Atât persoanele căsătorite, cât și cele necăsătorite s-au întrebat la un moment dat: de ce se numește „luna de miere” astfel?
Răspunsul este mai simplu decât pare. Potrivit Enciclopediei Britannica, termenul „lună de miere” provine din ideea că prima lună a căsătoriei este cea mai dulce.[sursa]
De ce se numește „luna de miere” astfel?
Tradiția lunii de miere își are originea în secolul al V-lea, în perioada medievală. Deși astăzi simbolizează romantismul și celebrarea uniunii, rădăcinile sale sunt legate de practica denumită „căsătoria prin răpire”.
Potrivit istoricului Susan Waggoner, aceasta implica faptul că mirele își răpea mireasa cu scopul de a o lăsa însărcinată înainte ca familia ei să poată interveni. Mirele o ținea captivă până când „familia renunța la căutare sau mireasa rămânea însărcinată, ceea ce făcea imposibilă anularea căsătoriei”, explică Waggoner.
Această practică era întâlnită în rândul bărbaților săraci din China, America de Sud, Asia de Sud și de Sud-Est, Africa și unele țări europene, care recurgeau la ea pentru a evita plata zestrei, aceasta fiind un dar în bani sau bunuri oferit soției.[sursa]
În aceeași perioadă medievală a apărut și termenul „lună de miere”. În Europa secolului al V-lea, invitații le ofereau proaspeților căsătoriți o cantitate de hidromel sau mied (miere fermentată) suficientă pentru o lună, măsurată după un ciclu al Lunii.
Mirele și mireasa erau încurajați să consume această băutură alcoolică timp de 30 de zile pentru a-și spori șansele de concepție, conform lui Waggoner. Astfel, expresia „lună de miere” desemna, de fapt, o lună de consum de vin de miere.
Deși tradiția își are origini discutabile, ea a evoluat de-a lungul timpului într-o vacanță romantică și consensuală, simbolizând începutul dulce al vieții în doi.
Secolul al XIX-lea
În secolul al XIX-lea, în Marea Britanie și America, cuplurile plecau într-un „tur nupțial” pentru a-și vizita prietenii și membrii familiei care nu au putut participa la nuntă. Uneori, pentru a o ajuta pe mireasă să se acomodeze cu noua sa viață, o rudă sau un prieten apropiat o însoțea.
Începând cu anii 1870, însă, cuplurile au început să călătorească singure. Aceste excursii reprezentau și o oportunitate pentru soți de a-și etala statutul social și bogăția.
Luna de miere în secolul al XX-lea
În secolul al XX-lea, luna de miere a devenit o tendință tot mai răspândită, de care au început să se bucure și cuplurile din clasa mijlocie. Evoluția automobilului și dezvoltarea industriei turismului le-au permis soților să călătorească în locuri mai îndepărtate.
Anumite destinații s-au promovat drept locuri ideale pentru luna de miere; de exemplu, la începutul anilor 1900, Cascada Niagara a adoptat sloganul „Capitala mondială a lunii de miere”. Până la mijlocul secolului, au apărut stațiuni dedicate exclusiv lunii de miere. După Al Doilea Război Mondial, odată cu o deschidere mai mare față de intimitate, luna de miere a căpătat un caracter și mai romantic.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: