Cum au devenit ultimele apeluri telefonice din 11 septembrie o mărturie a tragediei

Pe 11 septembrie 2001, aproape 3.000 de oameni și-au pierdut viața în cele mai sângeroase atacuri teroriste din istoria Americii. Povestea acelei zile a fost spusă mai ales prin cadrele transmise în direct de televiziuni și prin lentila trecătorilor împietriți pe străzile din sudul Manhattanului.

Însă acele imagini ale turnurilor World Trade Center prăbușindu-se, oricât de traumatizante, au fost surprinse din relativa siguranță a asfaltului de dedesubt. Ultimele apeluri telefonice și mesajele vocale lăsate de victime oferă cu totul altceva: o mărturie brută, în timp real, despre ce au trăit cei prinși în interiorul clădirilor sau la bordul avioanelor deturnate. Înregistrările audio și transcrierile acestor convorbiri dezvăluie, dincolo de istoria mare, costul uman intim al tragediei.

„De multe ori privim înapoi la ziua de 11 septembrie știind cum se termină totul. Ceea ce auzi în înregistrările din acea zi este confuzia unor oameni care încă nu știu că trăiesc un eveniment istoric care va schimba lumea.”, spune Garrett Graff, autorul cărții The Only Plane in the Sky: An Oral History of 9/11.

Unele dintre cele mai chinuitoare apeluri au fost făcute publice pentru prima dată în 2006. Au fost prezentate ca probe în procesul lui Zacarias Moussaoui, unul dintre conspiratorii din 11 septembrie, pentru a arăta chinul îndurat de victime. Alte apeluri, în special mesajele vocale, sunt prețuite de familiile victimelor ca ultimele cuvinte ale celor dragi.

Zborul 11: primele semnale ale deturnării

Primul indiciu că ceva nu era în regulă a apărut în acea dimineață la scurt timp după ora 08:14. Atunci, controlorii de trafic aerian au pierdut contactul radio cu zborul 11 al American Airlines, care se îndrepta de la Boston spre Los Angeles. La 08:19, însoțitoarea de zbor Betty Ong a sunat la personalul companiei ca să raporteze un atac la bord.

„Cabina de pilotaj nu răspunde. Cineva a fost înjunghiat la clasa business. Și cred că s-a folosit gaz lacrimogen – nu putem respira. Nu știu. Cred că suntem deturnați.”, a spus Ong de pe scaunul ei pliant din spatele aeronavei.

Câteva minute mai târziu, controlorii de trafic aerian din Boston au primit două mesaje îngrijorătoare. Le transmisese din greșeală Mohamed Atta, teroristul aflat la comanda zborului 11, care credea că vorbește cu pasagerii:

„Avem câteva avioane. Stați liniștiți și veți fi în siguranță. Ne întoarcem la aeroport. Nimeni să nu miște. Totul va fi bine. Dacă încercați să faceți vreo mișcare, vă veți pune în pericol pe voi înșivă și avionul. Stați liniștiți.”

Turnul Nord: vocile celor prinși deasupra infernului

Pentru călătoria transcontinentală, zborul 11 transporta 76 de pasageri, 11 membri ai echipajului, 5 teroriști și aproximativ 38.000 de litri de combustibil. La 08:46, avionul s-a izbit de Turnul Nord al World Trade Center, între etajele 93 și 99, și a izbucnit într-o uriașă minge de foc. Epava în flăcări a blocat toate cele trei scări de urgență începând cu etajul 92. Sute de oameni au rămas prinși la etajele superioare.

La câteva minute după impact, sistemul 911 al orașului New York a fost inundat de apeluri. Unul dintre primele apeluri înregistrate din interiorul Turnului Nord a venit în jurul orei 08:50. L-a făcut Christopher Hanley, în vârstă de 35 de ani, care participa la o conferință la restaurantul „Windows on the World”, de la etajul 106.

„Avem fum și situația e destul de gravă. Nu putem coborî pe scări. Suntem vreo 100 de persoane aici sus.”, i-a spus Hanley operatorului, păstrându-și calmul.

Nici Hanley, nici operatorul nu aveau habar că un avion lovise turnul. Știau doar că avusese loc un fel de explozie. Chiar și unii dintre cei care văzuseră impactul au presupus că era vorba de un accident.

„America de astăzi este o țară fundamental diferită față de cea de marți, 11 septembrie, la ora 08:45. Nu eram o țară care să fi trecut prin atacuri teroriste de acest gen. Nimeni nu a înțeles cu adevărat în acele prime 17 minute că nu era vorba de un accident.”, a spus Graff.

Operatorul l-a conectat pe Hanley cu un dispecer al pompierilor. Dispecerul i-a spus să rămână unde se afla și să „stea pe loc”. Ultimele cuvinte ale lui Hanley din acea convorbire au fost: „Bine, vă rog să vă grăbiți.”

Jim Gartenberg, director în domeniul imobiliar, tocmai acceptase un nou loc de muncă. Pe 11 septembrie 2001 venise la World Trade Center ca să-și elibereze biroul. Blocat la etajul 86 al Turnului Nord, a dat mai multe telefoane în căutarea ajutorului. Nu a reușit să ia legătura cu soția sa, Jill. A vorbit în schimb cu un reporter de la The New York Times, apoi a intrat în direct într-o emisiune de știri televizată. Prezentatorii au vorbit la început despre el ca și cum ar fi părăsit deja clădirea.

„Sunt la World Trade Center 1, și nu eram – sunt aici și sunt blocat în acest moment”, a lămurit Gartenberg, remarcabil de calm. „Dacă sunt în direct, vreau să le spun tuturor celor care au un membru al familiei care s-ar putea afla în clădire că situația este sub control pentru moment și că pericolul nu a crescut. Așa că, vă rog, toți membrii familiilor, stați liniștiți.”

Gartenberg nu a reușit să iasă din Turnul Nord. A putut totuși să vorbească o ultimă dată cu Jill și să-i spună cât de mult o iubea pe ea și pe fiica lor de 2 ani, Nicole. Jill era însărcinată în trei luni cu al doilea lor copil.

Zborul 175: apelurile de la bordul celui de-al doilea avion

La 08:15, zborul 175 al United Airlines a decolat din Boston, tot spre Los Angeles. Printre cei 51 de pasageri se aflau Peter și Sue Hanson și fiica lor de doi ani și jumătate, Christine, care călătorea cu ei spre Disneyland.

La bord se aflau și cinci teroriști. Ca în cazul zborului 11, aceștia au atacat echipajul și au preluat controlul cabinei de pilotaj. Peter Hanson l-a sunat pe tatăl său, C. Lee Hanson, ca să-i spună că avionul fusese deturnat. Niciunul dintre ei nu știa că un avion se izbise deja de World Trade Center. Peter avea însă o presimțire îngrozitoare: teroriștii urmau să prăbușească avionul.

„Nu-ți face griji, tată. Dacă se va întâmpla, va fi rapid.”, a spus Peter.

În timp ce vorbeau, Lee urmărea la televizor imaginile cu Turnul Nord cuprins de fum. Chiar în acel moment, Peter a început să murmure: „Doamne, Doamne, Doamne!” Lee a privit îngrozit cum avionul fiului său s-a prăbușit în Turnul Sud.

Julie Sweeney Roth nu a apucat să vorbească cu soțul ei, Bryan Sweeney, fost pilot al Marinei, aflat și el la bordul zborului 175. Când a ajuns acasă, a găsit însă un mesaj vocal. El i-l lăsase în acea dimineață, de pe telefonul din spătarul scaunului:

„Jules, sunt Bryan. Ascultă, sunt într-un avion care a fost deturnat. Dacă lucrurile nu merg bine – și nu arată prea bine –, vreau doar să știi că te iubesc nespus. Vreau să ai grijă de tine, să te bucuri de viață. La fel și pentru părinții mei și pentru toată lumea; te iubesc din toată inima și ne vedem când ajungi acolo.”

Turnul Sud: ultimele apeluri înainte de prăbușire

Scena din interiorul Turnului Sud era îngrozitoare. Zborul 175 transporta aproximativ 34.500 de litri de combustibil. Impactul și explozia au declanșat incendii violente pe mai multe etaje și au rupt cablurile lifturilor. Două dintre cele trei scări de urgență au devenit impracticabile. Pe singura rămasă practicabilă au putut scăpa unele dintre persoanele aflate deasupra zonei de impact.

Melissa Doi, manager la IQ Financial Systems, în vârstă de 32 de ani, se afla la etajul 83 al Turnului Sud când al doilea avion a lovit World Trade Center. La 09:17, la aproximativ 15 minute după impact, a reușit să ia legătura cu un operator 911. Ultimul ei apel este unul dintre cele mai sfâșietoare de ascultat. A fost redat în procesul de stabilire a pedepsei lui Zacarias Moussaoui, unul dintre conspiratorii din 11 septembrie. Moussaoui a primit închisoare pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate, pentru rolul său în planificarea atacurilor.

„Nu e încă nimeni aici, iar etajul e complet cuprins de flăcări. Suntem pe podea și nu putem respira, iar căldura e foarte, foarte mare.”, i-a spus Doi operatorului.

Operatorul a încercat s-o liniștească în timp ce așteptau sosirea ajutorului, dar situația ei era disperată.

„O să mor, nu-i așa?”, a întrebat Melissa Doi, în lacrimi.

„Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, doamnă, spune-ți rugăciunile”, a răspuns operatorul.

„O să mor. Știu că o să mor”, a plâns Melissa.

Operatorul a îndemnat-o din nou să „gândească pozitiv”. Ultimele cuvinte pe care le-a auzit înainte ca linia să se întrerupă au fost: „O, Doamne, e atât de cald. Ard de căldură.”

Kevin Cosgrove, director de asigurări în vârstă de 46 de ani, era blocat la etajul 105 al Turnului Sud, mult deasupra locului impactului. Era înconjurat de fum negru și înțepător și disperat să iasă. Ca atâția alți oameni care sunaseră la 911 din turnuri, i s-a spus să „reziste” și că ajutorul era pe drum.

„Nu prea așa mi se pare, omule”, a răspuns Kevin Cosgrove, vizibil tulburat. „Am copii mici.” Cu el, în birou, se mai aflau două persoane. „Suntem tineri – nu suntem pregătiți să murim.”

Mai târziu, în convorbirea sa de aproape 5 minute, Cosgrove a spus: „Soția mea crede că sunt bine. Am sunat-o și i-am spus că părăsesc clădirea și că totul e în regulă. Și apoi… bang!” Operatorul încerca încă să-i afle locația exactă când s-a auzit un bubuit asurzitor de structură cedând, urmat de strigătul sfâșietor al lui Cosgrove: „Oh, Doamne, nu!” Linia s-a întrerupt. Turnul Sud începuse să se prăbușească.

Wendy, soția lui Kevin Cosgrove, a depus mărturie la procesul lui Moussaoui. Pentru ea a fost traumatizant să asculte ultimul apel la 911 al soțului ei, dar a considerat că difuzarea lui a avut un rost profund: a redat dimensiunea umană a tragediei.

„Unii oameni mi-au spus că auzind cuvintele lui Kevin a făcut ca evenimentele din 11 septembrie să pară mai umane pentru ei”, a spus Wendy în documentarul din 2011 9/11: Voices from Inside the Towers. „Că acolo erau cu adevărat oameni și nu erau doar clădiri.”

Tragedia etajelor superioare a lăsat în urmă și o polemică dureroasă legată de primele minute de după impactul din Turnul Nord, când unii au susținut că și Turnul Sud ar fi trebuit evacuat de îndată, fără întârziere. Însă deciziile s-au luat într-o confuzie absolută, fără a se bănui amploarea atacului. „Cred că este incredibil de greu să analizăm retrospectiv aproape orice decizie luată în 11 septembrie, pentru că, din nou, astăzi acționăm știind cum se termină povestea”, a explicat Graff.

Zborul 77 și atacul asupra Pentagonului

Următorul avion deturnat care și-a atins ținta a fost zborul 77 al American Airlines. Decolase de pe Aeroportul Internațional Washington Dulles spre Los Angeles. La 09:37, avionul a lovit Pentagonul și i-a ucis pe toți cei 53 de pasageri și șase membri ai echipajului aflați la bord, plus 125 de persoane din Pentagon. De la bordul zborului 77 s-au dat doar câteva apeluri telefonice.

Unul dintre apeluri a venit de la Barbara Olson, juristă și comentatoare politică conservatoare, care și-a sunat soțul la birou. Ted Olson era la acea vreme Solicitor General al Statelor Unite — avocatul care reprezintă guvernul federal în fața Curții Supreme. El și-a amintit ulterior cele două scurte conversații avute cu soția sa: a descris-o ca fiind remarcabil de lucidă în timp ce afla despre celelalte avioane deturnate și încerca să înțeleagă ce puteau face pasagerii.

Astăzi, aparatul telefonic din biroul lui Ted Olson face parte din colecția Muzeului Național de Istorie Americană din cadrul Smithsonian Institution. Este o mărturie palpabilă a modului în care banala rețea de telefonie a devenit, pentru câteva zeci de minute, singura punte de legătură dintre victime și lume.

Zborul 93: singurul avion în care pasagerii au ripostat

Zborul 93 al United Airlines a decolat cu o întârziere de peste 25 de minute. De aceea era încă în aer când celelalte trei avioane deturnate au lovit World Trade Center și Pentagonul. A fost singurul avion deturnat ai cărui pasageri și echipaj au ripostat împotriva teroriștilor, împiedicându-l să-și atingă ținta. În mare parte, ce i-a motivat să riposteze au fost informațiile primite în convorbirile telefonice cu familiile și cu alte persoane de la sol.

„Asta este ceea ce îi inspiră pe pasageri și pe echipaj să preia din nou controlul asupra avionului și să ia cu asalt cabina de pilotaj. Puteți asculta [convorbirile telefonice] și citi transcrierile acestora, pentru a vedea cum au ajuns la această concluzie în timp real.”, a spus Graff.

Alice Hoagland, mama pasagerului Mark Bingham, a vorbit cu fiul ei la scurt timp după ora 09:37. Convorbirea s-a întrerupt. Mai târziu, ea i-a lăsat un mesaj vocal în care îl avertiza că alte avioane deturnate fuseseră folosite ca arme și îl îndemna să încerce să recâștige controlul asupra aeronavei.

„Vestea este că a fost deturnat de teroriști. Probabil intenționează să folosească avionul ca țintă pentru a lovi un obiectiv de la sol, așa că, dacă poți, încearcă să-i învingi pe acești oameni. Pentru că probabil vor folosi avionul ca țintă.”, i-a spus Hoagland fiului ei.

Deena Burnett a vorbit cu soțul ei, Tom Burnett, alt pasager al zborului 93, și i-a spus că Pentagonul fusese lovit. Ulterior și-a amintit că l-a auzit transmițând vestea celorlalți pasageri. „Pun la punct un plan. O să recâștigăm controlul asupra avionului.”, i-a spus Tom.

CeeCee Lyles, însoțitoare de zbor pe zborul 93 și fostă polițistă, i-a lăsat un mesaj vocal soțului ei, Lorne:

„Au deturnat avionul. Încerc să rămân calmă. Am făcut cale întoarsă și am auzit că există avioane care s-au prăbușit în World Trade Center. Sper să pot să-ți văd din nou chipul, iubitule. Te iubesc, pa.”

Lyles a sunat din nou și a reușit să vorbească scurt cu Lorne. S-au rugat împreună. Lyles a încheiat convorbirea spunându-i: „Spune-le băieților că îi iubesc. Ne pregătim să o facem acum. Se întâmplă!”

Într-o altă convorbire, cu un operator, pasagerul Todd Beamer a fost auzit spunând: „Sunteți gata, băieți? Să-i dăm drumul.”

Pasagerii și echipajul zborului 93 s-au opus teroriștilor și au încercat să pătrundă în cabina de pilotaj. Astfel, au împiedicat avionul să-și atingă ținta din Washington, D.C. Anchetatorii consideră că ținta vizată era fie Capitoliul Statelor Unite, fie Casa Albă.

Pasagerii și echipajul zborului 93 s-au opus teroriștilor și au forțat intrarea în cabina de pilotaj, prăbușind aeronava pe un câmp din Shanksville, Pennsylvania, înainte de a atinge Washingtonul — unde ținta vizată era, cel mai probabil, Capitoliul sau Casa Albă.

Fără apelurile telefonice date în grabă de la bord, acei oameni nu ar fi știut niciodată că avioanele deveniseră rachete ghidate și nu ar fi avut șansa să lupte. Dincolo de manevrele aeriene și ruinele fumegânde, aceste înregistrări rămân miezul dureros al zilei de 11 septembrie: ultime cuvinte șoptite pe un scaun de avion sau la capătul unui etaj în flăcări, în care frica a fost, de fiecare dată, covârșită de nevoia de a spune „te iubesc”.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU