De la copii cărora li se refuză dreptul la educaţie, la alegeri electorale decise de bani şi nu de voturi, corupţia din sectorul public există, chiar dacă de cele mai multe ori este mascată de interese, şi are foarte multe forme.
Şpaga şi afacerile din spatele uşilor închise nu numai că lovesc tot în cei slabi, cu posibilităţi reduse, ci pur şi simplu subminează justiţia şi dezvoltarea economică şi astfel apare şi încrederea scăzută în conducători.
Şi anul acesta, Transparency International a realizat un index de percepţie al corupţiei, prin care clasează 177 de ţări în funcţie de cât de corupte sunt percepute a fi instituţiile administrative şi politice, pe o scară de la 0 – cele mai corupte, la 100 – cele mai puţin corupte.
România – pe locul 108 în topul celor mai corupte ţări din lume
După acest clasament, cele mai corupte ţări sunt Afghanistan, Coreea de Nord şi, surpriză, nu România, ci Somalia este cea mai coruptă ţară din lume.
La polul opus, primul loc este împărţit de Danemarca şi Noua Zeelandă, urmate de Finlanda, Suedia şi Norvegia – încă un exemplu de civilizaţie din partea ţărilor nordice.
Germania ocupă locul 12, Statele Unite – locul 19 în timp ce România se situează abia pe poziţia 69, fiind depăşită în topul celor mai puţin corupte ţări din lume de state precum Botswana, Cuba sau Ungaria.
Cineva trebuie să-şi asume responsabilităţile, dar, ca de obicei, recunoaşterea acestei probleme este primul pas pentru combaterea ei. Şi conducătorii nu pot să nege acest lucru. Aceştia trebuie să răspundă în faţa electoratului şi nu în faţa prietenilor cu influenţă.
În timp ce rezultatele corupţiei sunt cât se poate de clare, problema în sine este greu de rezolvat. Lăcomia e mare, la fel şi tentaţia.
Cu toţii ştim că reprezintă o problemă, dar cum poate fi combătută corupţia?
