Cercetătorii au descoperit pentru prima dată chihlimbar în Antarctica, o dovadă fizică incontestabilă că Polul Sud a fost acoperit de păduri tropicale temperate în urmă cu 90 de milioane de ani, într-un loc în care, teoretic, nu ar trebui să existe niciuna.

O mică mostră de rășină fosilizată găsită în Antarctica de Vest demonstrează fără echivoc faptul că, odinioară, arborii producători de rășină creșteau și prosperau surprinzător de aproape de Polul Sud. Extras direct din Depresiunea Pine Island, fragmentul datează de acum 92 până la 83 de milioane de ani, din inima perioadei Cretacicului mijlociu. Ne oferă astfel o fereastră directă, tactilă, către o epocă în care Antarctica găzduia peisaje împădurite complet diferite de deșertul de gheață de astăzi.
Acest fragment microscopic rezolvă o enigmă majoră pentru paleontologi, acoperind ultima pată albă de pe harta globală a chihlimbarului și demonstrând că toate cele șapte continente au susținut la un moment dat ecosisteme forestiere.
Supranumit „chihlimbarul de la Pine Island”, specimenul a fost colectat în timpul unei expediții din anul 2017, la bordul navei de cercetare RV Polarstern. Pentru a ajunge la el, oamenii de știință au utilizat o instalație avansată de foraj pe fundul mării, MARUM-MeBo70, reușind să extragă carote de sedimente direct din Golful Mării Amundsen. Așa cum s-a subliniat în revista Antarctic Science, aceasta este prima bucată de chihlimbar confirmată vreodată pe teritoriul Antarcticii – un detaliu care scoate imediat descoperirea în evidență.
Cel mai sudic chihlimbar descoperit vreodată
Identificarea chihlimbarului în Antarctica nu este doar o curiozitate; ea acoperă o uriașă lacună istorică în registrul fosilelor planetei. Până la această reușită, cele mai sudice zăcăminte cunoscute proveneau din sudul Australiei și din Noua Zeelandă, datând tot din Cretacicul mijlociu.
Potrivit echipei de cercetare conduse de dr. Johann Klages de la Universitatea din Bremen, această nouă descoperire, validată în Antarctic Science, confirmă că regiunile polare au beneficiat la un moment dat de condiții climatice propice pentru producția de rășină.
Proba prețioasă provine din secțiunea de mijloc a platformei continentale a bazinului, o zonă care acționează ca un seif natural pentru sedimentele antice. Recuperarea sa a fost totuși o adevărată provocare inginerească. Forajul la mari adâncimi în condițiile extreme din Antarctica este un proces teribil de complex, ceea ce conferă o importanță și mai mare descoperirii în sine.
Cum a fost posibil să existe o pădure în Antarctica acum 90 de milioane de ani?
Chihlimbarul ia naștere din rășina plantelor, fiind secretată în mod normal de gimnosperme (conifere). Dr. Klages a explicat că rășina este, la bază, un amestec de compuși solubili în lipide, având capacitatea extraordinară de a se fosiliza dacă întâlnește mediul potrivit.
„Unele rășini vegetale sunt capabile să se fosilizeze în anumite condiții și să se păstreze în registrul geologic sub formă de chihlimbar”, a spus el.

Prezența acestui specimen în Antarctica indică faptul că, odinioară, o pădure tropicală temperată, dominată de conifere, a prosperat într-un mediu mlăștinos chiar lângă Polul Sud. Deși o astfel de imagine polară ne poate părea surprinzătoare azi, ea se aliniază perfect cu alte dovezi științifice care indică un climat global mult mai cald în timpul Cretacicului mijlociu, permițând pădurilor să crească la latitudini extreme.
În timpul Cretacicului mijlociu, concentrația ridicată de dioxid de carbon din atmosferă a creat un efect de seră puternic. Acest fenomen a menținut temperaturile suficient de ridicate încât coniferele să supraviețuiască lunilor de întuneric polar, secretând rășină exact la fel cum o fac arborii de astăzi când scoarța le este lezată.
„Chihlimbarul antarctic conține probabil rămășițe ale scoarței originale a copacului sub formă de micro-incluziuni”, a declarat coautorul dr. Henny Gerschel, cercetător la Oficiul de Stat Saxon pentru Mediu, Agricultură și Geologie.
Detalii minuscule prinse într-o capsulă a timpului
Bucata de chihlimbar prezintă în interior particule transparente și translucide, indiciul clar al unei conservări de excepție. După cum a subliniat dr. Gerschel, acest aspect ne arată că rășina a fost îngropată, cel mai probabil, la o adâncime mică. Astfel, a evitat expunerea la căldura și presiunea extremă din adâncuri, factori care altfel i-ar fi distrus structura.

Fascinant este și faptul că cercetătorii au putut observa semne clare ale unui flux patologic de rășină. Aceasta este, de fapt, o reacție defensivă pe care copacii o declanșează atunci când sunt atacați de paraziți sau suferă traume provocate de incendii forestiere. Acest proces vital ajută la sigilarea scoarței rănite și, din fericire pentru paleontologi, poate capta fragmente de material din jur direct în interiorul rășinii.
Aceste micro-detalii sunt esențiale. Ele demonstrează cum o bucată aparent banală de chihlimbar se transformă într-o veritabilă capsulă a timpului, unde chiar și un fragment de câțiva milimetri ascunde indicii prețioase despre ecosistemul demult dispărut în care s-a format.
„A fost foarte interesant să realizăm că, la un moment dat în istoria lor, toate cele șapte continente au avut condiții climatice care au permis supraviețuirea copacilor producători de rășină. Obiectivul nostru acum este să aflăm mai multe despre ecosistemul forestier — dacă a ars, dacă putem găsi urme de viață incluse în chihlimbar. Această descoperire permite o călătorie în trecut într-un mod și mai direct.”, a spus dr. Klages.
Dincolo de valoarea sa pentru cercetători, prima descoperire de chihlimbar în Antarctica rămâne un avertisment și o lecție fascinantă despre istoria planetei noastre: chiar și cele mai ostile deșerturi de gheață au fost, cândva, ecosisteme vibrante, capabile să susțină viața forestieră la cele mai extreme latitudini.

