O expediție majoră de arheologie subacvatică a transformat arhipelagul grecesc Fourni din Marea Egee într-unul dintre cele mai importante situri arheologice maritime. Descoperirea a 22 de epave antice, încărcate cu artefacte rare, schimbă modul în care înțelegem rutele comerciale din Antichitate.

Această revelație a avut loc în anul 2015, în jurul insulei Fourni, un mic arhipelag grecesc situat în estul Mării Egee, uluindu-i chiar și pe cercetătorii experimentați. Timp de secole, povestea lumii subacvatice a insulei Fourni a supraviețuit aproape în întregime prin relatările pescarilor locali și ale scafandrilor care culegeau bureți. Aceștia vorbeau despre niște movile ciudate, acoperite de alge, formate din ceramică antică, care zăceau liniștite pe fundul mării. Aceste cunoștințe locale i-au determinat, în cele din urmă, pe arheologi să investigheze zona, iar ceea ce au descoperit a depășit cu mult așteptările.
Deși Fourni este un arhipelag stâncos, situat nu departe de coasta Turciei, care nu a avut niciodată orașe mari sau monumente celebre, poziția sa strategică a ascuns o istorie vastă. Timp de mii de ani, locația sa l-a transformat într-un punct de trecere crucial pentru navele care călătoreau pe principalele rute maritime din Marea Egee, care se întindeau atât de la est la vest, cât și de la nord la sud. Navele traversau constant aceste ape, transportând mărfuri în întreaga Mediterană antică, însă multe dintre ele nu au mai ajuns niciodată la destinație.
Dincolo de volumul impresionant de artefacte, valoarea reală a acestei descoperiri constă în dovada că insula Fourni era un nod maritim crucial pentru Imperiul Roman și Grecia Antică, nu doar o simplă stâncă izolată pe harta Mediteranei.
Ce au descoperit arheologii în Marea Egee? Recordul de epave de la insula Fourni
Cercetarea subacvatică din jurul insulei Fourni a reprezentat un efort comun al Eforatului Grec de Antichități Subacvatice și al Fundației RPM Nautical din SUA. Sub conducerea arheologilor George Koutsouflakis și Peter Campbell, echipa se aștepta inițial să descopere doar câteva epave.
Spre surprinderea lor, în timpul expediției de doar 13 zile, cercetătorii au identificat 22 de epave datând dintr-un spectru temporal vast: de la perioada arhaică (700–480 î.Hr.) până în secolul al XVI-lea d.Hr., din Evul Mediu târziu. Niciuna dintre acestea nu fusese documentată științific până atunci. Adâncimile la care au fost găsite au variat considerabil, de la aproximativ 55 de metri, până la doar 3 metri sub nivelul mării.
„Cred că am fost cu toții șocați. Ne așteptam la trei sau patru epave și am fi fost foarte fericiți”, a spus Campbell, codirector al proiectului.

Contextul acestei reușite este unul remarcabil. Înainte de această expediție, aproximativ 180 de epave antice fuseseră documentate oficial în apele Greciei, rezultatul a ani întregi de cercetare. Realizate în puțin sub două săptămâni, aceste 22 de noi descoperiri adaugă un procent semnificativ de 12% la numărul total de epave cunoscute în toate apele teritoriale ale Greciei, deși echipa explorase doar 5% din coastă.
O istorie a insulei rescrisă prin epave
După cum se explică într-un comunicat de presă publicat de Universitatea din Southampton, deși nu avea orașe mari, insula Fourni era situată strategic la intersecții maritime cheie. Poziția sa o făcea o oprire esențială pentru navele antice care traversau Marea Egee.
Koutsouflakis a explicat că textele istorice din perioada romană nu menționează prea mult Fourni. Acest fapt a făcut ca descoperirea să fie cu atât mai surprinzătoare când studiul a constatat că aproximativ jumătate din epavele nou descoperite datează tocmai din acea perioadă romană târzie.
De ce se scufundau navele antice în această regiune?
Se pare că navele au continuat să sosească mult după ce istoricii au încetat să mai scrie despre ele. Așa cum a spus Koutsouflakis, directorul grec al studiului de la Eforatul Antichităților Subacvatice:
„Din perioada romană târzie, nu știm practic nimic despre insulă”, adăugând că „Fourni este abia menționată în sursele din acea vreme. Se vede că epavele ne spun o poveste mai nuanțată. Insula trebuie să fi păstrat importanța ca loc de port.”
Trei încărcături complet unice în Marea Mediterană
În arheologia marină, deoarece lemnul navelor se dezintegrează aproape complet în timp, încărcătura din ceramică rămâne adesea singura capsulă a timpului capabilă să indice originea, ruta și epoca marinarilor.
În timp ce navele în sine au dispărut în mare parte, încărcătura pe care o transportau este încă intactă, împrăștiată pe fundul mării. Majoritatea epavelor conțineau amfore, care sunt recipiente mari din ceramică folosite pentru transportul mărfurilor precum uleiul, vinul și sosul de pește. Aceste obiecte sunt adesea găsite în apropierea locurilor de prăbușire, sugerând locul în care s-au scufundat navele. Așa cum a descris-o Campbell:
„Puteți vedea în apropierea punctului de impact locul unde probabil s-au prăbușit navele, iar apoi aveți această grămadă împrăștiată care se revarsă pe versantul subacvatic al stâncii. Acestea nu sunt grămezile frumoase de amfore în formă de navă pe care le găsiți uneori în cazul navelor care naufragiază departe în larg. Probabil avem și câteva dintre acestea, dar probabil sunt mai departe de țărm.”

Trei dintre cele 22 de epave ies în evidență deoarece încărcăturile lor sunt complet unice în arheologia epavelor din Marea Mediterană. Aceasta este o afirmație remarcabilă, având în vedere cercetările ample efectuate deja în aceste ape.
„Ceea ce este uimitor nu este doar numărul epavelor, ci și diversitatea încărcăturilor, dintre care unele au fost descoperite pentru prima dată. Cel puțin trei dintre situri au încărcături care nu au mai fost găsite până acum în epave.”, a adăugat membrul echipei dr. Koutsouflakis.
Detaliile acestor trei nave oferă o fereastră rară către comerțul antic: o epavă conținea o colecție de ceramică din perioada arhaică provenind de pe insula vecină Samos, care era probabil destinată Ciprului înainte ca nava să-și găsească sfârșitul prematur în apropierea țărmului. Al doilea sit conținea amfore neobișnuit de mari din regiunea Mării Negre, datând din secolul al II-lea d.Hr. Al treilea, poate cel mai distinctiv, conținea ceea ce cercetătorii au numit „morcovi sinopieni” – amfore din orașul turc Sinop de la Marea Neagră, având forma unor morcovi la bază.
Pentru a desluși complet aceste mistere de pe fundul mării, mostre de artefacte provenite din epave au fost trimise la un laborator din Atena pentru analize suplimentare. Cercetătorii încearcă acum să determine exact ce transportau aceste nave atunci când apele din Fourni le-au înghițit. Analiza acestor artefacte subacvatice continuă să ofere indicii prețioase despre economia globală de acum două milenii. Astfel, adâncurile insulei Fourni devin un muzeu viu, demonstrând că Marea Egee ascunde încă secrete istorice neexplorate ale lumii antice.

