expediții au avut abordări diferite în ceea ce privește tehnologia, strategia și logistica. Roald Amundsen a ales să folosească câini husky pentru transportul săniilor și a echipamentului, în timp ce Robert Scott a ales poneii.

Amundsen şi-a planificat expediția în detaliu și și-a bazat strategia pe experiențele sale anterioare din regiunea arctică. De cealaltă parte, Robert Scott avea mai puțină experiență în acest tip de expediţii.

Expediţia lui Amundsen la Polul Sud a început în septembrie 1910. Roald Amundsen și echipa sa de opt oameni au navigat de la portul norvegian Kristiansand, către insula Paulet, din Antarctica. Acolo, echipa a așteptat până când condițiile meteorologice s-au îmbunătățit și a început călătoria spre Polul Sud.

Roald Amundsen, primul om care a ajuns la Polul Sud

Echipa lui Amundsen a ales o rută dificilă pentru expediţie. Cu toate acestea, el şi exploratorii săi o cunoşteau destul de bine. Amundsen a vrut să evite riscurile unei rute neexplorate, riscuri asumate însă de echipa lui Scott. Echipa lui Amundsen a folosit sănii trase de câini husky pentru a transporta echipamentul și proviziile, în timp ce Scott a folosit ponei. Aceasta s-a dovedit a fi o alegere proastă, căci poneii nu au rezistat, exploratorii fiind nevoiţi să-i împuşte.

Roald Amundsen și echipa sa au reușit să ajungă la Polul Sud în data de 14 decembrie 1911. Aceştia au înfipt steagul norvegian și au făcut un mic cort în formă de iglu, numit Polheim. „Am ajuns la Polul Sud geografic şi vom ridica steagul norvegian. Mulţumim lui Dumnezeu!”, şi-a notat în jurnal Roald Amundsen, în data de 14 decembrie 1911.

Amundsen i-a lăsat lui Scott o scrisoare legată de steagul norvegian, prin care îl ruga să-i transmită regelui Norvegiei că a atins Polul Sud în premieră, în caz că el şi oamenii săi ar fi fost ucişi de clima atroce.

După o scurtă perioadă de odihnă, Amundsen și patru dintre membrii echipei sale au plecat spre baza lor de la Insula Ross. Între timp, ceilalți patru membri ai echipei au rămas la Polul Sud pentru a face măsurători și cercetări științifice.

Echipa lui Amundsen a ajuns la baza lor de pe insula Ross după 41 de zile, pe 25 ianuarie 1912, completând astfel expediția cu succes. Toți membrii echipei au supraviețuit și s-au întors în Norvegia la sfârșitul anului 1912. Exploratorii au fost primiți cu mare entuziasm de poporul norvegian și de comunitatea internațională de cercetători.

Destinul tragic al lui Robert Scott şi al echipei sale

Robert Scott şi echipa sa au ajuns, de asemenea, la Polul Sud. Acest lucru s-a întâmplat în data de 17 ianuarie 1912, la peste o lună de la reuşita lui Roald Amundsen.

Robert Scott a fost dezamăgit atunci când a realizat că victoria nu a fost a echipei sale. A notat, cu un ton trist şi o urmă de regret, în jurnalul său: “Polul. Da, l-am cucerit, dar în circumstanţe total diferite faţă de cele la care m-am aşteptat. Doamne Dumnezeule! Ăsta-i un loc oribil, cu atât mai oribil pentru noi, care ne-am luptat atâta să ajungem aici, fără să ne bucurăm de privilegiile primului ajuns”.

Dar ce e mai rău abia avea să urmeze. Pe drumul de întoarcere, echipa lui Scott a fost afectată de o serie de probleme, inclusiv de oboseală, răni și de lipsa hranei. Exploratorii nu au reușit să ajungă la depozitele de alimente și de echipament pe care le-au lăsat pe drumul către Polul Sud. Acest lucru a dus la epuizarea proviziilor pe care le aveau asupra lor și la degradarea stării lor de sănătate.

În urma epuizării şi a unor răni suferite la cap, unul dintre membrii echipei, Edgar Evans, a murit. Câteva zile mai târziu, Robert Scott şi ceilalţi trei membri ai echipei sale au fost surprinși de o furtună de zăpadă la doar 18 kilometri de unul dintre depozitele de alimente. Cei patru exploratori au încercat să se adăpostească, însă nu au supraviețuit furtunii și au murit înghețați în corturile lor.

Descoperirea corturilor și a cadavrelor a atras atenția presei mondiale și a stârnit un val de emoție și simpatie în întreaga lume.

Moartea lui Roald Amundsen

Roald Amundsen a murit în data de 18 iunie 1928, la vârsta de 55 de ani, într-un accident aviatic în timpul unei expediții de salvare, la bordul unui hidroavion în Oceanul Arctic. Amundsen a plecat din oraşul Tromsø, Norvegia, împreună cu alți cinci membri ai expediției pentru a căuta echipajul unui dirijabil italian dispărut. Aeronava lor s-a prăbușit în mare înainte de a ajunge la destinație.

Cauza exactă a accidentului nu a fost niciodată stabilită, dar se crede că vremea nefavorabilă, vizibilitatea redusă și problemele tehnice ale hidroavionului au contribuit la prăbușire. Toți cei șase membri ai expediției, inclusiv Amundsen, au murit în accident. Ulterior, doar un flotor al hidroavionului și rămășițele unui rezervor de combustibil au fost descoperite.

Moartea lui Roald Amundsen a reprezentat o pierdere grea pentru expediţiile polare, acesta fiind unul dintre cei mai renumiți exploratori ai timpului său.