Ana Pauker: ascensiunea brutală de la învățătoare în Vaslui la „cea mai puternică femeie în viață”

În anul 1948, într-o Românie aflată sub zodia terorii, o singură figură domina peisajul politic cu o forță care îi uluia până și pe americani. Ana Pauker, prima femeie ministru de Externe din istoria țării, nu era doar un oficial, ci un simbol al puterii depline. Jurnalistul Seymour Freidin, corespondentul din Balcani care a intervievat-o, a numit-o direct: „cea mai nemiloasă femeie din lume”.

Dincolo de Cortina de Fier, deși Regele fusese îndepărtat, Ana Pauker era cea care domnea cu adevărat. Până la Elena Ceaușescu, Ana Pauker a fost femeia care a ocupat cea mai înaltă funcție în stat, iar pe plan extern era cunoscută ca prima ministră de externe din lume, „doamna de fier” a comunismului. Deși s-a născut în România, biografia ei este povestea unei trădări metodice a țării și a Regelui în numele unei ideologii care i-a adus, pe lângă putere, beneficii materiale de neimaginat pentru cetățeanul de rând.

Paradoxul luxului pentru Ana Pauker: rochii de 400 de dolari și limuzine

Viața „tovarășei Ana” era o palmă dată austerității comuniste. În timp ce poporul se confrunta cu lipsuri, ea locuia în cartierul de lux „Parcul Filipescu”, într-o vilă cu două etaje, înconjurată de ziduri înalte și o grădină superbă. Când dorea odihnă, se retrăgea la casa de pe malul lacului Snagov.

Vestimentația ei trăda o pasiune ascunsă pentru „noul look” burghez. Deși susținea că disprețuiește bijuteriile, Ana cumpăra lăzi întregi de haine de lux, în special costume gri și negre sau rochii care costau, fiecare, câte 400 de dolari — o sumă colosală pentru acea vreme. Le purta cu aceeași naturalețe fie că se afla în fața muncitoarelor din fabrici, fie la sărbătorile „Octombrie Roșu”. Se deplasa într-o limuzină cu șofer și dezvoltase o pasiune pentru câinii săi cu pedigree, în timp ce „se lupta” declarativ pentru destinele muncitorilor.

„Astăzi, Ana Pauker este cea mai puternică femeie din Estul Europei. Înfăţişarea sa mohorâtă de femeie între două vârste şi chipul său aspru o fac să semene leit unei menajere posace, dar dincolo de Cortina de Fier ea este vocea Kremlinului. În România, regele este plecat, iar Ana domneşte. Deşi născută în România, şi-a trădat ţara şi regele. Ca femeie, a stat deoparte în timp ce soţul ei, un inginer firav, ascetic, pe nume Marcel Pauker, a fost executat în Rusia, ca deviaţionist troţchist în 1936.

Povestea persistă, deşi nedovedită, că Ana a fost cea care l-a turnat. I-a păstrat numele, însă niciodată nu a mai vorbit despre el. Aderarea cu totul la comunism i-a adus nu numai puterea, dar şi beneficiile ei. Se îmbracă acum într-un stil cu care nu era obişnuită. Dispreţuieşte bijuteriile, dar a căzut pradă noului look, cumpărând lăzi de haine, cele mai multe costume gri şi negre şi rochii, fiecare la câte 400 de dolari piesa. Spre deosebire de ceilalţi lideri comunişti, ea poartă nestingherită hainele de lux. Călătoreşte cu o limuzină, cu şofer, şi a prins pasiune pentru câinii săi cu pedigree. Ea este cea care se bate pentru destinele comuniştilor”, scria Seymour Freidin, în februarie 1948.

„Hanul Ancuței” și pumnul de fier peste Balcani

Influența ei era atât de mare încât patronii restaurantelor din București au început să numească țara „Hanul Ancuței”. Cu o greutate simbolică și fizică de 70 de kilograme, Ana și-a aruncat forța peste întregi Balcani. A fost creierul din spatele abdicării forțate a Regelui Mihai I, pe care Petru Groza l-a obligat să părăsească țara la ordinul ei, imediat după ce îi jurase credință.

În biroul său, atmosfera era una de teroare calculată. Își primea oaspeții oferindu-le fructe, pe care le strivea tacticos între degete în timp ce le respingea propunerile într-o română sau franceză fluentă. Era un operator rece, capabil să manipuleze clişeele politice, jurămintele fără sens și „vocea poporului”. Când a fost vorba de Planul Marshall (planul de reconstrucție conceput de către Statele Unite ale Americii și destinat țărilor europene afectate de Al Doilea Război Mondial), le-a transmis sec delegaților americani: „Nu ne pasă dacă ne plăceți sau nu. Poporul nostru iubește acest regim”.

De la Hana Rabinsohn la „Generalul de la Kremlin”

Puțini știau că în spatele figurii de pe coperta revistei Time (septembrie 1948) se afla Hana Rabinsohn, fiica unor evrei din Codești, Vaslui. Parcursul ei este unul al extremelor:

• Educație: a fost învățătoare, profesoară de ebraică și croitoreasă. A studiat medicina un an la Geneva și a trecut prin Facultatea de Medicină din Moscova, fără a-și finaliza studiile. S-a format politic la Școala Leninistă a Cominternului.
• Lupta ilegală: în 1924 a fost condamnată la 10 ani de închisoare, dar a fugit în URSS. În 1928 a primit 20 de ani în absență, fiind salvată de o amnistie în 1929.
• Glonțul din picior: în anul 1936 a fost din nou arestată. În timpul confruntărilor cu Poliția Română, a fost împușcată în picior — un glonț care a rămas în corpul ei ca o dovadă a fanatismului său.
• Ascensiunea: a revenit în țară în toamna lui 1944, direct de la Kremlin, având gradul de general în cadrele active ale Armatei Roșii și mandatul de a prelua conducerea Partidului Comunist Român.

Viața de familie și trădarea soțului

Un aspect cutremurător al biografiei sale este relația cu Marcel Pauker, soțul ei, un inginer firav. Acesta a fost executat în Rusia în anul 1936 ca „deviaționist troțkist”. Deși nedovedit, zvonul că Ana a fost cea care l-a turnat pentru a-și salva poziția a persistat zeci de ani. I-a păstrat numele, dar nu a mai vorbit niciodată despre el. În schimb, și-a crescut cei trei copii (un fiu ofițer în Armata Română și două fete) în spiritul disciplinei de partid.

„Tușa Ana” și legătura directă cu Stalin

Mai înaltă decât majoritatea femeilor europene, solidă, cu oase proeminente și un păr cenușiu tăiat bob, Ana Pauker emana o autoritate viguroasă. Fuma mult, mânca moderat și avea ceva ce niciun alt lider român nu poseda: o linie telefonică directă cu Iosif Stalin. Oricine dorea să o contacteze se lovea de ziduri impenetrabile; prefera să stea în afara reflectoarelor, dar când urca pe scenă, vocea ei era asurzitoare.

Printre comuniştii din Bucureşti, era numită familiar „tuşa Ana” sau „tovarăşa Ana”. Odată instalată ca ministru, a epurat peste 400 de diplomați de carieră, aruncându-i pe mulți dintre ei în închisoare. Puterea ei părea infinită, până în anul 1952, când a intrat în dizgrația lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Auditul CIA: a fost o putere reală sau doar o „decoratvă”?

Cariera ei s-a încheiat brusc în 1952. Atunci Ana Pauker a pierdut toate funcţiile deţinute în partid, însă lideri sovietici importanţi au împiedicat arestarea ei. Gheorghi Malenkov, lider sovietic apropiat lui Stalin a intervenit şi a salvat-o pe Pauker de la arestul la domiciliu, ajutând-o să se mute în Crimeea la sfârşitul lunii iunie 1952. Motivul epurării acesteia ar fi fost ambiţia ei de a-i lua locul şefului de stat Gheorghe Gheorghiu Dej.

Până la moartea sa din anul 1960, a dispărut total din viața publică, lăsându-i pe jurnaliștii americani să speculeze ani la rând despre soarta ei. Istoricii și rapoartele CIA din acea perioadă au oferit o perspectivă nuanțată:

1. Poveștile despre protecția directă a lui Stalin ar fi fost exagerate din cauza lipsei de cunoaștere a ierarhiei comuniste.
2. În realitate, ea aparținea departamentului de propagandă și nu era considerată un „om al abilităților teoretice și politice”.
3. Prezența sau absența ei nu ar fi modificat substanțial culoarea politică a partidului, fiind mai degrabă o „personalitate colorată” și o unealtă eficientă a Moscovei.

În ultimii ani de viață, i s-a permis să lucreze ca traducătoare din limba franceză și limba germană pentru Editura Politică, însă fără drept de semnătură. Ana Pauker a murit, în urma unui cancer de sân, la București la 3 iunie 1960. La crematoriu, la incinerarea ei, a fost de față și veteranul comunist Gheorghe Cristescu, unul din fondatorii Partidului Comunist din România.

Ana Pauker a fost reabilitată după 1965, odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, iar urna cu cenușa ei a fost depusă la Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, cunoscut astăzi ca Mausoleul din Parcul Carol. În anul 1991, când mausoleul a fost dezafectat, cenușa ei a fost preluată de către familie și transportată în Israel.

Fie că a fost creierul stalinizării sau doar o executantă de lux, Ana Pauker rămâne în istoria noastră drept femeia care, dintr-o singură suflare, putea ruina un guvern sau zdrobi visul unui politician, totul în timp ce savura fructe exotice în biroul ei din București.