Într-o premieră astronomică, o echipă de cercetători a descoperit prima dovadă directă a unei planete care își influențează activ steaua gazdă, declanșând erupții stelare de o violență ieșită din comun. Descoperirea conturează portretul unui sistem planetar extrem, în care o lume extraterestră pare să accelereze propria sa dispariție.
Planeta, denumită HIP 67522 b, este un gigant gazos de dimensiunea lui Jupiter, prinsă într-o orbită extrem de strânsă, de doar șapte zile, în jurul stelei sale. Această proximitate are consecințe dramatice. Pe măsură ce planeta își parcurge orbita rapidă, interacționează cu câmpul magnetic al stelei, perturbându-l și provocând explozii enorme de radiație care, la rândul lor, lovesc planeta și îi erodează treptat atmosfera.
„Planeta pare să declanșeze erupții deosebit de energice”, explică Ekaterina Ilin, autoarea principală a studiului și astrofiziciană la Institutul Olandez de Radioastronomie. Mecanismul, însă, nu este unul simplu. „Undele pe care le trimite de-a lungul liniilor câmpului magnetic al stelei declanșează erupții în momente specifice. Dar energia erupțiilor este mult mai mare decât energia undelor. Credem că undele acționează ca un detonator pentru explozii care așteaptă să se producă.”, a mai spus cercetătoarea.[sursa]
O planetă care provoacă explozia constantă a stelei sale
Stelele sunt sfere gigantice de plasmă, iar mișcarea particulelor încărcate generează câmpuri magnetice puternice. Uneori, aceste câmpuri se încurcă și se rup brusc, eliberând explozii de energie cunoscute sub numele de erupții solare. De mult timp, astronomii s-au întrebat dacă planetele aflate pe orbite foarte apropiate ar putea juca un rol în acest proces.
Pentru a investiga această ipoteză, echipa a folosit date de la Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS) al NASA, care detectează planete prin monitorizarea micilor scăderi de luminozitate ale stelelor. După ce sistemul HIP 67522 a fost identificat ca fiind un candidat promițător, cercetătorii au apelat la satelitul Cheops al Agenției Spațiale Europene (ESA) pentru observații de înaltă precizie. „Cu Cheops am văzut mai multe erupții, ajungând la un total de 15, aproape toate venind în direcția noastră, pe măsură ce planeta tranzita în fața stelei”, spune Ilin.
Această sincronizare a fost dovada esențială. Faptul că erupțiile se produc exact în timpul tranzitului planetei sugerează o legătură directă. Modelul propus este că planeta acumulează energie în orbita sa și o folosește pentru a „lovi” liniile de câmp magnetic ale stelei, similar cu mișcarea unui bici. Când această undă de șoc ajunge la suprafața stelei, declanșează o erupție puternică.
Pentru planetă, consecințele sunt catastrofale. Fiecare erupție îi distruge o parte din atmosfera rarefiată. Cercetătorii estimează că, deși HIP 67522 b are în prezent dimensiunea lui Jupiter, în următorii 100 de milioane de ani ar putea fi redusă la dimensiunea lui Neptun.
Acest fenomen unic deschide un nou capitol în studiul interacțiunilor stea-planetă. „Am un milion de întrebări, deoarece este un fenomen complet nou”, recunoaște Ilin. Următorii pași sunt clari. În primul rând, continuarea observațiilor în diferite lungimi de undă (ultraviolete, raze X) pentru a înțelege exact ce tip de energie este eliberată și cât de dăunătoare este pentru planetă. În al doilea rând, căutarea altor sisteme similare. „Trecând de la un singur caz la un grup de 10-100 de sisteme, astronomii teoreticieni vor avea ceva cu care să lucreze”, concluzionează ea.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
