De ce văd unii oameni fantome, în timp ce alții nu trăiesc niciodată o experiență paranormală? Dincolo de mituri și folclor, știința arată că senzația întâlnirii cu o entitate supranaturală este adesea rezultatul modului în care ne funcționează propriul creier.
Aproximativ 1 din 5 americani spun că au văzut o fantomă. În România nu există date oficiale despre câți oameni susțin același lucru, însă, foarte probabil, cel puțin la fel de mulți români ar spune, la rândul lor, că au întâlnit o stafie. Alți oameni nu trec niciodată printr-o astfel de experiență și probabil nici nu o vor face vreodată — iar explicația, sugerează pentru publicaţia The Conversation Melissa Maffeo, profesoară titulară de psihologie la Universitatea Wake Forest, ar putea fi chiar felul în care le funcționează creierul.
Nimeni nu poate afirma cu certitudine că fantomele există, dar mulți oameni cred că da. Aproximativ trei sferturi dintre americani cred într-o formă sau alta de activitate paranormală — nu doar fantome, ci și abilități psihice, vise precognitive, mediumi și orice altceva ce nu poate fi explicat prin mijloace convenționale.
Maffeo se gândește adesea la subiectivitatea pe care oamenii o folosesc atunci când își interpretează experiențele și se întreabă dacă nu cumva există explicații perfect obișnuite pentru întâmplări aparent extraordinare. Poate că o combinație potrivită de factori cotidieni se poate alinia și poate declanșa senzația unei experiențe paranormale.
Ideea de fond este că însuși creierul uman ar putea construi o experiență a supranaturalului interpretând greșit lumea exterioară. Iată trei factori care ar putea păcăli creierul să creeze o fantomă falsă. Înțelegerea acestor factori ajută la demistificarea evenimentelor inexplicabile, demonstrând cum o eroare temporară de percepție fizică sau neurologică se poate transforma într-o poveste cu stafii.
Factorul „bântuit” nr. 1: stimulii de mediu
Oricine a urmărit vreodată o emisiune de vânătoare de fantome a văzut investigatorul paranormal murmurând ceva de genul „EMF-ul o ia razna” atunci când se presupune că are loc o activitate supranaturală. Câmpurile electromagnetice, sau EMF-urile, sunt zone invizibile de energie create de particule încărcate electric.
Deocamdată nu există dovezi directe că oamenii pot simți în mod conștient EMF-urile așa cum ating, văd sau aud lucrurile din jur. În schimb, cu un dispozitiv portabil cumpărat de la un magazin local de bricolaj, le poți măsura oriunde. Un detector de EMF surprinde activitatea electrică sau magnetică, fie ea creată de om, fie „din altă lume”. Dar au fluctuațiile EMF vreo legătură cu activitatea paranormală?
Aici poate interveni metoda științifică. Într-un studiu realizat în cavitățile de pe South Street, de sub Edinburgh, Scoția, câmpurile electromagnetice au fluctuat mai mult în zonele cu un istoric de evenimente fantomatice. Un alt studiu a constatat o variabilitate mai mare a câmpurilor electromagnetice în zonele mai „bântuite” ale Palatului Hampton Court din Anglia.
Așadar, oamenii ar putea detecta, fără să-și dea seama, schimbări ale stimulilor de mediu, precum câmpurile electromagnetice. Întrebarea care se naște este: fantoma a provocat câmpul electromagnetic sau câmpul electromagnetic a provocat fantoma?
Până acum, un singur grup de cercetare a încercat să manipuleze experimental factorii de mediu — inclusiv câmpuri electromagnetice complexe — și să măsoare apoi percepțiile asupra fenomenelor paranormale. Participanții au raportat tot felul de ciudățenii, de la amețeli până la senzația că erau detașați de propriul corp și chiar la sentimentul unei prezențe — însă aceste experiențe nu corespundeau cu modul în care cercetătorii variau condițiile de mediu, cum ar fi intensitatea câmpurilor electromagnetice. Interesant este că persoanele care au descris experiențe anomale erau exact cele care credeau mai puternic în paranormal.
Duc, prin urmare, factorii de mediu precum câmpurile electromagnetice la percepții paranormale? Pe de o parte, există o corelație între locurile despre care se spune că ar fi bântuite și variabilitatea câmpurilor electromagnetice, iar unele indicii arată că oamenii pot detecta magnetismul. Pe de altă parte, manipularea experimentală a câmpurilor electromagnetice nu a avut legătură cu percepțiile ciudate într-un cadru de laborator. Devine clar că trebuie analizați și alți factori care ar putea explica fenomenele de bântuire.
Factorul „bântuit” nr. 2: confuziile neurologice
Aplicând un curent electric slab pe o parte a capului — de obicei pentru a evalua un pacient în vederea unei proceduri clinice — cercetătorii au observat efecte neașteptate. Un studiu de caz a descris un pacient care a experimentat o „siluetă iluzorie” ce îi imita și chiar îi perturba mișcările. Alte persoane au raportat experiențe extracorporale.
Dovezile experimentale sugerează că această zonă a creierului, joncțiunea temporoparietală, este probabil esențială pentru sentimentul de întrupare — senzația că locuiești în propriul corp. Joncțiunea temporoparietală acționează ca un centru de comandă care procesează simultan informațiile din mediul extern și din interiorul corpului. Atunci când activitatea ei este perturbată, granița psihologică dintre «eu» și «ceilalți» se estompează. Perturbarea ei pare să declanșeze o senzație de dezîntrupare.
Neurologii nu sunt încă pe deplin siguri cum se formează sentimentul de întrupare în creier. Cel mai probabil, creierul integrează simțurile corporale, precum echilibrul și poziția, cu alte procese interne, precum simțul de sine și al controlului. Când această integrare este alterată, apar senzații extrem de ciudate.
Uneori, interpretarea greșită a senzațiilor venite din corp se poate produce chiar în timpul somnului, atunci când creierul blochează lumea exterioară. În timpul somnului cu mișcări rapide ale ochilor (REM), când apar cele mai vii vise, creierul trimite mesaje care împiedică mișcarea mușchilor scheletici. Această inhibiție provoacă o paralizie completă pe durata somnului REM. Este o măsură de siguranță neurologică; fără ea, ai fi predispus să-ți pui în practică visele.
Unii oameni se trezesc, însă, în timpul somnului REM și constată că nu se pot mișca. În același timp, pot avea halucinații intense — rămășițele visului. Experiența trece repede, dar în acel moment de paralizie în somn, semnalele neuronale care controlează mișcarea mușchilor scheletici sunt inhibate, ceea ce duce la o neconcordanță în feedback-ul transmis de corp către creier. Majoritatea oamenilor reacționează la lipsa informațiilor senzoriale cu teamă, ceea ce îi face și mai predispuși să perceapă imaginile și sunetele din vise ca fiind reale.
Factorul „bântuit” nr. 3: trăsăturile de personalitate
A trăi o întâlnire paranormală presupune ca persoana să-și eticheteze experiența ca atare. Dacă un credincios ar fi expus, de pildă, la câmpuri electromagnetice fluctuante, ar putea fi tentat să clasifice rapid senzația ciudată drept paranormală. Un sceptic ar observa, poate, că s-a simțit straniu sau în neregulă, dar probabil nu ar invoca o explicație paranormală.
Un număr tot mai mare de studii sugerează că persoanele cu anumite trăsături de personalitate sunt mai predispuse să creadă în paranormal. De exemplu, unii oameni sunt extrem de conștienți de percepții și idei inconștiente, care apoi le pătrund în conștiință. Adesea, aceste trăsături se asociază cu gândirea magică, cu gânduri distorsionate sau neobișnuite, cu un comportament dezorganizat și, uneori, cu dificultăți în formarea relațiilor apropiate.
Psihologii numesc acest set de trăsături de schizotipie. Acestea sunt legate de schizofrenie, deși un nivel ridicat de schizotipie nu înseamnă că vei fi diagnosticat cu tulburarea de schizofrenie. Persoanele cu niveluri ridicate de schizotipie sunt mai predispuse să creadă în paranormal. De asemenea, sunt mai predispuse să experimenteze disocierea de corp și percepții senzoriale spontane și au dificultăți în a face distincția între sine și ceilalți.
Toate aceste trăsături sunt legate de funcția joncțiunii temporoparietale — zona creierului care te ajută să știi că te afli în propriul corp.
Când factorii „bântuiți” se adună pentru a forma o fantomă
Chiar dacă nu se poate spune cu certitudine dacă fantomele există, Maffeo propune o explicație plauzibilă pentru care unele persoane ar fi mai predispuse la experiențe aparent paranormale decât altele.
Să luăm o persoană care crede în fenomene paranormale și care trece printr-o schimbare naturală a câmpurilor electromagnetice sau printr-un episod de paralizie în somn. Aceste experiențe induc senzații neobișnuite, pe care persoana nu și le poate explica. Căutând un sens în ambiguitate, ea distorsionează distincția dintre senzațiile generate intern și cele generate extern și se oprește la singura explicație care i se pare logică — că senzația ciudată prin care a trecut a fost o fantomă.
Ipoteza lui Maffeo este că tocmai credința în paranormal este liantul care ține laolaltă factorii „bântuiți” pentru a crea (percepția eronată a) unei fantome.
Un experiment le-a cerut participanților să se plimbe printr-un teatru abandonat din Decatur, Illinois. Unora li s-a spus că teatrul era bântuit, altora nu. Mai mulți participanți au remarcat senzații ciudate pe care le-au pus pe seama activității paranormale — dar numai cei care credeau că teatrul era bântuit au raportat astfel de senzații.
Credința în sine s-ar putea să nu creeze o fantomă, dar credința combinată cu cel puțin un factor „bântuit” — stimuli de mediu, sincope neurologice sau condiții psihologice — ar putea fi suficientă pentru a face o fantomă reală.
Se ajunge astfel la o dilemă de tipul „oul sau găina” — sau, în cazul de față, fantoma sau câmpul electromagnetic. Cineva mai sensibil la factorii de mediu sau care experimentează paralizia în somn și-ar putea construi o credință pornind chiar de la propriile experiențe. Iar atunci când aceste experiențe nu pot fi explicate „natural”, o explicație supranaturală ar putea fi singura care capătă sens.
În ceea ce o privește, Maffeo spune că ea însăși nu a perceput niciodată câmpuri electromagnetice, nu a trecut prin paralizie în somn, e destul de sigură că nu are trăsături de personalitate precum schizotipia și nu crede în paranormal. Și nu crede că va vedea vreodată o fantomă. Așadar, din punct de vedere științific, o experiență paranormală nu este dovada unui alt tărâm, ci rezultatul fascinant și uneori imperfect în care mintea noastră încearcă să dea sens necunoscutului.
(FAQ) Întrebări frecvente despre explicațiile științifice ale fenomenelor paranormale
Ce legătură există între paralizia în somn și apariția fantomelor?
Pot câmpurile electromagnetice (EMF) să provoace halucinații?
De ce experimentează unii oameni senzația de „ieșire din corp”?
Ce rol joacă personalitatea în percepția fenomenelor paranormale?
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Oamenii care par buni vânători-culegători sunt preferați ca prieteni, arată un studiu
O grăsime alimentară obișnuită poate favoriza diabetul de tip 2, în timp ce alta ajută la combaterea lui
De ce aceeași leziune a ADN-ului provoacă cancer doar la unele persoane — genele moștenite ar putea explica diferența
Un nou aliaj, de până la 10 ori mai rezistent decât oțelul, se îndoaie în loc să crape. Care este utilitatea sa
