Consumând mai puține proteine, am putea încetini îmbătrânirea, sugerează analiza a peste 350 de studii

Produsele îmbogățite cu proteine umplu acum rafturile magazinelor alimentare, de la cereale și cafea până la apă. O nouă analiză a peste 350 de studii privind restricția proteică și îmbătrânirea sugerează însă că multe persoane ar putea avea mai mult de câștigat dacă ar consuma mai puține proteine, iar un aport mai redus ar putea contribui, uneori, la o viață mai lungă. Deși tendința actuală încurajează un aport ridicat, cercetătorii avertizează că, în lipsa efortului fizic, consumul de proteine în exces ar putea accelera procesele de îmbătrânire celulară.

Publicată pe 31 iulie 2026 de jurnalul științific Cell Press, analiza examinează felul în care reducerea aportului de proteine poate influența îmbătrânirea. Cercetătorii concluzionează că restricția proteică poate îmbunătăți metabolismul, poate modifica modul în care celulele reacționează la nutrienți, poate limita deteriorarea celulară și poate ajuta celulele să-și mențină funcționarea normală.

Importanța acestor noi cercetări este reală: demonstrează că recomandările generale de nutriție trebuie personalizate strict în funcție de nivelul de mișcare, pentru a preveni bolile metabolice asociate cu vârsta.

Analiza trece în revistă cercetări publicate anterior, iar rezultatele privind durata de viață provin din studii pe animale. Pentru a menține rigoarea științifică, autorii subliniază că prelungirea efectivă a vieții este confirmată pe modele animale, în timp ce la subiecții umani s-a demonstrat deocamdată îmbunătățirea clară a biomarkerilor metabolici asociați cu longevitatea.

„Este absolut clar că proteinele au beneficii pentru creșterea musculară și pentru răspunsul la efort fizic al persoanelor active. Însă, deoarece majoritatea oamenilor duc un stil de viață relativ sedentar, mulți consumă probabil mai multe proteine decât au nevoie de fapt, ceea ce are probabil consecințe negative asupra sănătății.”, a spus Dudley Lamming, autorul corespondent al articolului, de la Universitatea din Wisconsin-Madison.

Restricția de proteine, o alternativă mai ușoară la restricția calorică

Cercetătorii știu de mult că reducerea aportului caloric poate prelungi durata de viață la multe organisme și poate scădea riscul unor boli legate de vârstă, precum cancerul. În practică însă, o dietă cu restricție calorică ținută pe termen lung e extrem de dificilă pentru majoritatea oamenilor.

România are, de altfel, o legătură neobișnuit de veche cu această obsesie științifică pentru încetinirea îmbătrânirii. În 1952, Ana Aslan a fondat la București primul institut de geriatrie din lume, o instituție construită tocmai pentru studiul medical, biologic și social al îmbătrânirii. La peste șapte decenii distanță, cercetarea longevității se mută de la tratamente „anti-aging” spre mecanisme celulare mult mai precise, inclusiv felul în care organismul răspunde la proteine.

Restricția de proteine, așadar, ar putea oferi altă cale. Studii anterioare au arătat că muștele și rozătoarele trăiau mai mult atunci când consumau mai puține proteine, chiar și când aportul lor caloric total nu scădea.

Și studiile clinice recente pe oameni au dat rezultate promițătoare. Persoanele care și-au redus aportul de proteine au slăbit și au pierdut grăsime corporală, cu îmbunătățiri ale glicemiei la jeun — deși de multe ori consumau mai multe calorii în total.

Ce se întâmplă dacă consumi prea multe proteine, dar ești sedentar?

Alte studii indică faptul că un aport mai mare de proteine poate susține pierderea în greutate și îi poate ajuta pe adulții în vârstă să-și mențină masa musculară, mai ales în combinație cu exercițiile fizice.

Aceste rezultate au contribuit la actualizarea ghidurilor nutriționale din SUA în acest an. Noile recomandări prevăd un consum zilnic de 1,2–1,6 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală, aproape dublu față de cantitatea anterioară.

Pe fondul unui consum de proteine mai mare ca oricând în SUA și al recomandărilor tot mai frecvente ca persoanele în vârstă să-și mărească aportul, Lamming și colegul său au analizat dovezi acumulate pe parcursul a zeci de ani, pentru a înțelege mai bine relația dintre proteine, metabolism și îmbătrânire.

Analiza lor, bazată pe peste 350 de articole științifice, a identificat mai multe mecanisme biologice recurente care ar putea explica de ce restricția proteică poate îmbunătăți sănătatea și promova longevitatea. În cadrul cercetărilor, un aport mai redus de proteine a fost asociat cu o funcție metabolică îmbunătățită, cu modificări ale semnalizării nutrienților, cu reducerea leziunilor celulare și cu o mai bună menținere a celulelor sănătoase.

FGF21, hormonul care crește când scade aportul de proteine

Un factor important este factorul de creștere al fibroblastelor 21 (FGF21), un hormon al cărui nivel crește atunci când aportul de proteine scade. FGF21 poate mări consumul energetic, poate îmbunătăți reglarea glicemiei și poate reduce inflamația.

Studiile pe șoareci au arătat că animalele cu niveluri ridicate de FGF21 au trăit mai mult decât șoarecii obișnuiți. Efectul a fost mai pronunțat la masculi decât la femele. Un aport redus de proteine crește nivelurile de FGF21 și la oameni.

Excesul câtorva aminoacizi poate stimula căi biologice de creștere

Analiza se concentrează și pe mai mulți aminoacizi, elementele constitutive individuale ale proteinelor. Metionina, izoleucina și valina par să joace un rol deosebit de important.

Cercetările sugerează că un aport excesiv de acești aminoacizi poate activa căi biologice care stimulează creșterea. Când aceste căi rămân foarte active, ele pot crește riscul de obezitate, inflamație și alte afecțiuni asociate cu îmbătrânirea.

„Aceste studii arată că cantitatea de proteine consumată astăzi de persoanele sedentare poate avea consecințe negative asupra sănătății, cel puțin la nivel populațional”, a spus Lamming.

Nevoile de proteine diferă de la o persoană la alta

Unele grupuri au evident nevoie de mai multe proteine. Femeile însărcinate și anumiți adulți în vârstă, de pildă, pot avea nevoi nutriționale mai mari. Pentru mulți adulți sedentari însă, alimentele îmbogățite cu proteine s-ar putea să nu ofere beneficiile așteptate.

Sportivii consumă adesea cantități mari de proteine fără să dezvolte boli metabolice. Lamming bănuiește că activitatea fizică regulată ar putea oferi o protecție, direcționând proteinele către dezvoltarea și menținerea unor mușchi puternici și sănătoși.

„Recomandările recente au încurajat oamenii să consume mai multe proteine, dar i-au încurajat, de asemenea, să facă mai multă mișcare. Probabil că trebuie să personalizăm recomandările privind proteinele nu doar în funcție de vârstă, ci și de nivelul de activitate fizică al persoanelor.”, a spus Lamming.

Rezultatele sugerează că recomandările privind proteinele pot fi mai eficiente atunci când țin cont deopotrivă de vârstă și de nivelul de activitate, în loc să aplice aceeași cifră tuturor. În concluzie, deși consumul de proteine rămâne esențial pentru sănătate, secretul longevității pare să nu stea în suplimentarea constantă a dietei, ci în echilibrarea strictă a aportului cu efortul fizic zilnic.