Oamenii nu și-au încheiat încă evoluția. Continuăm să ne adaptăm la lumea din jur, iar urmele acestor adaptări sunt înscrise în propriile noastre corpuri.
Unele medii ne pot afecta sănătatea. Alpiniștii suferă adesea de rău de altitudine, reacția organismului la o scădere semnificativă a presiunii atmosferice: cu fiecare respirație, corpul absoarbe mai puțin oxigen. Și totuși, pe Platoul Tibetan, la altitudini mari unde aerul respirat conține deosebit de puțin oxigen, comunitățile umane prosperă.
Oamenii s-au așezat în regiune în urmă cu peste 10.000 de ani. De atunci, corpurile lor s-au schimbat în moduri care îi ajută pe locuitori să profite la maximum de o atmosferă cu care majoritatea oamenilor nu s-ar descurca. Pentru aceștia, aerul de acolo ar duce la hipoxie: celulele sanguine ar transporta către țesuturile corpului o cantitate insuficientă de oxigen.
„Adaptarea la hipoxia de la altitudine mare este fascinantă, deoarece stresul este sever, este resimțit la fel de toată lumea la o anumită altitudine și poate fi cuantificat. Este un exemplu frumos care arată cum și de ce specia noastră are o variație biologică atât de mare”, a declarat antropologul Cynthia Beall, de la Universitatea Case Western Reserve din SUA.
Beall studiază de ani de zile felul în care oamenii răspund la viața în condiții hipoxice. Într-o cercetare publicată în octombrie 2024, ea și echipa ei au scos la iveală unele dintre adaptările specifice comunităților tibetane: trăsături care îmbunătățesc capacitatea sângelui de a transporta oxigenul.
Ce pot spune nașterile despre evoluție
Pentru a identifica aceste trăsături, cercetătorii au analizat unul dintre indicatorii a ceea ce numim aptitudine evolutivă: succesul reproductiv. Femeile care nasc copii vii sunt cele care își transmit trăsăturile generației următoare.
Trăsăturile care îi asigură unui individ cel mai mare succes într-un anumit mediu se regăsesc cel mai probabil la femeile capabile să supraviețuiască stresului sarcinii și al nașterii. Aceste femei au șanse mai mari să aducă pe lume mai mulți copii. Copiii moștenesc de la mame trăsăturile de supraviețuire și au, la rândul lor, șanse mai mari să supraviețuiască, să se reproducă și să transmită mai departe aceleași trăsături.
Așa funcționează selecția naturală, iar mecanismul poate părea puțin ciudat și contraintuitiv. În zonele unde malaria este frecventă, de exemplu, anemia falciformă are o incidență ridicată, deoarece implică o genă care protejează împotriva malariei.
Beall și echipa ei au studiat 417 femei cu vârste între 46 și 86 de ani, care își petrecuseră întreaga viață în Nepal, la altitudini de peste 3.500 de metri. Pentru fiecare, cercetătorii au înregistrat numărul de nașteri vii, între 0 și 14, cu o medie de 5,2, alături de o serie de măsurători fizice și de sănătate.
Printre acestea s-a numărat nivelul hemoglobinei, proteina din globulele roșii care transportă oxigenul către țesuturi. Echipa a măsurat și cantitatea de oxigen pe care o transporta hemoglobina.
Nici prea multă hemoglobină, nici prea puțină
Interesant este că femeile cu cea mai mare rată de nașteri vii nu aveau niveluri de hemoglobină nici ridicate, nici scăzute, ci medii pentru grupul studiat. Saturația cu oxigen a hemoglobinei lor era însă ridicată.
Rezultatele sugerează că aceste adaptări sunt capabile să maximizeze transportul de oxigen către celule și țesuturi fără să îngroașe sângele. Un sânge mai gros ar crește efortul inimii, care ar trebui să pompeze un fluid mai vâscos, mai greu de pus în circulație.
„Știam deja că un nivel mai scăzut al hemoglobinei este benefic, iar acum înțelegem că o valoare intermediară aduce cel mai mare beneficiu. Știam că o saturație mai mare a hemoglobinei cu oxigen este benefică, iar acum înțelegem că, cu cât saturația este mai mare, cu atât beneficiul este mai mare. Numărul nașterilor vii cuantifică aceste beneficii. A fost neașteptat să descoperim că femeile pot avea numeroase nașteri vii chiar și cu valori scăzute ale unor trăsături legate de transportul oxigenului, dacă au valori favorabile ale altor trăsături legate de transportul oxigenului”, a spus Beall.
Mai mult sânge spre plămâni, un ventricul mai larg
Avantajul nu se oprea la sânge. Femeile cu cel mai mare succes reproductiv aveau și un debit sanguin ridicat către plămâni, iar ventriculul stâng al inimii lor, camera care pompează sângele oxigenat în organism, era mai larg decât media.
Luate împreună, aceste trăsături cresc rata de transport și de livrare a oxigenului și îi permit corpului să valorifice la maximum puținul oxigen din aerul respirat.
„Acesta este un caz de selecție naturală continuă. Înțelegerea modului în care se adaptează populații precum acestea ne oferă o perspectivă mai clară asupra proceselor evoluției umane”, a afirmat Beall.
Trăsăturile fizice au jucat un rol important chiar și după ce cercetătorii au ținut cont de factorii culturali. Femeile nepaleze ale căror caracteristici fiziologice semănau cel mai mult cu ale femeilor care trăiesc la altitudine joasă, în medii fără stres, tindeau să aibă cel mai mare succes reproductiv.
Iar factorii culturali pot juca, la rândul lor, un rol. Cercetătorii au constatat că femeile care încep să aibă copii de la o vârstă fragedă și au căsătorii de lungă durată par să fie expuse mai mult timp posibilității unei sarcini, ceea ce crește, de asemenea, numărul nașterilor vii.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Ciuma nu s-a oprit după Moartea Neagră: ADN-ul antic arată cum a revenit în Europa timp de 400 de ani
Același an de naștere, altă bătrânețe: indiciul ar putea sta în două tipuri de celule imune
Măduva osoasă a craniului ți-ar putea alimenta durerea cronică, sugerează un studiu
Premiul Nobel pentru Chimie 2026, acordat lui Henri B. Kagan și Kenso Soai pentru o descoperire-cheie în sinteza organică
