O „fabrică de grăsime” a neandertalienilor, veche de 125.000 de ani, arată că aceștia consumau grăsime din oase

Pentru neanderthalienii care trăiau pe teritoriul Germaniei de astăzi, acum aproximativ 125.000 de ani, un singur cuvânt pare să fi fost esențial: grăsime. O nouă cercetare dezvăluie că acești veri dispăruți ai noștri nu erau doar vânători, ci și procesatori industriali, adunând cantități uriașe de oase de animale într-un fel de „fabrică de grăsime” preistorică. Aici, oasele erau prelucrate intensiv pentru a extrage fiecare gram de grăsime, un nutrient vital pentru supraviețuirea lor. Această descoperire ne oferă o perspectivă fascinantă asupra capacităților cognitive și comportamentale ale acestor hominini.

„Carnea musculară – cea pe care ne place să o aruncăm pe grătar – era considerată în general de vânătorii-culegători antici ca fiind hrană pentru câini”, a explicat autorul studiului, Wil Roebroeks de la Universitatea din Leiden. Motivul este unul pur fiziologic. „Poți consuma doar 300 de grame de proteine pe zi și să rămâi sănătos… așa că ai nevoie de o mulțime de alți carbohidrați sau grăsimi pentru a-ți acoperi necesarul energetic zilnic”, a declarat cercetătorul.^[sursa]

Până acum, se știa că Homo sapiens din Paleoliticul Superior se bazau pe grăsimea din oase pentru a-și completa dieta. „Zdrobeau oasele bogate în grăsime în fragmente foarte mici, ceea ce trebuie să fi fost o investiție considerabilă de timp și efort, apoi probabil le încălzeau în apă pentru a extrage grăsimea”, a explicat Roebroeks. Însă cele mai vechi dovezi ale acestui comportament datau de acum 28.000 de ani, mult după dispariția neanderthalienilor.

Cercetătorii au descoperit o „fabrică de grăsime”

Noul studiu schimbă radical această cronologie. La situl neanderthalian Neumark-Nord, cercetătorii au descoperit rămășițele fragmentate a 172 de mamifere mari, precum cai și cerbi, care atestă o prelucrare la scară largă. „Ansamblul […] atestă crearea a zeci de mii de fragmente mici, provenite în principal din oase bogate în grăsime, pentru producția de măduvă și grăsime”, scriu cercetătorii. Aceasta este cea mai veche dovadă clară de prelucrare intensivă a grăsimilor documentată până în prezent în paleolitic.

Deși descoperirea este una de pionierat, Roebroeks nu este complet surprins. Știm deja că neanderthalienii produceau smoală din scoarță de mesteacăn acum 200.000 de ani, un proces care necesită un control sofisticat al temperaturii. Faptul că extrăgeau și grăsime din oase se aliniază cu înțelegerea noastră tot mai nuanțată a abilităților lor cognitive.

Ceea ce este cu adevărat important, însă, este implicația asupra comportamentului lor social și economic. „Acest lucru elimină puțin ideea că acestea erau societăți cu beneficii imediate, concentrate pe prezent și care nu investeau în niciun fel în activități viitoare”, spune Roebroeks. Uriașa rezervă de oase pare să fi fost colectată în timp și adusă la Neumark-Nord pentru procesare. Acest lucru sugerează o planificare pe termen lung și capacitatea de a amâna gratificația, trăsături cognitive complexe. „Cred că se deschide posibilitatea ca ei să fi fost implicați în depozitarea alimentelor”, a adăugat cercetătorul.

Modul exact în care era consumată grăsimea extrasă rămâne un mister, deși autorii speculează că ar fi putut fi stocată sub formă uscată sau adăugată la tocănițe de legume pentru a le spori valoarea nutritivă. Indiferent de metodă, „fabrica de grăsime” de la Neumark-Nord ne arată o latură a neanderthalienilor mult mai complexă și mai prevăzătoare decât am fi crezut.