Privind o banală rolă de hârtie igienică, poți afla, de fapt, destul de multe despre psihologie, cultură și chiar despre umanitate. Pe bune. Iar data viitoare când te cazezi la un hotel și te uiți prin baie să vezi cât șampon gratuit poți lua acasă, nu uita să observi o tendință ciudată. Capătul rolei de hârtie igienică este pliat într-un triunghi îngrijit, orientat în jos? Sincer, ar fi bine să speri că da.
De ce pliază cameristele hârtia igienică în formă de triunghi?
Pentru industria ospitalității, acest simplu triunghi de hârtie funcționează ca o garanție vizuală a igienei, menită să ofere oaspeților un sentiment imediat de siguranță și confort într-un spațiu străin. Nimeni nu știe cu exactitate când sau unde a început acest obicei, dar este un fenomen pe care unii oameni l-au studiat intens în ultimele decenii. Unul dintre acești oameni este scriitorul David Feldman, considerat un fel de expert mondial în „origami cu hârtie igienică” sau, mai pe scurt, „toilegami”.
Prin intermediul unor investigații pentru rubrica sa de știri Imponderables, Feldman se pare că a descoperit că această pliere este menită să fie un semnal subtil că s-a avut grijă să se curețe baia. Această mică atenție la detalii le dă clienților impresia că mâinile murdare ale unui străin nu s-au apropiat de obiectul pe care urmează să-l atingi – asta chiar dacă, statistic vorbind, există o mare probabilitate ca rola respectivă să fi fost folosită de altcineva înainte.
Feldman l-a citat pe James P. McCauley, director executiv al Asociației Internaționale a Hotelurilor Holiday Inn, care a spus următoarele despre această chestiune:
„Hotelurile doresc să le ofere oaspeților încrederea că baia a fost curățată de când ultimul oaspete a folosit camera.”
De la „Toilegami” la evoluția culturală
Potrivit unor persoane, tendința toilegami deschide calea către idei mai ample despre psihologie, cultură și umanitate. Da, serios.
Cu mulți ani în urmă, dr. Susan Blackmore a folosit exemplul plierii hârtiei igienice din hoteluri pentru a ilustra ideea de „meme”. Nu este vorba de imaginile iresponsabile care apar pe feed-ul rețelelor sociale, ci de o teorie formulată de profesorul Richard Dawkins care explică modul în care ideile și comportamentele se răspândesc de la o persoană la alta printr-o formă de transmitere culturală.
Introdus de biologul Richard Dawkins în cartea sa din 1976, «Gena egoistă», termenul de memă descrie o unitate de informație culturală — un obicei sau o idee — care se replică și se transmite din generație în generație, adesea independent de utilitatea sa practică imediată.
La fel ca genele în selecția naturală, este tentant să presupunem că ceva trebuie să fie util sau valoros pentru a fi transmis mai departe. Cu toate acestea, la fel ca genele în selecția naturală, ideile se pot răspândi uneori chiar dacă nu sunt deloc importante.
Plierea hârtiei igienice, a sugerat dr. Blackmore, este un exemplu perfect în acest sens. Este un comportament fără valoare reală care s-a răspândit totuși în toate colțurile globului, fiind reprodus fidel de personalul de curățenie de la Manhattan până în zonele izolate din India.
Avem tendința de a copia ceea ce vedem, transmitem mai departe ceea ce am copiat și, în scurt timp, un obicei dintr-o cameră de hotel devine o regulă nescrisă pentru milioane de oameni.
Așadar, acel simplu triunghi de hârtie igienică din camera de hotel nu este doar confirmarea vizuală a curățeniei, ci și un exemplu fascinant al modului în care un gest simbolic, fără valoare practică reală, poate cuceri cultural întreaga lume. Cine ar fi crezut că o toaletă de hotel poate fi atât de interesantă?
