Ie, maramă pe cap, tricolorul petrecut peste umăr și un chip oacheș. Așa arată țăranca din „România revoluționară”, celebra pânză lui Constantin Daniel Rosenthal socotită printre cele mai reprezentative tablouri ale românilor și devenită emblema Revoluției de la 1848.
Femeia care i-a împrumutat chipul nu era româncă. Se numea Mary Grant și era englezoaică.
Pictorul din Pesta și englezoaica din Provence
Constantin Daniel Rosenthal s-a născut la Pesta, oraș care avea să devină parte a Budapestei. La Viena i-a avut ca prieteni pe pictorul Ion (Ioan) Negulici și pe Constantin A. Rosetti, iar aceste legături l-au adus pe drumul principiilor revoluționare românești. În anul 1842 s-a stabilit la București, tot cu sprijinul lui Negulici.
În 1847 a trecut la creștinism și a adoptat prenumele Constantin. Un an mai târziu s-a aflat printre participanții activi la revoluție, iar guvernul revoluționar i-a acordat naturalizarea pentru această implicare.
Pe viitoarea sa muză, pictorul a cunoscut-o cu un an înainte de izbucnirea revoluției. Mary Grant, pe care istoria o reține drept Maria Rosetti, se născuse în 1819 pe insula Guernsey, dependență a Coroanei britanice din Canalul Mânecii. Tatăl ei, Edward Grant, era scoțian, mama, Marie Lavasseur, franțuzoaică, iar copilăria și-a petrecut-o în Provence, în Franța.
Spre spațiul românesc a condus-o fratele ei, Effingham, intrat în 1837 în serviciul Consulatului Britanic din Valahia. Consulul general Robert Gilmour Colquhoun avea să consemneze, într-un memorandum din 1851, că îl angajase pe când tânărul avea doar 16 ani. Sosită și ea, Mary a devenit guvernanta copiilor colonelului Ioan Odobescu.
În această perioadă l-a întâlnit pe Constantin Rosetti. Între cei doi s-a aprins o iubire pasională, iar în 1847, cu un an înaintea revoluției, englezoaica a devenit soția acestui important om politic.
Sărutul care ascundea un plan de evadare
Căsătoria a transformat-o pe Mary Grant în Maria Rosetti. Deși nu avea rădăcini românești, s-a regăsit în aspirațiile și idealurile generației de la 1848. În anii dinaintea revoluției, locuința soților Rosetti a devenit cartierul general al tinerilor pașoptiști. Însă entuziasmul libertății a fost de scurtă durată: în toamna lui 1848, după intrarea trupelor otomane în București și înăbușirea mișcării, liderii guvernului revoluționar au fost arestați. Printre ei se afla și C.A. Rosetti. Fără să ezite, Maria și-a pus haine de țărancă, și-a strâns la piept fetița de doar câteva luni și a plecat pe urmele convoiului de prizonieri, avându-l alături pe pictorul Rosenthal.
Deținuții erau îmbarcați pe o corabie turcă, urmând să fie duși în Serbia. Maria a urmărit corabia de-a lungul Dunării la bordul unui vas comercial, dându-se drept o simplă călătoare cu un prunc în brațe. La una dintre escale, profitând de neatenția gărzilor, a cerut îngăduința să-și sărute soțul pentru un ultim rămas-bun.
Odată cu acea îmbrățișare disperată, i-a strecurat în gură un bilețel rulat strâns, în care erau notate locul și ora exactă ale atacului de eliberare. Câteva zile mai târziu, la Svinița, planul a funcționat cu precizie: revoluționarii au fost eliberați și au putut lua drumul exilului occidental.
Pânza născută în exil
Odată cu înfrângerea revoluției, Rosenthal și-a găsit refugiu la Paris. Același oraș i-a primit și pe soții Rosetti. Acolo, în exil, a prins viață tabloul care avea să întruchipeze România revoluționară de la 1848.
Pentru țăranca oacheșă, în ie, cu marama pe cap și tricolorul pe umăr, pictorul a folosit-o ca model pe Maria Rosetti. Tot ea a pozat pentru „România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății”, cealaltă lucrare emblematică a lui Rosenthal despre revoluție. Pentru cei doi exilați, pânza nu era doar un tablou istoric, ci o declarație de rezistență: o chemare vizuală adresată Europei de a nu uita o națiune călcată în picioare de imperii. Rosenthal nu căuta un chip oarecare, ci o privire dârză, care cunoscuse deja frica și curajul primejdiei.
Finalul vieții pictorului a fost tragic. După exilul francez, a fost arestat la Pesta și a murit în închisoare, răpus de torturi, în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851. Avea doar 31 de ani.
„Mama Rose”: prima femeie ziarist din presa românească
Maria Rosetti s-a întors în țară după nouă ani de exil. În 1857 a început drumul în presă care a făcut din ea prima femeie ziarist din România.
I se spunea „Mama Rose” sau „Gitana” și s-a numărat printre cele mai remarcabile figuri feminine ale vremii sale. Semnătura ei a apărut în „Românul”, gazeta întemeiată de soțul ei. Tot ea a fost editoarea săptămânalului „Mama și copilul”, dedicat creșterii și educării copiilor, care a apărut vreme de un an.
Împreună cu C.A. Rosetti, a susținut demersurile care au pregătit Unirea Principatelor Române.
Ia și marama din tabloul lui Rosenthal nu i-au fost, așadar, străine. Maria Rosetti le mai îmbrăcase într-o zi în care, cu fetița în brațe, dusese până la o corabie turcă biletul libertății soțului ei. Pe pânză, englezoaica din Guernsey a rămas vie pentru totdeauna ca întruchipare a României renăscute. Rămâne una dintre cele mai frumoase ironii ale istoriei noastre: cea mai curată și vibrantă icoană vizuală a identității românești moderne a fost dăruită de o tânără venită din apele Canalului Mânecii și pictată, cu prețul propriei vieți, de un artist evreu din Pesta.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Paula Hitler: viața surprinzător de liniștită a surorii mai mici a lui Adolf
Cum a rezolvat Nicolae Ceaușescu problema averilor ilicite: impozit de 80% și sarcina dovezii mutată pe acuzat
Papa Urban VII, cel mai scurt pontificat din istorie: 13 zile și o interdicție fără precedent
Aron Tiranul, domnul Moldovei cu biruri apăsătoare și o domnie zbuciumată, pe care istoria l-a purtat apoi spre marea revoltă antiotomană a lui Mihai Viteazul
