Teorema lui Pitagora este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria euclidiană, constituind o relație între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. Teorema lui Pitagora afirmă că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept). Teorema poate fi scrisă sub forma unei relații între cele trei laturi a, b și c, respectiv a2 + b2 = c2.

Teorema lui Pitagora nu a fost descoperită de Pitagora

Cu toate că Pitagora a fost o figură istorică importantă în dezvoltarea matematicii, nu el a fost autorul celebrei ecuaţii, deşi aceasta a rămas în istorie asociată cu numele său. De fapt, există o tăbliță babiloniană antică (cu numele atrăgător de IM 67118) care folosește teorema lui Pitagora pentru a calcula lungimea unei diagonale în interiorul unui dreptunghi. Tabiţa, probabil folosită pentru predare, datează din anul 1.770 î.Hr. – cu multe secole înainte de nașterea lui Pitagora, respectiv în jurul anului 570 î.Hr.

O altă tăbliță din jurul anilor 1.800-1.600 î.Hr. are un pătrat cu triunghiuri etichetate în interior. Traducerea marcajelor din baza 60 – sistemul de numărare folosit de babilonienii antici – a arătat că acești matematicieni antici cunoșteau teorema lui Pitagora (care, evident, nu se numea astfel), precum și alte concepte matematice avansate.[sursa]

teorema lui pitagora
Teorema lui Pitagora a fost descoperită pe o tăbliţă din lut din vremea vechilor babilonieni

„Concluzia este fără echivoc. Babilonienii cunoșteau relația dintre lungimea diagonalei unui pătrat și latura acestuia: d=rădăcina pătrată a lui 2. Acesta a fost probabil primul număr cunoscut ca fiind irațional. Cu toate acestea, acest lucru înseamnă, la rândul său, că ei erau familiarizați cu Teorema lui Pitagora – sau, cel puțin, cu cazul său special pentru diagonala unui pătrat (d2 = a2 + a2 = 2a2) – cu mai mult de o mie de ani înainte de marele înțelept care i-a dat numele.”, a scris matematicianul Bruce Ratner într-o lucrare emisă pe această temă.

• CITEŞTE ŞI:  Heracleion, oraşul dispărut sub ape timp de 1.200 de ani

Deci, de ce a fost atribuită această teoremă lui Pitagora? În realitate, nu a supraviețuit nicio scriere originală a lui Pitagora. Ceea ce știm despre el a fost transmis de alții, în special de pitagorieni – membri ai unei școli pe care celebrul matematician şi filosof grec a înființat-o în ceea ce este astăzi sudul Italiei de astăzi. Școala, numită Semicercul lui Pitagora, era secretă, dar cunoștințele învățate acolo sau descoperite au fost transmise mai departe și adesea atribuite omului însuși.

De fapt, nu numai că nu se poate ști cine a descoperit teorema, dar cercetătorii nu se pot pune de acord nici în privința întrebării dacă a fost descoperită o singură dată, ori independent în istorie de către mai multe civilizații. Se știe că teorema era cunoscută de mai multe civilizații de-a lungul timpului: indienii antici, asiro-babilonienii, egiptenii antici, chinezii antici și alții.

„Un motiv pentru raritatea surselor originale ale lui Pitagora a fost faptul că cunoștințele pitagoreice au fost transmise de la o generație la alta din gură în gură, deoarece materialul scris era rar. Mai mult, din respect pentru liderul lor, multe dintre descoperirile făcute de pitagorieni au fost atribuite lui Pitagora însuși; acest lucru ar explica termenul Teorema lui Pitagora.”, a mai explicat Bruce Ratner.

Deși Pitagora nu a inventat celebra teoremă, el a fost primul care a demonstrat-o, iar școala sa a popularizat-o cu siguranță, fiind asociată cu el pentru următoarele câteva mii de ani, cel puțin.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.