În accepţia modernă, un perpetuum mobile este un dispozitiv care îşi menţine o mişcare ciclică permanentă, încălcând legile de conservare acceptate, sau încălcând ireversibilitatea fenomenelor din natură, ireversibilitate de asemenea acceptată.
Cele mai vechi modele au fost descrise în secolul al XII-lea. Cea mai notabilă era roata Bhaskara, având spiţele umplute cu mercur. Acest design de bază, numit roată dezechilibrata, a fost repetat de mai multe ori de-a lungul secolelor.
Roata lui Villard, din secolul al XIII-lea, folosea şapte ciocane articulate. Un alt design similar a fost roata lui Taccola din secolul al XV-lea si folosea parghii articulate. Chiar şi Leonardo da Vinci a desenat o serie de modele de roţi dezechilibrate, însă a ştiut ca funcţionarea lor la nesfârşit este imposibilă.
Un perpetuum mobile este un dispozitiv ce încalca legile de conservare acceptate, sau încălcând ireversibilitatea fenomenelor din natură, ireversibilitate de asemenea acceptată. Proprietatile obiectelor fizice conspira pentru a impiedica dispozitivele cu o miscare perpetua sa functioneze. Frecarea si alte procese disipative transforma miscarea ordonata in miscare dezordonata, impiedicand eforturile noastre de a obtine o eficienta energetica perfectă.
