Corpul uman nu mai poate produce un anumit zahăr, dar îl primește în continuare din farfurie, mai ales din carnea de vită și de miel. Rezultatele preliminare ale unui studiu observațional amplu sugerează acum că acest zahăr ar putea ajuta la explicarea unei legături deja stabilite: cea dintre carnea roșie și diabetul de tip 2.
Zahărul se numește acid N-glicolilneuraminic, pe scurt Neu5Gc. Dintre cei 89.953 de adulți urmăriți, persoanele cu cel mai mare aport de Neu5Gc din carne au avut un risc cu 63% mai mare de a dezvolta diabet de tip 2 decât cele cu aportul cel mai mic. Explicația ar putea ține de efectele zahărului asupra sistemului imunitar și de inflamația cronică, conform unui comunicat publicat pe EurekAlert.
Rezultatul vine însă cu o rezervă importantă. Când cercetătorii au luat în calcul și cantitatea totală de carne roșie consumată, legătura dintre Neu5Gc și diabet s-a atenuat și nu a mai fost semnificativă statistic, chiar dacă direcția ei a rămas aceeași. Studiul nu poate spune, așadar, dacă riscul crescut vine de la zahărul în sine sau de la alte componente ale cărnii roșii. Rezultatele sugerează că Neu5Gc ar putea contribui la această relație, dar nu arată că ar acționa independent de consumul de carne roșie.
Asocierea s-a menținut, în schimb, și după ce au fost luați în calcul mai mulți factori de risc cunoscuți ai diabetului, printre care activitatea fizică, dieta generală, fumatul și afecțiunile medicale existente. A slăbit când s-a ținut cont și de indicele de masă corporală (IMC), dar a rămas semnificativă. Rezultatele au fost prezentate la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), la Milano, în Italia.
„Rezultatele noastre susțin ipoteza că inflamația cronică este un mecanism specific prin care consumul de carne roșie se leagă de diabetul de tip 2, în parte dincolo de cantitatea de carne roșie pe care o consumă cineva și în parte independent de grăsimea corporală”, a declarat autorul principal, dr. Leopold Fezeu, de la Université Sorbonne Paris Nord, din Bobigny, Franța.
Un zahăr pe care organismul îl poate lua drept intrus
Neu5Gc este produs în mod natural de majoritatea mamiferelor. Oamenii și-au pierdut această capacitate în urma unei mutații străvechi a genei CMAH, dar zahărul poate ajunge în continuare în organism prin alimentație. Se găsește în carnea roșie, mai ales în cea de vită și de miel, iar în cantități mai mici și în produsele lactate.
Odată consumat, Neu5Gc este absorbit și poate fi încorporat în țesuturile umane. Cum organismul nostru nu produce această moleculă, sistemul imunitar o poate recunoaște ca străină. Oamenii de știință o clasifică drept xeno-autoantigen: o substanță străină care se încorporează în țesuturile proprii ale organismului și poate provoca o reacție imunitară.
Ca răspuns, sistemul imunitar produce anticorpi împotriva Neu5Gc. Activitatea imunitară prelungită care urmează, numită xenosialită (xenosialitis), fusese deja asociată cu bolile cardiovasculare și cu cancerul.
Cercetătorii bănuiesc că aceeași reacție inflamatorie persistentă ar putea contribui și la apariția diabetului de tip 2. Până la acest studiu, însă, nicio cercetare prospectivă de amploare nu verificase dacă Neu5Gc din alimentație ar putea favoriza diabetul prin inflamație cronică.
Aproape 90.000 de adulți, urmăriți ani la rând
Pentru a testa legătura, echipa a analizat datele despre alimentația și sănătatea a 89.953 de adulți din NutriNet-Santé, un amplu studiu observațional francez care urmărește oamenii în timp, pentru a afla cum influențează nutriția și stilul de viață starea de sănătate.
Participanții aveau în medie 42 de ani, iar 79% dintre ei erau femei. La intrarea în studiu, niciunul nu avea diabet de tip 2 sau cancer. Fiecare a completat trei jurnale alimentare de câte 24 de ore. Folosind o bază de date alimentară validată, cercetătorii au calculat apoi cât Neu5Gc consuma probabil fiecare participant, pornind de la cantitățile de zahăr măsurate în diferite alimente.
Categoria cărnii roșii a fost largă: vită, miel, porc, iepure, capră și vânat. Carnea procesată, precum slănina, cârnații și mezelurile, a fost evaluată ca o categorie separată, iar produsele lactate au fost analizate independent.
Pornind de la toate alimentele raportate, echipa a estimat aportul total de Neu5Gc. Participanții au fost clasificați, separat pe sexe, după aportul de Neu5Gc provenit din carne și împărțiți în cinci grupuri de dimensiuni egale (quintile). Riscul de diabet a fost comparat între aceste grupuri, luând drept referință grupul cu aportul cel mai scăzut.
Pe o perioadă mediană de urmărire de 7,2 ani, au fost înregistrate 966 de cazuri noi de diabet de tip 2.
Riscul urcă mai ales la aporturile mari
Analiza a găsit o relație semnificativă între consumul de Neu5Gc din carne și probabilitatea de a dezvolta diabet de tip 2. Diferența de 63% separă extremele: grupul cu cel mai ridicat consum față de cel cu consumul cel mai scăzut. În al doilea grup ca aport, riscul era cu 41% mai mare (bărbați și femei luați împreună). În grupurile intermediare, diferențele nu au fost semnificative statistic.
Legătura dintre Neu5Gc și diabet a apărut la ambele sexe, fără dovezi semnificative statistic că ar diferi între bărbați și femei. În fiecare grup de aport separat pe sexe au fost însă înregistrate relativ puține cazuri de diabet, ceea ce face estimările separate mai puțin precise. De aceea, cercetătorii și-au prezentat concluziile principale pe datele combinate.
Estimările au ținut cont de factorii care puteau influența rezultatele: vârsta, sexul, exercițiul fizic, calitatea generală a alimentației, fumatul și afecțiunile medicale existente. Rezultatele s-au menținut și când s-a ținut cont de diferențele de aport caloric total.
Riscul de diabet creștea, în general, odată cu aportul de Neu5Gc din carne, iar creșterea devenea deosebit de accentuată la nivelurile mai ridicate de expunere. O explicație posibilă este că sistemul imunitar începe să reacționeze mai puternic după ce în țesuturi s-a acumulat suficient zahăr străin, deși acest mecanism de prag nu a fost confirmat.
„Deși nu știm exact de la ce niveluri de Neu5Gc se declanșează o reacție imunitară, datele noastre sugerează că un aport mai mare de Neu5Gc din carne este asociat cu un risc tot mai mare de diabet de tip 2″, au spus cercetătorii.
Echipa s-a uitat și la cantitatea de carne pe care participanții o consumau în mod obișnuit. În grupul cu cel mai mare aport de Neu5Gc, bărbații consumau în medie 97 de grame de carne roșie pe zi (136 de grame cu tot cu carnea procesată), iar femeile 73 de grame (96 de grame). La polul opus, bărbații din grupul cu aportul cel mai scăzut consumau o cantitate mediană de doar 5 grame de carne roșie pe zi (21 de grame), iar femeile, 0 grame (9 grame).
Participanții au fost repartizați în aceste grupuri după aportul estimat de Neu5Gc, calculat pe baza tuturor alimentelor declarate și a conținutului lor măsurat de Neu5Gc. Cifrele reprezintă cantitățile tipice consumate în fiecare grup. Ele nu stabilesc un prag de risc și nici nu indică ce cantitate de carne poate fi considerată sigură.
Kilogramele explică doar o mică parte din legătură
Un alt rezultat notabil este că obezitatea părea să explice doar o parte relativ mică a asocierii. Potrivit estimărilor cercetătorilor, ea a reprezentat aproximativ 13% din relația dintre Neu5Gc din carne și diabetul de tip 2. Asta sugerează că la legătura observată ar putea contribui substanțial factori care nu au de-a face cu excesul de greutate.
Una dintre posibilități este ca reacțiile imunitare la Neu5Gc să producă o inflamație cronică ce interferează cu celulele care produc insulină sau cu țesuturile care răspund în mod normal la insulină. Astfel de efecte ar putea crește probabilitatea de a dezvolta diabet de tip 2 chiar și fără o creștere substanțială în greutate. Rămân însă necesare studii suplimentare care să stabilească dacă aceste procese inflamatorii explică într-adevăr asocierea.
Lactatele conțin și ele zahărul, dar nu urmează același tipar
Neu5Gc se găsește atât în carnea roșie, cât și în lactate, însă între cele două surse cercetătorii au găsit o diferență importantă: un aport mai mare de Neu5Gc din produse lactate nu a fost asociat cu un risc crescut de diabet de tip 2.
Diferența ar putea ține de cantitățile relativ mici de Neu5Gc din laptele de vacă, în comparație cu carnea roșie, precum cea de vită și de miel. Ar putea conta și faptul că porțiile de lactate aduc, de obicei, mai puțin Neu5Gc.
Când au fost luate în calcul toate sursele alimentare la un loc, participanții din grupul cu cel mai mare aport de Neu5Gc au avut un risc cu 37% mai mare de diabet de tip 2 decât cei din grupul cu aportul cel mai mic. Asocierea părea să fie determinată în principal de Neu5Gc din carnea roșie.
„În ansamblu, aceste rezultate sugerează că asocierea dintre Neu5Gc și diabetul de tip 2 poate depinde de sursa alimentară a zahărului, Neu5Gc din carne fiind mai puternic asociat cu riscul de diabet decât Neu5Gc din alimentație în total. Este posibil să existe diferențe între surse sau ca alte componente ale cărnii roșii să contribuie la acest fenomen”, a spus dr. Fezeu.
Următorii pași: anticorpii și fierul hem
Rezultatele lasă deschisă posibilitatea ca reducerea expunerii la Neu5Gc din carne să devină, în cele din urmă, o cale de a scădea riscul de diabet. Cercetătorii subliniază însă că sunt încă necesare studii care să arate dacă înlocuirea alimentelor bogate în Neu5Gc cu alte surse de proteine ar aduce efectiv beneficii măsurabile pentru sănătate:
„Având în vedere cât de frecventă este carnea roșie în dietele occidentale, asocierea puternică dintre Neu5Gc din carne și riscul de diabet de tip 2 este o constatare importantă. Cercetările viitoare ar trebui să exploreze dacă reducerea expunerii la Neu5Gc din carne, de exemplu prin preferarea cărnii de pasăre sau a proteinelor vegetale în locul cărnii de vită și de miel, care au cel mai mare conținut de Neu5Gc, ar putea contribui la prevenirea diabetului de tip 2. Studiile care măsoară direct anticorpii anti-Neu5Gc în cohorte mari ar ajuta, de asemenea, la testarea directă a mecanismului xenosialitei la oameni.”
Echipa intenționează să cerceteze cum interacționează Neu5Gc cu alte substanțe din carnea roșie, inclusiv fierul hem (o formă de fier alimentar), și cum se corelează aceste componente, luate împreună, cu riscul de diabet.
Cercetătorii vor, de asemenea, să măsoare direct anticorpii împotriva Neu5Gc. Măsurătoarea ar putea arăta dacă răspunsul imunitar propus este un mecanism biologic important prin care consumul de carne roșie se leagă de diabetul de tip 2.
Limitele unui studiu observațional
Cercetătorii avertizează că rezultatele sunt preliminare și nu au fost încă validate, iar estimările raportate s-ar putea modifica după finalizarea analizei.
Fiind observațional, studiul nu poate stabili că Neu5Gc cauzează diabetul de tip 2 și nici nu poate identifica precis factorii responsabili de riscul mai mare. Analiza a ținut cont de mai mulți factori de risc cunoscuți, dar influențe sociale și de stil de viață nemăsurate ar fi putut totuși afecta rezultatele.
Au existat limite și în felul în care a fost evaluată alimentația. Consumul de Neu5Gc a fost estimat din jurnalele alimentare ale participanților, nu măsurat direct, iar eventualele schimbări de dietă din perioada de urmărire nu au fost luate în calcul. Ambele aspecte ar fi putut introduce erori în estimarea expunerii.
Se știa deja că un consum mare de carne roșie merge mână în mână cu un risc mai mare de diabet de tip 2. Studiul propune un posibil motiv: carnea de vită și cea de miel conțin un zahăr pe care corpul omului nu-l mai fabrică, așa că sistemul imunitar îl poate lua drept intrus. Reacția lui prelungită, o inflamație care persistă, ar putea afecta celulele care produc insulina sau țesuturile care ar trebui să răspundă la ea, chiar și la oameni care nu s-au îngrășat prea mult. Lactatele, care conțin mai puțin din acest zahăr, nu au arătat aceeași legătură.
Studiul nu dovedește însă că zahărul îmbolnăvește. A constatat doar că persoanele care consumau mult din el s-au îmbolnăvit mai des de diabet. Iar când cercetătorii au ținut cont și de câtă carne roșie consumau oamenii în total, legătura a slăbit până într-acolo încât nu mai putea fi deosebită de o simplă întâmplare. Nu se știe încă, așadar, dacă de vină e zahărul sau altceva din carnea roșie. Nici cantitățile de carne din grafic nu arată de la ce porție începe riscul sau câtă carne ar fi sigură. Rămâne de aflat dacă zahărul contribuie direct la boală și dacă înlocuirea cărnii de vită și de miel cu carne de pasăre sau cu proteine vegetale ar aduce beneficii măsurabile pentru sănătate.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
60.000 de muncitori, 18 ani și peste 130 de galerii săpate sub un munte, pentru un reactor care n-a pornit niciodată
Creierul, format de fapt din două sisteme nervoase unite? Un nou studiu spune că da
Prea multă sare poate afecta și memoria. Cercetătorii au descoperit un compus natural care ar putea proteja creierul de excesul de sare
Nucleul Pământului eliberează tot felul de materiale ținute captive încă de la nașterea planetei
