Un nou studiu al Institutului SETI, condus de astronomul Vishal Gajjar, sugerează că efortul de căutare a inteligenței extraterestre s-ar putea confrunta cu o provocare neașteptată. Aceeași activitate stelară care modelează condițiile din jurul planetelor îndepărtate ar putea, în egală măsură, să facă semnalele radio extraterestre mult mai greu de detectat. Acest fenomen ar putea explica, cel puțin parțial, faimoasa «Mare Tăcere» cosmică, oferind un motiv fizic concret pentru care nu am primit încă mesaje extraterestre clare.
Numeroase eforturi SETI vizează semnale radio extrem de înguste, deoarece este puțin probabil ca acestea să fie produse de procese cosmice naturale. Cercetătorii au descoperit însă că aceste semnale pot fi distorsionate chiar înainte de a părăsi sistemul stelar de origine.
Cum distorsionează plasma stelară aceste semnale extraterestre?
De zeci de ani, oamenii de știință de la SETI caută în frecvențele radio vârfuri înguste care ar putea indica prezența unei tehnologii avansate. Punctul de plecare a fost presupunerea că un emițător extraterestru ar produce un semnal foarte concentrat, capabil să se distingă de zgomotul de fond natural.
Noua cercetare scoate la iveală o posibilă problemă legată de această abordare. Chiar dacă o civilizație transmite un semnal radio perfect îngust, acesta s-ar putea să nu mai pară la fel după ce traversează mediul din jurul stelei sale.
Oamenii de știință iau deja în calcul multe dintre efectele care apar pe măsură ce undele radio străbat spațiul interstelar. Acest studiu a examinat însă ce se întâmplă mult mai aproape de sursa semnalului. Fluctuațiile densității plasmei din vânturile stelare, alături de evenimente explozive precum ejecțiile de masă coronală, pot altera undele radio în apropierea originii lor. Practic, aşa cum lumina se dispersează atunci când trece printr-un mediu dens, energia unui semnal radio concentrat este împrăștiată pe mai multe frecvențe, scăzându-i brusc intensitatea. Aceste efecte pot dispersa energia unui semnal pe o gamă mai largă de frecvențe, slăbind vârful pronunțat de care depind multe metode de căutare.
„Căutările SETI sunt adesea optimizate pentru semnale extrem de înguste. Dacă un semnal este lărgit de mediul propriu al stelei sale, acesta poate scăpa sub pragurile noastre de detectare, chiar dacă există, ceea ce ar putea contribui la explicarea unei părți din tăcerea radio pe care am observat-o în căutările de semnături tehnologice”, a declarat dr. Vishal Gajjar, astronom la Institutul SETI și autor principal al articolului.
Dar de ce este, de fapt, atât de importantă această descoperire? Dincolo de detaliile tehnice ale astrofizicii, acest studiu rescrie complet felul în care privim singurătatea noastră în Univers. Până acum, lipsa oricărui mesaj de la o altă civilizație (celebrul Paradox Fermi) ne forța să credem fie că suntem singuri, fie că tehnologia noastră este prea primitivă pentru a-i auzi. Această cercetare introduce o a treia variantă, de-a dreptul fascinantă: galaxia ar putea fi plină de semnale, dar stelele acționează ca niște ziduri de bruiaj colosale. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca civilizațiile extraterestre să comunice chiar acum, dar arhitectura însăși a universului să le taie «vocea» înainte să ajungă la telescoapele noastre.
Utilizarea semnalelor navelor spațiale pentru a studia efectul
Pentru a măsura cât de semnificativă ar putea fi această lărgire, cercetătorii au apelat la o sursă de date mult mai apropiată de noi: transmisiile radio provenite de la navele spațiale care operează în sistemul nostru solar.
Folosind observații de la sondele din sistemul solar, echipa a calibrat modul în care plasma turbulentă afectează semnalele radio de bandă îngustă. Apoi a aplicat aceste măsurători la o varietate de medii stelare, pentru a estima cum ar putea influența aceleași procese semnalele provenite din jurul altor stele.
Rezultatul este un cadru practic care le permite oamenilor de știință să estimeze cât de mult se poate lărgi un semnal în jurul diferitelor tipuri de stele și la diferite frecvențe de observare, în special în mediile active de „vreme spațială” întâlnite în jurul unor stele.
Implicații pentru căutarea inteligenței extraterestre
Descoperirile ar putea influența atât selecția țintelor SETI, cât și strategiile de căutare. Potrivit studiului, stelele pitice de tip M, care reprezintă aproximativ 75% din totalul stelelor din Calea Lactee, sunt deosebit de predispuse să lărgească semnalele radio de bandă îngustă înainte ca acestea să poată părăsi sistemul.
Din acest motiv, cercetătorii sugerează ca viitoarele căutări să rămână sensibile la semnale mai largi decât semnăturile ultra-înguste vizate în mod tradițional de programele SETI.
„Prin cuantificarea modului în care activitatea stelară poate remodela semnalele de bandă îngustă, putem concepe căutări care să se potrivească mai bine cu ceea ce ajunge efectiv pe Pământ, nu doar cu ceea ce ar putea fi transmis”, a declarat Grayce C. Brown, coautoare a studiului și asistentă de cercetare la Institutul SETI.
Prin urmare, lipsa unui contact tehnologic nu înseamnă automat că suntem singuri în Calea Lactee, ci arată că trebuie să învățăm să ascultăm un radio cosmic ale cărui emisii au fost bruiate de propriile stele.
Studiul a fost publicat în revista de specialitate The Astrophysical Journal.
Ce s-a mai descoperit în Univers?
Un semnal extraterestru ar putea sta la frecvențe pe care aproape nimeni nu le ascultă
Megastructuri extraterestre în jurul găurilor negre: ideea îndrăzneață discutată de specialiști la MIT
O nouă teorie despre materia întunecată ar putea rezolva mai multe mistere cosmice deodată
Oamenii de știință au identificat meteoritul rar care a provocat dispariția dinozaurilor, în urmă cu 66 de milioane de ani
