Ce este Garda Elvețiană și ce condiții dure trebuie îndeplinite pentru a-l păzi pe papă în viață și după moarte?

În timp ce Papa Francisc întâmpina mii de pelerini și demnitari în grandioasa Piață Sfântul Petru sau în sălile încărcate de istorie ale Vaticanului, o prezență constantă și colorată veghea discret: Garda Elvețiană Pontificală. La fel s-a întâmplat și după moartea Papei Francisc din data de 21 aprilie 2025: Garda Elvețiană a stat mereu la căpătâiul papei, veghind asupra trupului neînsuflețit al suveranului pontif.

De peste 500 de ani, acești soldați devotați sunt umbra protectoare a Suveranului Pontif, un bastion de loialitate într-o lume în continuă schimbare. În momente solemne, precum slujba din Duminica Paștelui, sau în agitația vizitelor apostolice, ei sunt acolo, fideli misiunii lor seculare. Să pătrundem în universul acestei forțe militare unice, care îl protejează pe liderul Bisericii Catolice încă din zorii Renașterii.

Ce este Garda Elvețiană?

Garda Elvețiană Pontificală, cunoscută mai simplu ca Garda Elvețiană, este un corp militar distinct, alcătuit exclusiv din bărbați elvețieni, având ca sarcină principală garantarea siguranței Papei. Responsabilitățile lor sunt multiple și esențiale: îl însoțesc pe Suveranul Pontif în timpul aparițiilor publice și al călătoriilor apostolice, asigură paza intrărilor în Cetatea Vaticanului și a Palatului Apostolic (inclusiv reședința papală de vară de la Castel Gandolfo, deși utilizarea acesteia a scăzut sub Papa Francisc) și, într-un rol de o importanță crucială, protejează Colegiul Cardinalilor în timpul perioadei de sede vacante (scaun vacant), atunci când se desfășoară conclavul pentru alegerea unui nou papă.

De asemenea, tradiția le încredințează și veghea Suveranului Pontif după moartea sa, până la înmormântare, așa cum s-a întâmplat în data de 26 aprilie 2025, când Papa Francisc a fost condus pe ultimul drum. Funcționând independent de forțele armate elvețiene, Garda raportează direct și exclusiv Papei. Cu un efectiv actual de numai 135 de membri, este adesea supranumită, cu un amestec de afecțiune și respect, „cea mai mică armată din lume”.

De când există Garda Elvețiană?

Istoria Gărzii Elvețiene începe oficial pe 22 ianuarie 1506, ziua în care primii 150 de soldați elvețieni, sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen, au mărșăluit pentru prima dată în Roma și au intrat în serviciul Papei Iulius al II-lea, un pontif cunoscut pentru ambițiile sale militare și politice, dar și pentru patronajul artistic (el l-a angajat pe Michelangelo să picteze Capela Sixtină).

În anul 2025, Garda Elvețiană a aniversat, așadar, 519 ani de serviciu neîntrerupt (cu excepția unei scurte perioade după disoluția sa temporară). Loialitatea și curajul lor legendar au fost cimentate în focul istoriei, în special pe 6 mai 1527, în timpul tragic Jefuirii Romei (Sacco di Roma).

În acea zi funestă, 147 din cei 189 de gărzi elvețiene au pierit eroic apărându-l pe Papa Clement al VII-lea de trupele dezlănțuite ale împăratului Carol Quintul, asigurându-i acestuia fuga în siguranță prin Pasajul Borgo către Castelul Sant’Angelo. În memoria acestui sacrificiu suprem, ceremonia anuală de depunere a jurământului noilor recruți are loc simbolic pe 6 mai, în Curtea San Damaso a Palatului Apostolic.

Câte persoane fac parte din Garda Elvețiană?

În prezent, efectivul Gărzii Elvețiene este fixat la 135 de membri. Această cifră include ofițeri, subofițeri (printre care sergenți și caporali), halebardieri (soldații de rând), precum și doi toboșari.

Structura sa organizațională a evoluat de-a lungul secolelor, iar dimensiunea actuală a fost stabilită printr-o decizie din anul 2018, ca răspuns la creșterea preocupărilor legate de securitate în lume și în pregătirea pentru Anul Jubiliar 2025 (inițial planificat pentru 2019, dar adaptat ulterior). Unitatea este condusă de un Comandant cu rang de Colonel.^[sursa]

Cum se intră în Garda Elvețiană?

A purta uniforma deosebită și neobișnuită a Gărzii Elvețiene este un privilegiu condiționat de îndeplinirea unor criterii stricte. Candidații trebuie să fie obligatoriu bărbați, cetățeni elvețieni, cu vârsta cuprinsă între 19 și 30 de ani și catolici practicanți, cu o reputație impecabilă.

Este necesară o stare de sănătate excelentă, confirmată prin examene medicale riguroase, și o înălțime minimă de 1,74 metri. Din punct de vedere educațional, candidații trebuie să fi absolvit o școală profesională (cu certificat federal de capacitate – CFC) sau să dețină un certificat de maturitate (diplomă de liceu).

Un alt criteriu esențial este absolvirea școlii de recruți (instruirea militară de bază) în cadrul Armatei Elvețiene. La momentul înrolării, candidatul trebuie să fie necăsătorit. Posibilitatea căsătoriei apare doar după o perioadă de serviciu: un gardian trebuie să aibă cel puțin 25 de ani, să fi servit deja timp de cinci ani și să se angajeze ferm pentru încă trei ani de serviciu. Angajamentul inițial minim în Gardă este de 26 de luni (2 ani și 2 luni).^[detalii]

Ce tip de pregătire primește Garda Elvețiană?

Deși imaginea lor este adesea asociată cu ceremonialul, pregătirea Gărzilor Elvețiene este complexă și riguroasă, îmbinând tradiția cu exigențele securității moderne. Instruirea de bază durează, de regulă, două luni. Prima lună se desfășoară în Elveția, la Centrul de Instruire al Poliției și Armatei din Isone (Cantonul Ticino), în colaborare cu poliția cantonală. Aici, recruții învață fundamente esențiale: tehnici de luptă împotriva incendiilor, acordarea primului ajutor, instrucție de tragere cu armamentul modern, tehnici de securitate personală și autoapărare (inclusiv arte marțiale), comportament tactic și noțiuni de drept.

A doua lună are loc în inima Vaticanului, la sediul Gărzii. Accentul se pune pe deprinderea sarcinilor specifice: salutul militar corect, mișcările de instrucție individuală și în formație, ceremonialul schimbului de gardă și mânuirea cu precizie a halebărdei – arma lor tradițională, o combinație de topor și lance specifică secolelor XIV-XVI.

De asemenea, recruții își perfecționează cunoștințele de limbă italiană, dacă nu o vorbesc deja fluent. Este crucial de înțeles că, dincolo de aspectul istoric, Garda Elvețiană este o forță de securitate modernă, ai cărei membri sunt antrenați în tehnici contemporane de luptă corp la corp, protecție VIP și contraterorism, fiind pe deplin capabili să reacționeze eficient în fața amenințărilor reale și folosind armament modern atunci când situația o cere.

Ce poartă Garda Elvețiană?

Uniformele Gărzii Elvețiene sunt, fără îndoială, printre cele mai recunoscute și fotografiate din lume. Cea mai celebră este uniforma de gală, un spectacol de culoare cu dungi verticale ample în roșu, galben-auriu și albastru de’ Medici.

Contrar unei legende populare persistente, aceasta nu a fost creată de către Michelangelo. Designul actual, inspirat din frescele lui Rafael și adaptat, datează de la începutul secolului XX și este opera comandantului Jules Repond (în funcție între 1910-1921). Culorile vibrante sunt un omagiu adus familiei de’ Medici, o puternică dinastie florentină renascentistă din care au provenit mai mulți papi (precum Leon al X-lea și Clement al VII-lea).

Pentru serviciul zilnic și instrucție, gardienii poartă o uniformă mult mai sobră, complet albastră, cu o beretă asortată. În timpul ceremoniilor de înaltă ținută și a slujbelor solemne (precum Paștele, Crăciunul sau ceremonia de jurământ), uniformei de gală i se adaugă elemente distinctive: mănuși albe, un guler alb plisat, armură de piept (cuirasa) și un coif metalic specific, numit morion, decorat cu pene de struț a căror culoare variază în funcție de rang (roșu pentru ofițeri, alb pentru sergentul major și sergenți, galben și negru pentru caporali și vice-caporali, și complet negru sau galben/negru pentru halebardieri și toboșari în anumite ocazii).

Pe lângă halebarda ceremonială și spadă, gardienii sunt dotați și cu armament modern, inclusiv pistoale și puști de asalt, gata să fie folosite pentru a-și îndeplini misiunea principală: protejarea Suveranului Pontif.

Viața de zi cu zi a unui gardian implică ture de serviciu de aproximativ șase ore, deși programul poate deveni mult mai încărcat în timpul evenimentelor majore sau al vizitelor de stat. Cazărmile lor sunt situate discret în interiorul Vaticanului, la nord de Piața Sfântul Petru, lângă Palatul Apostolic. Unitatea are propria capelă dedicată – Biserica Sfinților Martin și Sebastian ai Elvețienilor – și un loc de veci istoric, Campo Santo Teutonico (Cimitirul Teutonic și al Flamanzilor), adiacent Bazilicii Sfântul Petru.

Istoria lor recentă nu a fost lipsită de încercări. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, deși Vaticanul a rămas neutru și a fost în general ocolit de conflictul direct, Garda a ocupat poziții defensive în momente critice, cum ar fi intrarea trupelor germane în Roma după armistițiul italian din anul 1943.

În 1981, gardienii (în special cei în civil, amestecați în mulțime) au jucat un rol esențial în protejarea Papei Ioan Paul al II-lea imediat după tentativa de asasinat din Piața Sfântul Petru. Un eveniment tragic a marcat însă corpul în anul 1998, când un tânăr gardian l-a ucis pe comandantul Gărzii, Alois Estermann, și pe soția acestuia, înainte de a se sinucide – un incident șocant, rămas în memoria colectivă.

În ciuda acestor momente dificile, Garda Elvețiană Pontificală își continuă misiunea cu un profund simț al datoriei, fundamentat pe istorie, credință și un angajament de neclintit față de persoana Papei. Prezența lor este mai mult decât ceremonială; este o mărturie vie a unui jurământ vechi de peste cinci secole, un amestec unic de tradiție și modernitate, adaptat constant pentru a asigura protecția liderului spiritual al Bisericii Catolice într-o lume complexă și adesea periculoasă.