Trimisă la moarte după 19 ani de captivitate, Maria Stuart a întâmpinat stângăcia brutală a călăului printr-un teatru liturgic calculat, ale cărui detalii au cutremurat martorii din sală.
În mai 1847, un ofițer britanic nota două cuvinte pe un formular oficial al Amiralității, depus într-un cilindru de tablă pe o insulă din Arctica: „Totul bine”. 11 luni mai târziu, totul s-a schimbat.
Pe 14 mai 1923, într-o biserică din Mărășești încă marcată de urmele gloanțelor, soarta celui mai important simbol militar al României nu a fost lăsată pe seama generalilor, a politicienilor sau a Casei Regale.
Pe o lespede de marmură albă păstrată la Mănăstirea Probota stă dăltuit anul 6973. Pentru un vizitator obișnuit, cronologia bizantină nu spune mare lucru, însă pentru istorici această cifră ascunde o fractură majoră.
Când Howard Carter a pășit în mormântul lui Tutankhamon în 1922, spațiul neobișnuit de strâmt al camerei funerare a părut o anomalie pentru standardele unui suveran din epoca de aur a Egiptului.