Cum se obțin fumul negru, fumul alb și al treilea fum secret în timpul Conclavului?

Fumul alb. Fie că suntem catolici, fie că suntem ortodocși, fie nu suntem religioși, cu toții am fost bucuroși sau cel puțin am acordat importanță fumului alb care a ieșit din coșul Capelei Sixtine în timpul Conclavului. La fel de multă atenție, în mod voit sau nu, a primit și fumul negru. Puține evenimente captează atenția lumii cu atâta intensitate și rezonanță geopolitică precum alegerea unui nou Papă. Lider spiritual pentru aproape un miliard și jumătate de catolici de pe mapamond, succesorul Sfântului Petru este desemnat în urma unui ritual ancestral și profund secret: conclavul.

Închistați în incinta sacrosanctă a Capelei Sixtine, pictată de Michelangelo, cardinalii electori deliberează și votează până la alegerea noului pontif. Iar din secolul al XIX-lea, un limbaj arhaic, dar universal înțeles, a fost adoptat pentru a transmite lumii deznodământul acestor scrutine: semnalele de fum ce se înalță spre cerul Romei.

Născut din simpla ardere a buletinelor de vot, fumul inițial nu semnala decât eșecul unui scrutin, absența unei majorități calificate care să desemneze un nou Papă. Abia în anul 1914, cu ocazia conclavului ce l-a ales pe Benedict al XV-lea, tradiția a evoluat, introducând pentru prima oară distincția cromatică a fumului, un cod vizual menit să comunice mai clar cu mulțimea adunată în Piața Sfântul Petru și cu întreaga lume. Astăzi, două culori sunt recunoscute oficial, deși, pentru o scurtă perioadă, se pare că o a treia nuanță, învăluită în mister, și-ar fi făcut apariția.^[sursa]

Cum se obțin fumul negru și fumul alb

Dintre toate, fumul alb – celebra fumata bianca – este cel mai așteptat, cel mai încărcat de emoție. Apariția sa este un vestitor al bucuriei, confirmarea că Biserica Catolică are un nou păstor. Pentru a obține această nuanță imaculată, simbol al consensului și al speranței, buletinele de vot sunt arse împreună cu un amestec chimic precis: clorat de potasiu, un solid alb cristalin utilizat și în ape de gură sau artificii; lactoză, zahărul specific laptelui, care contribuie la densitatea fumului; și colofoniu, o rășină naturală translucidă, extrasă din pin și alte conifere.

Când spirala albă se înalță deasupra Vaticanului, dangătul clopotelor Bazilicii Sfântul Petru reverberează în întreaga creștinătate, iar protodiaconul Colegiului Cardinalilor pășește în balconul central pentru a rosti cuvintele solemne, încărcate de istorie: „Annuntio vobis gaudium magnum; habemus Papam!” – „Vă anunț o mare bucurie; avem un Papă!”

Însă adesea, bucuria este precedată de suspans și incertitudine, materializate prin fumata nera – fumul negru. Acesta se înalță ori de câte ori un scrutin nu reușește să desemneze un nou Papă cu majoritatea necesară de două treimi. În acest caz, pentru a produce nuanța întunecată, un semnal clar al lipsei de consens, buletinele de vot sunt arse alături de un alt cocktail chimic: perclorat de potasiu, antracen (o hidrocarbură policiclică aromatică) și sulf. Aceste substanțe asigură o culoare distinctă, lipsită de ambiguitate, ce prelungește așteptarea credincioșilor.

Tradiția consemnează și existența efemeră a unui fum galben, fumata gialla, utilizat odinioară, se pare, pentru a testa funcționalitatea sobei și a coșului de fum temporar instalate pentru arderea buletinelor. Însă, începând cu conclavul din anul 2005, tehnologia modernă a venit în sprijinul tradiției pentru a spori claritatea mesajului. Soba istorică, folosită încă din anul 1939 pentru arderea buletinelor, a fost cuplată la un sistem auxiliar, dotat cu cartușe fumigene ce produc culori intense și distincte.

Astfel, ambiguitatea cromatică a fumului, care în trecut a generat momente de confuzie și falsă speranță în rândul credincioșilor adunați în Piața Sfântul Petru, este acum istorie, lăsând loc doar emoției pure a așteptării și, în final, a confirmării solemne.