Una dintre cele mai importante misiuni din căutarea vieții dincolo de Pământ este identificarea unor planete asemănătoare cu a noastră. Iar asta, din mai multe motive tehnice și fizice, e mult mai ușor de spus decât de făcut. Cu toate acestea, de la descoperirea primei exoplanete, în urmă cu peste trei decenii, am făcut pași uriași înainte. Iar acum are loc un nou pas important, odată cu o descoperire pe cât de nouă, pe atât de captivantă. Folosind telescopul Magellan Clay din Chile, cercetătorii au detectat scurgeri de heliu pe super-Pământul LHS 1440 b, situat la doar 49 de ani-lumină distanță de noi, o descoperire majoră publicată recent în revista Science.
Ce știm despre exoplaneta stâncoasă LHS 1440 b
Astronomii știu deja de exoplaneta LHS 1440 b. Este o lume stâncoasă, cu o rază de 1,73 ori mai mare decât cea a Pământului și o masă de 5,6 ori mai mare. Se învârte în jurul stelei sale în doar 24,7 zile — dar, cum acea stea este mult mai slabă decât Soarele nostru, această super-Pământ se află în zona locuibilă.
Indicii ale unei posibile atmosfere fuseseră observate și anterior, inclusiv cu ajutorul telescopului JWST. Acum însă, cercetătorii prezintă cea mai solidă dovadă de până acum. Importanța acestei descoperiri este foarte mare: stelele pitice roșii (cum este cea orbitată de LHS 1440 b) emit radiații extreme care, în mod normal, smulg și distrug complet atmosferele planetelor din jur. Faptul că această lume stâncoasă a reușit să-și păstreze o parte din atmosferă ne obligă să regândim șansele de a găsi condiții favorabile vieții în galaxie.
Heliul care se scurge în spațiu
Folosind telescopul terestru Magellan Clay de la Observatorul Las Campanas al Institutului Carnegie, astronomii raportează detectarea unei scurgeri de heliu de pe planetă. Și, cel mai interesant, emisia este variabilă.
„Am observat heliu care se scurgea din atmosfera superioară a acestei exoplanete în 2024, ceea ce reprezintă un indiciu puternic al existenței unei atmosfere pe o exoplanetă stâncoasă situată în zona locuibilă. Detectarea heliului în 2024 a indicat prezența atmosferei, în timp ce nedetectarea acestuia în 2025 sugerează că aceasta se schimbă.”, a declarat coautorul dr. Shreyas Vissapragada, de la Carnegie Science, citat de publicaţia IFLScience.
Echipa consideră că emisia de heliu se datorează razelor X stelare și luminii ultraviolete extreme emise de stea. Practic, din cauza bombardamentului constant cu radiații, heliul din atmosfera superioară este «împins» cu forță în spațiu. Variabilitatea emisiilor observată între anii 2024 și 2025 ilustrează o reacție meteorologică spațială dinamică, în timp real, un fenomen extrem de greu de surprins de pe Pământ.
Piticele roșii precum aceasta sunt mult mai active decât Soarele nostru, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la habitabilitatea planetelor aflate în jurul lor. Iar cum acestea sunt cele mai comune stele din galaxie, chestiunea e cât se poate de importantă.
Deci, ar putea exista viață acolo?
Problema habitabilității se află cu siguranță în mintea cercetătorilor. Prezența unei atmosfere este o condiție necesară pentru viața așa cum o cunoaștem noi — dar nu este totul.
Există încă mult prea multe necunoscute cu privire la posibilele specii chimice care ar putea fi prezente sau absente, iar cercetătorii, evident, nu vor să speculeze pe baza unor ipoteze.
„Nu știm încă suficient despre stratul inferior al atmosferei planetei pentru a cunoaște măcar în întregime din ce specii este alcătuită atmosfera, cu atât mai puțin să știm ceva despre suprafață (sau lipsa acesteia) sau despre prezența sau absența apei în stare lichidă. Vreau să fiu foarte clar: mai avem multe de învățat!”, a declarat dr. Vissapragada.
De fapt, echipa planifică deja observații ulterioare, pentru a continua caracterizarea schimbărilor heliului provenit de la această planetă. Chiar și atât ar putea oferi câteva informații importante despre planetă și despre relația ei cu steaua sa.
„Cel puțin, am dori să continuăm urmărirea planetei prin observații ale heliului pentru a încerca să înțelegem puțin mai bine variabilitatea și să aflăm la ce reacționează atmosfera”, a mai declarat dr. Vissapragada.
Se va mai desfășura această cercetare în viitor?
Dr. Vissapragada face parte dintr-o echipă condusă de Collin Cherubim, de la Universitatea Harvard. Iar el subliniază importanța astronomiei terestre, care a jucat un rol esențial în această cercetare.
Lucrul acesta survine într-un moment particular, în care ne mai despart ani buni de punerea în funcțiune a unei noi clase de telescoape, precum Extremely Large Telescope și Giant Magellan Telescope. Acestea ar putea fi capabile să obțină imagini directe ale exoplanetelor stâncoase.
Pe de altă parte, creșterea poluării luminoase provocate de sateliții spațiali pune în pericol astronomia terestră.
„Această măsurătoare specifică a fost posibilă datorită unui nou spectrograf de înaltă rezoluție instalat pe unul dintre telescoapele gemene Magellan și demonstrează că putem realiza de fapt multe lucruri cu instalațiile pe care le avem deja pe Pământ, atâta timp cât suntem creativi în conceperea experimentelor noastre”, a declarat dr. Vissapragada pentru IFLScience.
Căutarea unui geamăn al Pământului continuă, dar, grație priceperii și dedicării, astronomii reușesc în continuare să depășească limitele a ceea ce putem afla despre lumi îndepărtate. Iar o exoplanetă cu atmosferă, situată în zona locuibilă a stelei sale, rămâne o descoperire pur și simplu fenomenală. Dincolo de performanța tehnologică a instrumentelor terestre, detectarea atmosferei pe LHS 1440 b demonstrează că super-Pământurile rămân, în continuare, cele mai promițătoare laboratoare naturale în căutarea unor lumi locuibile dincolo de sistemul nostru solar.
Studiul este publicat în revista Science.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Oamenii care par buni vânători-culegători sunt preferați ca prieteni, arată un studiu
O grăsime alimentară obișnuită poate favoriza diabetul de tip 2, în timp ce alta ajută la combaterea lui
De ce aceeași leziune a ADN-ului provoacă cancer doar la unele persoane — genele moștenite ar putea explica diferența
Un nou aliaj, de până la 10 ori mai rezistent decât oțelul, se îndoaie în loc să crape. Care este utilitatea sa
