Când kilogramele scad, o parte din grăsimea pe care corpul o ținea în rezervă dispare. Unde ajunge, de fapt, toată acea masă pierdută? Contrar convingerii populare că grăsimea se evaporă prin transpirație sau că se transformă pur și simplu în energie, traseul real este o reacție biochimică precisă.
Doi cercetători de la Universitatea din Birmingham explică într-un articol din publicația The Conversation că pierderea de grăsime începe atunci când organismul are nevoie de mai multă energie decât primește din alimente. Ca să-și acopere necesarul, apelează la rezervele proprii.
Mai întâi însă, rezervele trebuie să se formeze. Grăsimile din mâncare ajung în sistemul digestiv, unde sunt descompuse în acizi grași. Organismul folosește o parte dintre ei pentru funcții esențiale, precum formarea celulelor, reglarea hormonilor și protejarea organelor. Surplusul este transformat în trigliceride și depozitat în celulele adipoase, ca sursă de energie pentru mai târziu.
Grăsimea depozitată se găsește mai ales sub două forme: grăsimea subcutanată, aflată chiar sub piele, și grăsimea viscerală, care se adună mai în adânc, în jurul organelor.
Când organismul intră în deficit caloric, semnale hormonale și neuronale încep să stimuleze celulele adipoase să descompună grăsimea depozitată. Procesul se numește lipoliză.
Cum devine grăsimea energie
După ce trigliceridele sunt descompuse, acizii grași ajung în mitocondriile din interiorul celulelor, cunoscute drept „centralele energetice“ ale organismului. Acolo trec prin beta-oxidare: sunt fragmentați în compuși pe care organismul îi folosește ca să producă energie. Reacțiile acestea lasă în urmă dioxid de carbon și apă, produsele finale ale metabolismului.
Cea mai mare parte pleacă prin plămâni
Aici vine surpriza, potrivit celor doi cercetători: grosul grăsimii pierdute nu iese din corp prin transpirație, ci prin plămâni, odată cu respirația.
Conform calculelor cercetătorilor, aproximativ 84% din grăsimea pierdută se transformă în dioxid de carbon și părăsește organismul când expirăm. Restul de aproximativ 16% devine apă, eliminată prin transpirație și prin alte fluide ale corpului. Procentele rămân totuși estimative, precizează aceștia, pentru că e greu de măsurat cu exactitate tot ce elimină organismul în timpul pierderii de grăsime.
Respirația nu arde grăsimea, doar elimină ce rămâne din ea
Exercițiile fizice cresc nevoia de energie a organismului, iar o alimentație cu mai puține calorii reduce energia pe care o primește. Când alimentele nu mai acoperă necesarul, corpul începe să-și consume rezervele de grăsime. Asta nu înseamnă că pierdem grăsime respirând mai repede. Expirația reprezintă doar drumul pe care produsele arderii grăsimilor ies din organism, nu procesul care declanșează arderea propriu-zisă.
Dioxidul de carbon prin care pleacă grăsimea apare abia după ce aceasta a fost arsă, iar corpul o arde atunci când are nevoie de energie pe care mâncarea nu i-o mai dă. De aceea, deficitul caloric, menținut prin alimentație și activitate fizică, rămâne factorul care îl face să apeleze la energia stocată.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
O formulă din medicina tradițională chineză distruge, în laborator, celule canceroase care rezistă la chimioterapie
Cercetătorii au descoperit durata optimă de somn în fiecare noapte pentru a încetini îmbătrânirea
Obiceiul care, potrivit cercetătorilor, ar putea crește riscul de demență cu 43%
Un mecanism ascuns al ADN-ului ar putea explica cum se dezvoltă 20% dintre cancerele umane
