O alertă privind jefuirea unui sit a condus arheologii la o descoperire uluitoare în deșertul mexican: o peșteră funerară secretă, accesibilă printr-un puț vertical de doar 50 cm. În interior, rămășițele a 17 nomazi, îngropați acum peste 500 de ani, dezvăluie ritualuri complexe și o poveste umană emoționantă.
Totul a început cu un zvon toxic, purtat de vântul deșertului: profanare. Când rapoarte despre jefuirea unor oase străvechi au ajuns la urechile Institutului Național de Antropologie și Istorie (INAH), o echipă a fost trimisă de urgență în sălbăticia munților din Coahuila, Mexic. Ceea ce au găsit nu a fost doar dovada unui jaf, ci o poartă către o lume pierdută, ascunsă timp de secole în inima de piatră a Pământului.
Sanctuarul din munții Coahuila
După o cercetare minuțioasă a terenului accidentat, arheologii au dat peste detaliul care schimba totul: o crăpătură verticală, un puț îngust de numai 50 de centimetri lățime. Părea o simplă fisură în stâncă, dar era, de fapt, intrarea într-un sistem de peșteri folosit ca loc de veci. La capătul puțului se afla o cameră funerară semicirculară, un sanctuar tăcut ce adăpostea rămășițele a nu mai puțin de 17 persoane.
Deși jefuitorii produseseră distrugeri, dovezile ritualului funerar erau încă vizibile și copleșitoare. Corpurile fuseseră învelite cu grijă în pachete textile și așezate pe rogojini sau în coșuri împletite, un ultim act de tandrețe înainte de marea călătorie.[sursa]
Cine au fost oamenii din peșteră?
Analiza antropologică a început să contureze povestea acestei mici comunități. Erau bărbați, femei și copii de toate vârstele, membri ai culturilor nomade care au cutreierat acest deșert aspru cu mai bine de cinci secole în urmă. Printre rămășițe, cele 12 cranii complete recuperate spuneau o poveste deosebit de emoționantă: cinci dintre ele aparținuseră unor copii.
„Ceea ce vedem aici rezonează puternic cu descoperirile din peștera Candelaria, un sit de referință explorat în anii ’50. Asemenea sitului Candelaria, și această peșteră este accesibilă printr-un puț vertical și a servit drept loc de înhumare pentru grupuri nomade. Este o piesă crucială care confirmă un model cultural și ritualic în această regiune.”, explică arheologul Yuri de la Rosa Gutiérrez de la INAH.[sursa]
Pentru a fi protejate și studiate în detaliu, rămășițele au fost transferate la Muzeul Regional din La Laguna. Între timp, peștera, odată un secret bine păzit, își va ocupa locul de drept în catalogul național al siturilor arheologice. Departe de a fi doar o groapă comună, ea este un testament al umanității: chiar și în cele mai vitrege condiții, nevoia de a-i onora pe cei dragi și de a le asigura trecerea a fost o forță la fel de fundamentală precum lupta pentru supraviețuire.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
