La o parte dintre vârstnici, aspirina în doze mici a fost asociată cu un risc relativ de demență cu aproximativ 70% mai mic. Explicația ar putea sta în genele lor. Doar că în același grup și hemoragiile grave au fost mai frecvente.
Rezultatul vine dintr-o analiză a Universității Monash și îi privește pe vârstnicii cu un anumit profil genetic. Pentru cercetători e o pistă promițătoare, dar care trebuie verificată prin teste suplimentare.
Cercetarea, publicată în revista de specialitate Alzheimer’s & Dementia: The Journal of the Alzheimer’s Association, a pornit de la datele genetice a peste 13.500 de participanți la studiul ASPREE (Aspirin in Reducing Events in the Elderly). Echipa le-a comparat scorurile genetice ca să vadă dacă diferențele moștenite ar putea ajuta să explice cui i-ar putea folosi aspirina.
Indiciul: un scor genetic legat de trombocite
Cel mai important rezultat a privit un scor genetic asociat cu numărul de trombocite. Cercetătorii i-au ordonat pe participanți după acest scor. Apoi au comparat cât de des a apărut demența la cei care primiseră aspirină și la cei care primiseră placebo.
Printre participanții aflați în primii 20%, demența a apărut la 1% dintre cei care luaseră aspirină și la 3,3% dintre cei care primiseră placebo. Asta înseamnă o reducere relativă de aproximativ 70%. În cifre absolute, însă, diferența a fost de 2,3 puncte procentuale, adică aproximativ 23 de cazuri de demență mai puține la 1.000 de persoane.
Autorul principal, dr. Peter Fransquet, cercetător la Școala de Sănătate Publică și Medicină Preventivă a Universității Monash, a spus că rezultatul ar putea ajuta ca prevenția să se îndrepte spre o abordare mai personalizată.
„Studiile anterioare au arătat că aspirina nu prevenea demența atunci când toți participanții erau analizați laolaltă. Rezultatele noastre sugerează că ar putea exista și alte aspecte de luat în calcul. La persoanele cu acest profil genetic specific, am observat substanțial mai puține cazuri de demență printre cei care luau aspirină. Asta ridică posibilitatea ca, într-o zi, genetica să ne ajute să identificăm persoanele care ar putea beneficia de un tratament preventiv, în loc să aplicăm aceeași abordare tuturor”, a spus dr. Fransquet.
Mai puțină demență, mai multe hemoragii
Posibila protecție împotriva demenței a venit însă cu un risc mai mare de sângerări grave. În același grup genetic, sângerările majore au apărut la 4,4% dintre cei care primiseră aspirină și la 2,1% dintre cei care primiseră placebo. Asta înseamnă aproximativ 23 de sângerări majore în plus la 1.000 de persoane, practic tot atâtea câte cazuri de demență fuseseră în minus.
Rezultatele atrag atenția asupra felului în care trombocitele pot contribui la demență. Oamenii de știință legaseră deja demența de activarea și agregarea trombocitelor, adică de aglutinarea lor. Rolul numărului total de trombocite rămâne însă mai puțin clar.
„Ce e deosebit de interesant este că semnalul nu a fost asociat cu factorii de risc genetici cunoscuți pentru boala Alzheimer și demență. În schimb, ne îndreaptă atenția spre biologia trombocitelor și ne oferă o nouă direcție de cercetare”, a spus dr. Fransquet.
Un grup de studiat, încă nu un tratament
Potrivit estimărilor Dementia Australia, 446.500 de australieni trăiesc cu demență în 2026. Organizația anticipează că numărul lor va depăși un milion până în 2065. În România, cifrele sunt de alt ordin de mărime, dar urmează aceeași tendință: Alzheimer Europe estimează că aproape 289.000 de persoane trăiau cu demență în 2025 și că numărul lor va ajunge la circa 396.000 până în 2050.
„Acum trebuie să confirmăm această descoperire în alte studii și, în cele din urmă, să o testăm într-un studiu clinic conceput special pentru persoanele cu acest profil genetic. Oamenii n-ar trebui să înceapă să ia aspirină ca să prevină demența pe baza acestui studiu fără să se consulte cu medicul, mai ales având în vedere riscul crescut de sângerări grave. Dacă se confirmă, faptul că aspirina e deja ieftină și ușor de procurat ar putea face din prevenția personalizată a demenței o posibilitate reală”, a spus dr. Fransquet.
Deocamdată, analiza identifică un grup care merită investigat, nu o strategie de tratament. Un studiu clinic construit special în jurul acestui profil genetic ar ajuta să se stabilească dacă beneficiul aparent în privința demenței se reproduce și cum se compară cu riscul de sângerare.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
De ce un comportament identic cu al oamenilor nu ne convinge că inteligența artificială are conștiință
O „mașină de scris” ascunsă în ADN arată cum o singură celulă devine un organism întreg
Oamenii de știință au descoperit un paradox neașteptat în felul în care îmbătrânesc celulele noastre
Bacteriile din gură ar putea avea legătură cu viteza cu care gândim
