Sub străzile moderne ale orașului turc Trabzon, o relicvă a ingineriei antice a stat ascunsă timp de milenii. Când o echipă de muncitori din construcții a demarat un proiect de restaurare de rutină, nu avea nicio idee că lucrările lor vor dezvălui o piesă uimitoare din trecutul regiunii. Sub stratul de asfalt și fundații moderne, aceștia au făcut o descoperire pe care nimeni nu o anticipase: un tunel antic care se întinde pe o distanță de aproape 400 de metri. Ascunsă adânc sub suprafață timp de secole, această structură remarcabilă a rămas, în mare parte, neatinsă de trecerea timpului și de dezvoltarea urbană.
Deși scopul său inițial este, în mod evident, legat de Imperiul Roman, funcția sa exactă și contextul istoric complet rămân învăluite în mister. În timp ce experții se grăbesc să cerceteze și să descifreze întreaga poveste a sitului, un aspect este deja incontestabil: această descoperire ar putea rescrie tot ceea ce știm despre trecutul orașului Trabzon. La ce a fost folosit, cu adevărat, acest pasaj subteran masiv și ce alte secrete ar putea fi încă îngropate în interiorul său?
Tunel roman descoperit sub un oraș din Turcia: funcționează și după 2.000 de ani
Momentul în care muncitorii au scos la lumină pasajul a reprezentat o surpriză majoră pentru arheologi și istorici, în special pentru că zona respectivă nu fusese considerată anterior un sit roman de o importanță semnificativă. Potrivit lui Mehmet Yavuz, expert în cadrul Universității Tehnice Karadeniz, designul arhitectural al tunelului este incontestabil roman. Acesta se remarcă prin pietre tăiate fin și un acoperiș boltit—o caracteristică tipică a inovației arhitecturale romane, dar care, în mod neobișnuit, nu se găsește frecvent în această parte a Anatoliei.
„Descoperirea a venit ca o surpriză. Nu consideram anterior acea zonă ca fiind una intens populată în perioadele romană sau elenistică.”, a spus el.
Măsurând aproximativ 1,2 metri pe 1,2 metri, tunelul a fost proiectat și construit cu un scop vital: acela de a aduce apă proaspătă în portul aglomerat al orașului de la acea vreme. Oferind detalii tehnice suplimentare despre structura coridorului, Yavuz a adăugat că: „Tunelul se află la aproximativ 1,5 până la 2 metri sub suprafață. În centrul său se află un canal de apă cu un diametru de aproximativ 1,2 metri, cu zone de trecere de 50-60 de centimetri pe ambele părți.”
Pe baza acestor indicii, specialistul este de părere că impresionanta conductă subterană ar fi putut face parte dintr-un sistem hidraulic mult mai vast, esențial pentru asigurarea alimentării cu apă a soldaților romani staționați strategic în această zonă.
Canalul de apă transformat în sistem de canalizare
Ingineria antică nu era doar durabilă, ci și extrem de precisă. După cum a relatat publicația Türkiye Today, pasajul subteran prezintă o serie de curbe, trepte și coturi complexe, elemente structurale care aveau, cel mai probabil, rolul de a controla cu exactitate debitul și presiunea apei.
Totuși, de-a lungul timpului, scopul și utilitatea structurii s-au schimbat radical. În timpul perioadei otomane și continuând până în primii ani ai Republicii Turce, tunelul a fost integrat într-un sistem de canalizare, fiind reconfigurat pentru a transporta scurgerile și apele uzate, în locul apei proaspete de odinioară.
Această schimbare dramatică de funcție ilustrează modul remarcabil în care tunelul s-a adaptat la nevoile mereu în schimbare ale orașului de-a lungul secolelor. Deși a fost construit inițial pentru a susține activitatea unui port aglomerat din antichitate, a devenit ulterior o componentă crucială a infrastructurii urbane de gestionare a apelor uzate. O dovadă absolută a puterii de rezistență a structurilor antice este faptul că unele secțiuni ale acestui tunel bimilenar transportă și astăzi apă uzată.
În prezent, deși anumite segmente ale coridorului au suferit deteriorări din cauza lucrărilor moderne de construcție, cercetătorii sunt optimiști că vor putea scoate la lumină mai multe informații pe măsură ce explorarea continuă. O echipă formată din specialiști de la Direcția Muzeului din Trabzon și Universitatea Tehnică Karadeniz se dedică în prezent conservării atente a tunelului și a zonei înconjurătoare. Munca lor asiduă, aflată în plină desfășurare, promite să aducă la suprafață noi descoperiri fundamentale despre istoria romană a regiunii și despre evoluția infrastructurii acestui oraș antic.
