În văile arctice unde comunitățile locale depind direct de migrația peștilor și de puritatea apei, malurile râurilor au început să își piardă vegetația, iar aciditatea apei a coborât până la valori comparabile cu ale oțetului.
La sute de metri sub pământ, în ceea ce a fost cândva un ocean preistoric, bule microscopice de gaz au rămas sigilate în piatră timp de două miliarde de ani.
O masă uriașă de apă caldă acumulată în largul Pacificului ecuatorial este capabilă să devieze curenții atmosferici planetari și să schimbe regimul termic pe trei continente simultan.
Pe măsură ce un organism îmbătrânește, procesul de diviziune celulară acumulează inevitabil erori de copiere, care duc în timp la formarea unor anomalii de țesut imposibil de controlat.