Artiștii din Egiptul Antic foloseau în vopselele lor adezivi de origine animală și materiale vegetale. Printre materialele vegetale se aflau două plante care nu mai fuseseră documentate până acum în arta pictată egipteană: susanul și moringa.

Rezultatul vine dintr-un studiu publicat în revista Science Advances, care a analizat 14 opere de artă datate între anii 1425 î.e.n. și 400 e.n. Cercetătorii au lucrat pe 28 de probe minuscule, prelevate de pe obiecte pictate din colecțiile a trei muzee europene: sicrie din lemn, picturi murale, calcar pictat și tencuială asociată cu obiecte legate de mumii. Combinația de materiale s-a dovedit mai variată decât cea identificată în studiile anterioare.
Materialele organice din arta egipteană antică au fost puțin cercetate, pentru că oamenii de știință au adesea nevoie de probe minuscule, prelevate de pe obiecte valoroase. Proteomica oferă o soluție: permite identificarea proteinelor din astfel de probe și urmărirea surselor lor biologice.
Echipa de cercetare a folosit proteomica bazată pe spectrometria de masă ca să studieze proteinele păstrate în lianții și adezivii vopselelor. Metoda a ajutat la identificarea speciilor de animale și a țesuturilor din care proveneau unele dintre materialele pe bază de proteine.
Bovinele domină, dar nu sunt singurele
În majoritatea probelor care conțineau adeziv de origine animală, cercetătorii au identificat adeziv de bovine. Alte probe conțineau proteine de la oi sau capre, de la măgari, de la cai și, posibil, de la antilope sălbatice. Diferențele nu se opresc la specie. Analiza a găsit colagen provenit din mai multe țesuturi animale, iar cercetătorii sugerează că printre surse s-au numărat pieile și țesuturile conjunctive, nu doar oasele.

Descoperirea adaugă un detaliu nou la studiul vopselelor egiptene. Se pare că diferite animale au furnizat colagenul necesar pentru cleiuri și adezivi, nu un singur animal folosit în toate cazurile.
Susanul și moringa, o premieră pentru arta pictată egipteană
Cealaltă surpriză a venit din proteinele vegetale de susan și de moringa găsite în materialele pictate. După ce le-au identificat, cercetătorii au încercat să afle sub ce formă ar fi putut ajunge aceste plante în vopsea.
Atât susanul, cât și moringa sunt plante oleaginoase. Din acest motiv, echipa a folosit teste chimice ca să deosebească uleiurile vegetale de alte produse obținute din semințe.
Testele au identificat un material bogat în proteine, alături de urme de ulei. Rezultatul indică prezența turtei de semințe, adică a materialului bogat în proteine care rămâne după ce semințele sunt presate pentru ulei. Dovezile sugerează, prin urmare, că materialul vegetal era un produs secundar al prelucrării semințelor, nu ulei vegetal pur.
Echipa a ajuns la această concluzie combinând mai multe metode. Pe lângă proteomică, cercetătorii au folosit spectroscopia în infraroșu cu transformată Fourier și piroliza cuplată cu cromatografia de gaze și spectrometria de masă. Au comparat apoi rezultatele de laborator cu dovezile arheologice și cu ce se știe despre materialele folosite de artiștii antici.

Peste 1.800 de ani de artă, în câteva probe minuscule
Studiul arată cât de multe informații pot păstra urmele mici de materiale antice. Câteva probe minuscule, prelevate de pe obiecte pictate, au oferit dovezi despre cleiurile de origine animală, produsele pe bază de semințe și proteinele vegetale folosite în arta egipteană pe o perioadă de peste 1.800 de ani.
Rezultatele contează și pentru conservare. Identificarea materialelor de origine animală și vegetală din straturile vechi de vopsea le oferă conservatorilor mai multe informații atunci când studiază și tratează aceste opere de artă fragile.
Rămâne deschisă întrebarea de ce au ajuns în operele de artă tocmai aceste materiale vegetale. Moringa avea legături cu concepțiile religioase din Egiptul Antic, iar ambele plante aveau și alte utilizări în afara artei. Cercetătorii afirmă că descoperirile lor ridică noi întrebări despre sursele și semnificația acestor materiale.


