Cancerul devine mai frecvent odată cu vârsta și este adesea mai greu de tratat la adulții în vârstă. Cu toate acestea, majoritatea studiilor privind cancerul la șoareci nu reflectă această realitate. Mai puțin de 10% dintre experimentele pe șoareci utilizează animale în vârstă, cercetătorii bazându-se de obicei pe șoareci care corespund aproximativ cu oamenii aflați la începutul vârstei de 20 de ani. Această discrepanță ar putea explica de ce multe terapii împotriva cancerului care dau rezultate bune în studiile de laborator eșuează în cele din urmă în studiile clinice pe oameni. Practic, înțelegerea modului în care evoluția melanomului este dictată de vârstă ar putea explica de ce tratamentele revoluționare din laborator nu funcționează întotdeauna la pacienții umani adulți sau vârstnici.

Noile descoperiri ale Fox Chase Cancer Center, prezentate la reuniunea anuală a Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului, sugerează că melanomul nu se comportă la fel pe parcursul procesului de îmbătrânire. Cercetătorii au descoperit că răspândirea cancerului era cea mai scăzută la șoarecii tineri, a atins nivelul maxim la șoarecii de vârstă mijlocie și apoi a scăzut din nou la șoarecii foarte bătrâni.
„Marea majoritate a studiilor se realizează pe acești șoareci foarte tineri, care au un sistem imunitar sănătos și intact. În prezent, este ușor să personalizăm îngrijirea pentru o persoană tânără și în formă, care probabil nu va suferi de atât de multe efecte toxice; înțelegerea modului în care terapiile afectează pacienții mai în vârstă ne-ar oferi mai multe și mai bune opțiuni de tratament.”, a declarat dr. Mitchell Fane, biolog specializat în îmbătrânire și cancer și cercetător principal al studiului, citat de publicația Science Daily.
Cum influențează sistemul imunitar răspândirea melanomului la diferite vârste?
Cercetătorii cred că un grup specializat de celule imune, cunoscut sub numele de celule T gamma delta (γδ), ar putea ajuta la explicarea acestui model surprinzător. Spre deosebire de alte celule ale sistemului imunitar, celulele T γδ intervin rapid, în prima linie de apărare a organismului, recunoscând stresul celular cauzat de tumori. Aceste celule acționează ca un sistem de apărare timpuriu, contribuind la prevenirea răspândirii cancerului în organism. Șoarecii tineri și cei foarte bătrâni aveau niveluri mai ridicate ale acestor celule imune protectoare, iar tumorile lor erau mai susceptibile să rămână latente sau să se răspândească mai puțin agresiv.
Șoarecii de vârstă mijlocie au prezentat o situație diferită. Aceștia aveau mai puține celule T γδ, iar melanomul era mult mai probabil să se răspândească la organe precum plămânii și ficatul.
Echipa a descoperit, de asemenea, că celulele de melanom pot slăbi activ sistemul imunitar pe măsură ce animalele îmbătrânesc. La șoarecii de vârstă mijlocie, cancerul a eliberat molecule care au suprimat sau epuizat celulele T γδ. Pe măsură ce aceste apărări s-au slăbit, celulele canceroase anterior latente au putut deveni active și s-au răspândit mai agresiv.
Experimente suplimentare au confirmat importanța acestor celule imune. Când cercetătorii au îndepărtat celulele T γδ de la șoarecii tineri și foarte bătrâni, răspândirea melanomului a crescut semnificativ. În schimb, blocarea semnalelor care suprimă activitatea imunitară a restabilit protecția și a redus răspândirea cancerului la șoarecii de vârstă mijlocie, deși același efect nu a fost observat la grupurile mai tinere sau mai în vârstă.
Limitarea studiilor preclinice: de ce tratamentele de laborator eșuează adesea la pacienții vârstnici
Unul dintre motivele pentru care studiile privind îmbătrânirea rămân rare este de natură practică. Șoarecii tineri sunt mai ușor de obținut și mai puțin costisitori, în timp ce șoarecii în vârstă necesită îngrijire și reproducere pe termen lung. Cercetătorii trebuie să aștepte de obicei între 18 și 24 de luni înainte ca șoarecii să atingă o vârstă potrivită pentru cercetarea îmbătrânirii.
Pentru a face față acestei provocări, Fane și colegul său dr. Yash Chabra, ambii profesori asistenți în cadrul Programului de cercetare privind semnalizarea cancerului și micromediul, au contribuit la înființarea unei facilități pentru șoareci în vârstă la Fox Chase Cancer Center. Scopul este de a face modelele animale mai în vârstă mai accesibile și de a încuraja oamenii de știință să verifice dacă descoperirile lor se aplică în diferite etape ale vieții.
„Acum avem o unitate cu colonii de șoareci în vârstă deja stabilite, ceea ce reduce barierele de cost și de timp pentru cercetarea îmbătrânirii. Ne permite să le spunem colegilor: «Modelul tău este interesant, de ce nu îl testezi pe șoareci în vârstă?»”, a spus el.
Regândirea legăturii dintre cancer și îmbătrânire: paradoxul pacienților de peste 80 de ani
Înțelegerea modului în care îmbătrânirea afectează cancerul ar putea duce la tratamente mai eficiente pentru persoanele în vârstă. Laboratorul lui Fane este interesat în special de observația că relația dintre vârstă și cancer nu pare să urmeze o linie dreaptă simplă. Deși riscul de cancer crește, în general, odată cu vârsta, ratele scad în mod neașteptat în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 80 și 85 de ani. Deși mecanismul complet încă este investigat, cercetătorii sugerează că senescența celulară – încetinirea naturală a diviziunii celulare la vârste foarte înaintate – ar putea limita inclusiv capacitatea tumorilor de a se extinde.
„În timp ce riscul crește constant pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, acesta scade brusc după vârsta de 80-85 de ani. Vrem să explicăm mecanismul prin care pacienții foarte vârstnici se îmbolnăvesc mai rar de cancer, în timp ce pacienții de vârstă mijlocie se îmbolnăvesc mai des.”, a spus Fane.
Noile descoperiri sugerează că schimbările din sistemul imunitar pe parcursul îmbătrânirii pot juca un rol important în determinarea momentului în care cancerul este cel mai probabil să se răspândească. De asemenea, ele subliniază importanța includerii animalelor mai în vârstă în cercetarea cancerului, pentru a reflecta mai bine pacienții cei mai afectați de boală.
Pe măsură ce studiile oncologice vor integra aceste descoperiri, tratamentul pentru pacienții de vârstă mijlocie ar putea deveni mult mai bine calibrat pe capacitatea reală a sistemului lor imunitar de a lupta cu metastazele.

