În 1974, oamenii au trimis de pe mica noastră planetă albastră un șir de unu și zero spre un roi îndepărtat de stele, ca pe o sticlă cu mesaj aruncată în oceanul cosmic. A fost prima transmisie interstelară intenționată a omenirii: un apel peste distanțe uriașe, destinat unor ascultători extratereștri.

Observatorul Arecibo din Puerto Rico
Observatorul Arecibo din Puerto Rico, de unde a fost transmis în 1974 primul mesaj interstelar intenționat al omenirii

Astronomii au folosit radiotelescopul gigantic al Observatorului Arecibo, aflat la poalele munților din Puerto Rico, și au îndreptat mesajul spre Messier 13, un roi imens de stele situat la aproximativ 25.000 de ani-lumină de Pământ.

Mesajul de la Arecibo, cum avea să fie numit, a plecat spre stele pe 16 noiembrie 1974. Ideea îi aparținea lui Frank Drake, astronomul legendar cunoscut pentru Ecuația Drake, care estimează probabilitatea existenței vieții în afara Pământului. Carl Sagan, celebrul popularizator al științei, a contribuit și el la proiect.

„A fost primul mesaj trimis în spațiu, iar instrumentul care l-a transmis era cel mai puternic al vremii”, a spus Abel Méndez, astrobiolog specializat în studiul planetelor și director al Laboratorului de Habitabilitate Planetară de la Universitatea din Puerto Rico la Arecibo. Pentru Méndez și pentru alții, moștenirea transmisiei rămâne vie: ei încearcă să afle unde a ajuns astăzi mesajul și să conceapă noi forme de comunicare interstelară.

Împlinirea a 50 de ani de la transmisie, în 2024, a fost un prilej pentru a ne gândi la o nouă misivă către stele, dar și de a regreta pierderea observatorului care a trimis-o pe prima.

Cel mai sensibil radiotelescop din lume

Observatorul Arecibo și-a deschis porțile în 1963, după trei ani de construcție, și a fost timp de decenii cel mai sensibil radiotelescop din lume. Uriașa antenă în formă de bol, construită într-o dolină naturală și cu o platformă de oțel de 900 de tone suspendată deasupra, ieșea puternic în evidență printre munții înverziți ai insulei.

Noile echipamente, instalate în 1974, i-au permis radiotelescopului să transmită semnale cu o putere de 20 de ori mai mare decât puterea însumată a tuturor centralelor electrice existente atunci pe Pământ. Mesajul de la Arecibo a avut mai ales un scop simbolic: să celebreze noua capacitate a telescopului de a privi mai departe în spațiu decât oricând înainte.

Ce conținea Mesajul de la Arecibo

Pentru a pregăti transmisia, Drake a cerut ajutorul unor studenți de la Universitatea Cornell. „Drake a început lucrul la mesaj”, spune Richard Isaacman, pe atunci student la Cornell, devenit între timp consultant pentru firme contractoare ale NASA. „Mi-a arătat ce avea până atunci și era destul de aproape de varianta finală.”

Proiectul urma să anunțe cosmosului existența omenirii. De aceea, Drake a folosit formatul binar, cel mai elementar cod informatic, ca să transmită câteva informații esențiale despre Pământ: sistemul nostru de numerație, structura de dublu helix a ADN-ului, poziția noastră într-o schemă a sistemului solar, precum și desene simple ale unei figuri umane și ale observatorului care a transmis mesajul.

Isaacman a propus ca a treia planetă de la Soare să fie scoasă în evidență față de celelalte lumi ale sistemului solar, pentru ca eventualii corespondenți extratereștri să înțeleagă că aceasta e planeta locuită.

Forma finală a mesajului a fost transmisă timp de aproximativ 3 minute, pe frecvența de 2.380 de megahertzi. Conținea 1.679 de biți de date, așezați într-o grilă de 73 de rânduri și 23 de coloane.

mesaj arecibo continut
Mesajul original de la Arecibo era în format binar și nu era codificat prin culori. De sus în jos și citind de la dreapta la stânga, mesajul avea șapte părți: numerele de la 10 la 1 (magenta); numerele atomice ale fosforului, oxigenului, azotului, carbonului și hidrogenului (alb); formulele chimice ale zahărului și bazelor care alcătuiesc nucleotidele ADN-ului (verde); numărul de nucleotide dintr-o moleculă de ADN (alb) și structura dublei spirale (albastru deschis); populația Pământului (roz), precum și înălțimea medie a omului (albastru închis) și o siluetă umană masculină (roșu); o hartă a sistemului solar care prezintă Soarele și planetele (galben); și, în final, telescopul de la Arecibo (portocaliu) cu dimensiunile sale (gri)

Un mesaj transmis o singură dată

Șansele unui răspuns erau infime, dar transmisia a avut un impact uriaș asupra astronomilor. „Această încercare ne-a lărgit considerabil orizontul în privința posibilităților” comunicării interstelare, spune Méndez. Mesajul a ridicat întrebări precum: „Ne pot înțelege alte [forme de viață]? Dacă noi suntem în stare să căutăm semnale, oare alte civilizații fac același lucru?”

După acea zi decisivă de noiembrie, în munții cu vegetație luxuriantă din Arecibo, mesajul nu a mai fost repetat. Având în vedere distanța până la roi, un eventual răspuns ar putea sosi peste aproximativ 50.000 de ani. Astronomii nu stau cu sufletul la gură.

Pentru o încercare mai serioasă de a comunica cu corespondenți din afara planetei, mesajul ar trebui trimis de mai multe ori sau spre mai multe puncte de pe cer, a observat Méndez. Mesajul din 1974 nu a fost transmis în așteptarea unui răspuns. A fost trimis ca să demonstreze că suntem în stare să ne adresăm universului, în speranța că o civilizație inteligentă ar avea echipamentul necesar ca să ne audă apelul.

Totuși, perspectiva unui contact cu forme de viață de pe altă planetă i-a obligat pe astronomi să se gândească la provocările pe care le-ar aduce un asemenea schimb cultural extraordinar.

Riscurile unui mesaj către extratereștri

După transmisia de la Arecibo, oamenii de știință s-au arătat îngrijorați că mesajul fusese trimis în spațiul îndepărtat fără o consultare amplă.

„Dacă cineva ar încerca astăzi să creeze un astfel de mesaj, ar vrea cu siguranță o abordare intelectuală mult mai incluzivă decât cea de atunci. Practic, 90% din mesaj a fost creat de un bărbat alb de 44 de ani care lucra singur: Frank Drake”, spune Isaacman. „Cred că, dacă ai trata lucrurile într-un mod mai onest din punct de vedere cultural și intelectual, ai vrea contribuții culturale și cognitive mult mai variate decât atât.”

Alții au avertizat împotriva trimiterii active de mesaje în cosmos, sugerând că am putea pune omenirea în pericol atrăgând atenția unor extratereștri mai puțin prietenoși. Unele opere științifico-fantastice, precum trilogia lui Cixin Liu, adaptată de Netflix în serialul Problema celor 3 corpuri, iau și ele în calcul posibilitatea ca transmiterea locației noastre către civilizații extraterestre să ne transforme într-o țintă.

În această poveste, personajele discută teoria „pădurii întunecate”, o ipoteză speculativă potrivit căreia civilizațiile extraterestre seamănă cu niște prăzi ascunse într-o pădure în care pericolul pândește mereu. De teama unor vecini interstelari ostili, aceste civilizații rezistă tentației de a lua legătura cu altele.

Grupuri precum Institutul SETI au propus de atunci protocoale internaționale pentru transmiterea unor astfel de mesaje. Într-o declarație din 2015, mai mulți oameni de știință influenți au afirmat: „Transmiterea intenționată de semnale către alte civilizații din Calea Lactee trezește îngrijorări în rândul tuturor locuitorilor Pământului, atât în privința mesajului, cât și a consecințelor contactului. Înainte de trimiterea oricărui mesaj, trebuie să aibă loc o discuție științifică, politică și umanitară la nivel mondial.”

Méndez a subliniat că, deși unii experți consideră imprudent să ne facem remarcați de extratereștrii care ascultă, o singură transmisie radio concurează cu toate semnalele de televiziune și radio pe care le emitem constant de pe Pământ.

Ultimul mesaj de la Arecibo, conceput în 2018

În deceniile scurse de la transmisia din 1974, ideile despre cum poate fi găsită viața dincolo de Pământ s-au schimbat considerabil.

Astronomii au descoperit prima planetă din afara sistemului nostru solar în 1992, iar de atunci au mai identificat peste 5.000 de exoplanete. Lumile stâncoase cu apă sunt numeroase. Potrivit Catalogului Lumilor Locuibile, până la 29 dintre ele s-ar putea afla în zona locuibilă a stelei lor — regiunea în care apa lichidă și, prin urmare, viața ar putea exista la suprafața unei planete.

În această nouă etapă a căutării vieții extraterestre, cercetătorii de la Observatorul Arecibo au lansat în 2018 un concurs pentru un mesaj actualizat. De data aceasta, sarcina, pe cât de tentantă, pe atât de intimidantă, de a prezenta omenirea unui public extraterestru le revenea unor oameni de știință din generația următoare.

Concursul a fost câștigat de o echipă de la Universitatea din Puerto Rico la Mayagüez, ai cărei membri erau pe atunci studenți. Echipa a pornit de la mesajul original și a folosit același sistem de cifre binare și o schemă asemănătoare a sistemului solar. „Ne-am inspirat din original”, spune Kelby Palencia-Torres, din Toa Alta, membru al echipei.

Ca să completeze mesajul anterior, autorii au inclus și o hartă care arată poziția Pământului în Calea Lactee și evidențiază câteva obiecte cosmice interesante din sistemul nostru solar, precum inelele lui Saturn și Luna. (Firește, schema sistemului solar a fost actualizată, iar Pluto nu mai figurează printre planete.) Transmisia propusă include și constante fizice, precum constanta lui Planck și viteza luminii, alături de operatori matematici de bază.

Mesajul original includea informații despre ADN și aminoacizi. Unii susțin că ar putea fi riscant ca astfel de date să ajungă la extratereștri potențial prădători. În noul mesaj, echipa a redus la minimum detaliile despre oameni și a inclus doar o reprezentare vizuală a unor oameni de înălțime medie și a populației mondiale.

„A fost foarte interesant să vedem ce trebuie făcut pentru ca un mesaj nu doar să ajungă la destinația [aleasă]… ci și cum să-l facem suficient de simplu, să comunicăm exact ce vrem și să ne asigurăm că nu e interpretat greșit”, spune Cesar Quiñones Martínez, din San Sebastián, membru al echipei.

Destinația a fost aleasă de Lizmarie Mateo Roubert, din Ponce, Puerto Rico: Steaua lui Teegarden, o stea mică și veche, aflată la doar 12,5 ani-lumină de Soare, în jurul căreia orbitează două lumi potențial propice vieții. „Este relativ aproape în comparație cu alte sisteme”, spune Mateo Roubert. Dacă extratereștrii de acolo ar decoda mesajul și ar răspunde prompt, am aștepta răspunsul lor doar 25 de ani.

Prăbușirea observatorului Arecibo

Ultimul mesaj de la Arecibo (The Last Arecibo Message), pe care echipa îl numește „mesajul care nu a fost trimis niciodată”, nu va fi transmis în viitorul previzibil.

Observatorul s-a prăbușit în 2020 din cauza degradării și a daunelor provocate de uraganul Maria, ceea ce a pus capăt planurilor de transmisie. Fundația Națională pentru Știință a SUA, care susținea observatorul, a considerat că era într-o stare prea precară pentru a mai putea fi reparat. Este posibil ca uriașa antenă să nu mai culeagă niciodată date radio, dar există planuri ca locul să devină un centru educațional dedicat științelor, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STEM).

Vizionează materialul video
Descoperiri.ro

Oamenii de știință din întreaga lume, și mai ales astronomii din Puerto Rico, au deplâns pierderea acestui pilon al astronomiei. „Odată cu observatorul, s-a prăbușit unul dintre pilonii științei din Puerto Rico”, spune Palencia-Torres. Ca mii de alți elevi de pe insulă, membrii echipei vizitaseră observatorul în excursii școlare, iar acele vizite le-au stârnit interesul pentru știință.

Arecibo a fost unul dintre puținele instrumente de pe Pământ capabile nu doar să asculte șoaptele semnalelor radio venite de la stele aflate la mari distanțe, ci și să emită semnale destul de puternice ca să ajungă în colțuri îndepărtate ale cosmosului. Fără el, cea mai bună opțiune a echipei ar putea fi rețeaua internațională de antene radio gigantice a NASA. În noiembrie 2024, când autorii și-au rezumat munca într-un articol publicat pe arXiv.org, nu existau planuri concrete pentru transmiterea noului mesaj sau a altor semnale în viitor.

Drumul semnalului din 1974

Pentru autorii Ultimului mesaj de la Arecibo, faptul că mesajul original se află încă pe drum spre destinație e reconfortant: e dovada că moștenirea cosmică a observatorului va dăinui mult după dispariția lui fizică.

„Încă încercăm să comunicăm cu ființe îndepărtate”, adaugă Palencia-Torres. „Încercăm să răspundem la veșnica întrebare: «Suntem singuri?»”

Înainte să ajungă la Messier 13, semnalul va atinge însă stele mult mai apropiate. Méndez și colegii săi au făcut o estimare care ține cont de mișcarea aparentă a corpurilor cerești în timp și de porțiunea restrânsă de cer spre care a fost trimis mesajul. „Cel puțin patru stele vor primi semnalul în primii 500 de ani de la transmiterea mesajului”, spune Méndez. Prima dintre ele va fi Gaia DR3 1328057940089589376, o stea aflată la 395 de ani-lumină.

Asta înseamnă că mesajul nostru de tip „Mai e cineva treaz?”, adresat formelor de viață inteligentă din alte părți ale cosmosului, va ajunge la potențialii noștri vecini cosmici abia în jurul anului 2369.

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile