Cazul Caracal. Filmul celor două crime trase la indigo: ce s-a întâmplat cu Alexandra şi Luiza şi ce condamnare a primit Gheorghe Dincă

Cazul Caracal rămâne una dintre cele mai întunecate pagini din istoria recentă a României, expunând un șir tragic de erori instituționale. La șapte ani de la crimele comise de Gheorghe Dincă, dosarul care a zguduit societatea și a dus la decapitarea conducerii Ministerului de Interne și Poliției este închis judiciar, dar continuă să ascundă mistere neelucidate.

Ultima persoană care a auzit-o vorbind pe Luiza Melencu a fost tatăl ei, aflat la muncă în Italia. Convorbirea a durat 47 de secunde. Era ora 11:30, duminică, 14 aprilie 2019. În ancheta care a urmat, bărbatul a descris ce a auzit în acele 47 de secunde:

„Mi-a spus că a ajuns la ocazie şi că a oprit o maşină. Am auzit-o când a întrebat: «mergeţi la Radomir?» şi a avut o reacţie ca şi când s-ar fi bucurat că revede pe cineva. Iar din maşină se auzea muzică."

Telefonul de pe care fata a format acel număr nu a fost găsit niciodată. A continuat însă să funcționeze până pe 26 august 2019 — la o lună după ce Gheorghe Dincă intrase în arest preventiv.

Astăzi se împlinesc 7 ani de la dimineața în care procurorii au intrat în curtea din Caracal. Din tot dosarul, un singur capitol e încă în lucru: cel al telefonului. Însă, pentru a înțelege de ce aceste detalii rămase în aer sunt revoltătoare, trebuie privit tabloul complet al crimelor din Caracal: un amestec de sadism, incompetență a autorităților la apelurile 112 și anchete întârziate.

Ce s-a întâmplat cu Luiza Melencu? Răpirea și sechestrarea

Luiza Melencu avea 18 ani și era elevă în clasa a XI-a la un liceu din Craiova. Locuia cu bunicii materni în satul Radomir, județul Dolj, iar pe timpul școlii stătea la internat.

În dimineața aceea a plecat spre Caracal, aflat la 15 kilometri, ca să ridice niște bani trimiși de mama ei, care muncea în Anglia. Voia să-și cumpere o pereche de adidași roșii pe care-i văzuse pe internet.

În oraș erau deschise trei sucursale MoneyGram. La prima picase sistemul de operare, iar fata a renunțat.

La 11:07 și-a sunat bunicul și i-a spus că merge să ia o „mașină de ocazie". La 11:14 a sunat-o pe mama ei; au vorbit 11 minute. La final i-a spus: „Ne auzim după ce ajung acasă".

Era deja în locul numit „a Văduvei", de unde localnicii luau autostopul. Camerele de supraveghere din zonă au surprins-o mergând și vorbind la telefon. A urmat apelul de 47 de secunde către tatăl ei.

A intrat în intersecția de unde se lua autostopul la ora 11:31:17 — camera video era defazată cu o oră și indica 10:31:17, au explicat ulterior anchetatorii. A urcat pe locul din spate dreapta. Au fost necesare 3 luni și jumătate de verificări pentru ca oamenii care o căutau să stabilească al cui era autoturismul: al lui Gheorghe Dincă.

Trei zile într-o casă din Caracal

Ce s-a întâmplat mai departe este descris, cu lux de amănunte, în actele DIICOT.

„Pentru a-i întări victimei convingerea cu privire la realitatea celor susținute, inculpatul s-a deplasat cu aceasta până la intrarea în comuna Dioști unde a oprit și, utilizând violența fizică și verbală, a imobilizat victima, legând-o cu cureaua de la pantalonii săi, de centura de siguranță a banchetei din spate"

Tânăra a strigat după ajutor din mașina în care era ținută captivă. Nu a fost auzită. Dincă i-a luat telefonul și, spun anchetatorii, l-a aruncat din mers pe geam.

„Ulterior, inculpatul a transportat victima cu autoturismul, la locuința sa din municipiul Caracal, judeţul Olt, prin răpire, contrar voinței victimei, care s-a opus și a strigat după ajutor, aceasta fiind în imposibilitate să coboare din autoturism întrucât fusese legată de banchetă, iar portierele și geamurile nu puteau fi deschise din interior ca urmare a modificărilor aduse de inculpat. În timp ce se deplasa cu autoturismul, inculpatul a aruncat din mers telefonul mobil al victimei în vegetația de pe marginea drumului național E 70"

Portierele care nu se deschideau din interior nu erau un defect. Erau o modificare.

Au urmat 3 zile.

„Inculpatul a adăpostit victima în perioada 14 - 17.04.2019 (în locuința sa din municipiul Caracal, judeţul OLT) prin constrângere, manifestată prin violență fizică și verbală ținând-o permanent imobilizată de pat cu un lanț metalic, legată la ochi cu bandă adezivă, iar la mâini și la picioare cu sfoară/ bandă adezivă, în scopul exploatării sexuale în interes propriu, fapt care, potrivit legii, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de «trafic de persoane»"

În aceste trei zile Luiza a fost violată în mod repetat. La una dintre agresiunile sexuale a participat, simultan, un al doilea bărbat: Ștefan Risipițeanu, vecin și prieten al lui Dincă, condamnat ulterior la 12 ani pentru viol.

„În sarcina lui R.Ș. s-a reținut că, la 14.04.2019, în jurul orelor 12:00, a ajuns inopinat la locuința inculpatului D.G. din municipiul Caracal, judeţul Olt, ocazie cu care l-a surprins pe acesta în timp ce intra cu autoturismul în curtea locuinței şi a observat-o sechestrată în autoturism pe victima majoră M.L.M. În aceste împrejurări inculpatul R.Ş. i-a solicitat să-i permită întreținerea de raporturi sexuale cu victima, iar, ca urmare a acordului exprimat ulterior de către inculpatul D.G., în cursul aceleași zile, prin constrângere, manifestată prin violență fizică și verbală, a întreținut raporturi cu victima M.L.M."

Pe 17 aprilie 2019, ca urmare a refuzurilor Luizei de a mai fi victima violurilor repetate, Dincă a omorât-o în bătaie.

„Inculpatul G.D. i-a aplicat, cu intenție, victimei M.L.M., multiple lovituri puternice cu pumnii, vizând zone vitale ale corpului, respectiv capul și cutia toracică, în timp ce aceasta era imobilizată (legată de pat), lovituri care au condus la decesul acesteia"

Apoi a încercat să șteargă totul.

„[...] a ars cadavrul acesteia într-un butoi metalic pe care îl deținea în curtea locuinței sale. Cenușa, fragmentele osoase și celelalte resturi rezultate în procesul de incinerare au fost transportate și abandonate în vegetație, cel mai probabil la 18.04.2019, în liziera de pădure amplasată pe terenul Stațiunii de cercetare și dezvoltare agricolă Caracal"

Versiunea lui Dincă: „o poftă nebună"

Bărbatul a recunoscut uciderea Luizei abia după ce a fost arestat, în iulie 2019, în urma apelurilor Alexandrei la 112.

În prima declarație, dată pe 28 iulie 2019, a spus că a văzut-o așteptând la autostop, că ea a făcut cu mâna la mașină și că „m-am hotărât să o iau la ocazie. Nu îmi amintesc dacă în acel moment fata vorbea la telefon".

Susține că ar fi avut intenția să o ducă la destinație, dar că pe drum „în interiorul meu s-a declanșat o poftă nebună de a face sex". A tras mașina pe dreapta, a agresat-o fizic și sexual, apoi a transportat-o acasă.

Ulterior și-a retractat parțial declarațiile: a afirmat că Luiza ar fi fost luată de alte persoane și că a fost bătut de polițiști ca să recunoască crimele. Este o versiune pe care o va relua, în scris, 6 ani mai târziu.

Adevărul juridic de la capătul oricărei anchete e precum imaginea unui puzzle, întregită din probe. În cazul uciderii Luizei Melencu, majoritatea pieselor sunt desenate chiar de Dincă, prin declarațiile lui. Altele sunt clare și certe: picătura de sânge găsită pe o noptieră, urmele biologice de pe o pilotă — probe ADN care dovedesc că fata a fost în casa lui. Iar unele rămân vagi, așa cum e declarația lui Ștefan Risipițeanu, sluga criminalului, care a mărturisit că a violat-o și el.

Răpirea Alexandrei Măceșanu și tiparul crimelor din Caracal

Pe 24 iulie 2019, Gheorghe Dincă a repetat, aproape identic, tot ce făcuse în aprilie.

„În 24.07.2019, în jurul orelor 10:00-10:15, în timp ce se afla pe raza comunei Dobrosloveni, judeţul Olt, inculpatul D.G. a observat-o pe victima M.M.A., în vârstă de 15 ani, și prin inducere în eroare, iar ulterior prin răpire și constrângere, manifestată prin violență fizică și verbală, a recrutat-o, folosind un pretext fals, în sensul că s-a oferit să o transporte cu mașina proprie, «la ocazie», spre liceul Mihai Viteazul din Caracal"

În zona liceului a oprit mașina. Dar în loc să o lase să coboare, a imobilizat-o și a legat-o cu cureaua de la pantalonii săi de centura de siguranță a banchetei din spate.

„Inculpatul a transportat victima, cu autoturismul, la locuința sa din municipiul Caracal, judeţul Olt (prin răpire, contrar voinței victimei care s-a opus și a strigat după ajutor), aceasta fiind în imposibilitate să coboare întrucât era legată de bancheta din spate, iar portierele și geamurile nu puteau fi deschise din interior ca urmare a modificărilor aduse de inculpat. Pe drum acesta a aruncat telefonul victimei în zona strada Ștrandului din mun. Caracal"

Aceeași casă. Același lanț.

„În zilele de 24 și 25 iulie 2019 inculpatul a adăpostit victima, prin constrângere, manifestată prin violență fizică și verbală, în locuința sa, ținând-o imobilizată de pat cu un lanț, legată la ochi cu bandă adezivă, iar la mâini și la picioare cu sfoară/bandă adezivă în scopul exploatării sexuale în interes propriu, fapt care, potrivit legii, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de "trafic de minori'".

Indigo: unde se suprapun cele două dosare

Procurorii DIICOT au constatat un modus operandi similar în ambele cazuri. Suprapuse, cele două răpiri se deosebesc prin foarte puține detalii:

• Abordarea — ofertă de transport „la ocazie", pentru o fată aflată la marginea drumului: 14 aprilie, la „a Văduvei"; 24 iulie, pe raza comunei Dobrosloveni.
• Imobilizarea — aceeași curea de la pantaloni, legată de centura de siguranță a banchetei din spate.
• Mașina — portiere și geamuri care nu se deschideau din interior, „ca urmare a modificărilor aduse de inculpat".
• Telefonul — aruncat din mers: pe E 70 în cazul Luizei, în zona străzii Ștrandului în cazul Alexandrei.
• Captivitatea — lanț la pat, bandă adezivă la ochi, sfoară și bandă la mâini și la picioare.
• Declanșatorul morții — refuzul categoric al victimei de a se mai supune violurilor repetate.
• Ștergerea urmelor — același butoi metalic din curte.
• Singura diferență juridică — „trafic de persoane" pentru Luiza, majoră; „trafic de minori" pentru Alexandra, de 15 ani.

Apelurile la 112 și erorile fatale ale STS și Poliției

Pe 25 iulie 2019, Alexandra Măceșanu a sunat de 3 ori la numărul de urgență, la orele 11:05, 11:21 și 11:30. A raportat că a fost răpită, sechestrată și violată într-o casă din Caracal. Folosea un telefon vechi, găsit în camera în care era ținută.

Poliția a identificat locația abia după 19 ore. Percheziția a fost executată a doua zi dimineața, la ora 06:00. Acest decalaj uriaș de reacție, cauzat de lipsa unor coordonate GPS precise și de birocrația transmiterii informațiilor între STS și dispeceratele de poliție, a reprezentat punctul de ruptură definitivă a încrederii publicului în capacitatea statului de a-și salva cetățenii.

Între cele două momente, Dincă a plecat de acasă și a telefonat familiei fetei, ca să inducă ideea că plecase din țară. Când s-a întors, a găsit-o schimbată.

„În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit faptul că, la 25.07.2019, în jurul orelor 12:00, după ce a telefonat familiei victimei minore, pentru a induce ideea că aceasta a părăsit voluntar teritoriul României, inculpatul a revenit la locuința sa, unde se afla sechestrată victima M.M.A.. Observând că aceasta a reușit să-și desfacă lanțul cu care era legată de pat, să își scoată banda adezivă de la ochi (fără a putea să se elibereze de sfoara groasă de la picioare) și că ținea în mână un telefon vechi găsit în cameră, având o atitudine total schimbată (victima minoră efectuase mai multe apeluri la SNAU 112, de pe telefonul găsit în camera inculpatului), lovindu-se și de refuzul categoric al victimei de a se mai supune tratamentului degradant și violurilor repetate, cu intenție, i-a aplicat acesteia cel puțin o lovitură cu pumnul în zona capului și în timp ce se afla întinsă la pământ, a sugrumat-o cu ambele mâini, cauzându-i astfel decesul"

În jurul orei 13:00 — la o oră și jumătate după ultimul apel la 112:

„[...] a ars cadavrul victimei, punându-l în același butoi metalic pe care îl deținea în curtea locuinței sale și pe care îl folosise și în cazul victimei precedente. Cenușa și resturile osoase au fost depistate în acest butoi, în dimineața zilei de 26.07.2019, la orele 06:00, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal."

Ce a răspuns instituția care a preluat apelurile

Chiar în ziua arestării lui Dincă, pe 26 iulie 2019, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicații Speciale, Mariana Pop, a declarat că instituția a „procedat corect, fără nicio abatere, în spiritul și în litera legii".

Argumentele STS, prezentate public:

• Transferul apelurilor. Toate cele trei apeluri primite la dispeceratul din Slatina — cu durate de 45 de secunde, 2 minute și 20 de secunde, respectiv 1 minut și 38 de secunde — au fost transferate imediat și operativ către dispecerii Poliției Slatina, conform indexului și urgenței raportate. Cazul a fost indexat ca „lipsire de libertate".
• Localizarea. Informația de localizare primară în sistemul 112 este reglementată de ANCOM și „nu necesită absolut nicio prelucrare suplimentară din partea STS, cu excepția afișării zonei transmise de operator în aplicația 112."
• Competențele. STS „nu are atribuții sau responsabilități care să privească realizarea intervenției". Responsabilitatea investigației și a intervenției cădea în sarcina Poliției Slatina.

Criticii au reținut, în schimb, un lucru simplu: chiar dacă apelurile au fost transferate, lipsa unor detalii precise de localizare — coordonate GPS exacte — și decalajul de 19 ore până la stabilirea adresei au rămas problema fundamentală a răspunsului de urgență.

Detaliu care apasă și mai tare: cu 5 luni înainte, începând cu 15 februarie 2019, STS lansase deja aplicația „Apel 112", care transmite automat coordonatele GPS ale terminalului mobil, cu o acuratețe de ordinul metrilor sau zecilor de metri. De la lansare și până în iulie 2019, aplicația fusese utilizată în 409 apeluri de urgență, demonstrându-și în toate cazurile utilitatea practică.

Reacția publică a fost fără precedent: proteste masive în peste 10 orașe din România, declanșate de proasta gestionare a apelurilor de urgență și a anchetei inițiale. Au urmat demisii și demiteri în lanț — ministrul Afacerilor Interne Nicolae Moga, inspectorul general al Poliției Române Ioan Buda, prefectul județului Olt Petre Neacșu, directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale Ionel-Sorinel Vasilca, șefi de poliție locali și alți oficiali.

Cine este Gheorghe Dincă

Născut pe 27 mai 1953 la Caracal, județul Olt. Mecanic auto retras, căsătorit, cu patru copii, dar trăind separat de familie. Se ocupa de reparații auto, taximetrie neautorizată și munci ocazionale. Trecea drept un om cu o viață retrasă.

Avea antecedente pentru violență domestică și uciderea de animale.

Profilul psihologic întocmit de profilerul Poliției Române Dorin Dumitran, după peste 60 de ore de interviuri, îl descria ca fiind volubil, cu tendințe sadice, impulsive, sadomasochiste și narcisiste. Expertiza a concluzionat discernământ păstrat la momentul faptelor.

Ce a spus FBI

În septembrie 2019, procurorii DIICOT au solicitat asistență judiciară din partea Biroului Federal de Investigații, invocând lipsa capacității tehnice în România pentru anumite tipuri de analize genetice avansate și necesitatea unei evaluări independente a profilului psihologic al inculpatului.

Cererea a vizat două componente: o expertiză ADN mitocondrială și cromozomială pe fragmentele osoase presupuse a aparține Luizei Melencu, într-un laborator specializat al FBI, și întocmirea unui profil psihologic și comportamental de către Unitatea de Analiză Comportamentală (Behavioral Analysis Unit – BAU), pentru o a doua opinie privind sinceritatea declarațiilor, patternul infracțional și riscul de recidivă.

Specialiștii americani s-au deplasat în România și, în octombrie 2019, l-au analizat direct pe Dincă la Spitalul Penitenciar Jilava, într-o întrevedere asistată de procurori și de apărătorul său. Raportul BAU a fost inclus ulterior în rechizitoriul DIICOT. Concluziile esențiale:

• Posibile alte victime. „Este foarte probabil ca respectivul comportament violent al lui Dincă să fi continuat dacă nu ar fi fost arestat pentru aceste crime" — și este posibil să existe și alte victime neidentificate ale agresiunilor sale sexuale.
• Metode rare de eliminare a cadavrelor. Incinerarea într-un butoi metalic, urmată de pisarea și dispersarea fragmentelor, este extrem de rară în comparație cu cazuri similare din SUA. Într-un studiu citat de FBI, doar 3 din 112 autori de răpiri urmate de omor au folosit incendierea pentru a ascunde cadavrul.
• Crimă situațională. BAU a apreciat că uciderea Alexandrei și a Luizei a fost, „după toate probabilitățile, un act afectiv, de reacție situațională", rezultat din escaladarea violenței într-un context de control și captivitate, nu neapărat omoruri planificate în detaliu ca final.
• Intenția de captivitate prelungită. Dincă ar fi intenționat să își mențină victimele captive o perioadă mai lungă, însă dificultățile logistice și teama de a fi descoperit au făcut ca moartea lor să fie, în logica sa, „punctul final inevitabil".

Pe componenta genetică, americanii au confirmat concluziile legiștilor români: materialul osos era prea degradat de foc pentru a se putea extrage un profil concludent, inclusiv prin tehnologii avansate de tip ADN mitocondrial. Implicarea FBI a rămas strict tehnică și de analiză comportamentală, fără a modifica fundamental tabloul probator deja conturat de autoritățile române.

Oasele care au vorbit și oasele care nu au vorbit

Aici se despart definitiv cele două dosare.

Expertizele ADN efectuate de INML au confirmat că fragmentele osoase și elementele dentare găsite în butoiul metalic din curtea lui Dincă aparțin Alexandrei Măceșanu, cu o probabilitate de 99,93%. Analiza genetică a fost realizată pe dinți selectați din coletul cu fragmente osoase ridicate din cenușa din butoi și a evidențiat un profil ADN unic, de sex feminin, corespunzând Alexandrei prin comparare cu profilurile genetice ale părinților săi.

În cazul Luizei, rezultatul a fost invers. Dincă a mărturisit că, după ce a ucis-o, i-a ars trupul în butoiul din curte, iar oasele rămase le-a aruncat într-o lizieră de la marginea orașului. I-a condus personal pe anchetatori acolo. Fragmentele calcinate găsite erau însă mult prea deteriorate: nu s-a putut stabili niciun profil genetic, nici nuclear, nici mitocondrial, cu valoare probatorie — nici măcar după reluarea analizelor la solicitarea DIICOT.

În septembrie 2019, DIICOT a trimis aceste fragmente osoase în SUA, pentru o analiză genetică de tip mitocondrial. Nici specialiștii FBI nu au ajuns la vreun rezultat.

DIICOT a emis un certificat de deces pentru Alexandra Măceșanu, pe baza analizei ADN și a fragmentelor din butoi. Familia Măceșanu l-a refuzat, invocând dorința de a aștepta o sentință judecătorească definitivă și clarificarea completă a cazului înainte de a accepta declararea oficială a decesului. Refuzul a ținut-o pe Alexandra pe lista persoanelor dispărute mai mult timp, ceea ce a stârnit speculații și teorii alternative în rândul publicului. Oficial, Alexandra rămâne decedată conform sentinței judecătorești, dar statutul ei în bazele de date a variat în funcție de statutul legal al cazului.

Mihaela Luiza Melencu figurează și astăzi ca persoană dispărută în evidențele Poliției Române, întrucât nu există o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a decesului. Situația juridică permite continuarea investigațiilor și menținerea dosarului deschis. În anunțul de pe site-ul IGPR se precizează, însă, că fata ar fi dispărut nu din Caracal, ci din satul bunicilor — Radomir, județul Dolj. La șapte ani de la dispariție, rămășițele ei nu fuseseră găsite.

Teoretic, Luiza e căutată în continuare de Poliția Română.

Cronologia judiciară

• 10 ianuarie 2020 — DIICOT – Structura Centrală emite rechizitoriul nr. 2491/D/P/2019;
• Septembrie 2022 — Tribunalul Olt îl condamnă pe Gheorghe Dincă la 30 de ani de închisoare, maximul aplicabil pentru vârsta sa de peste 65 de ani, pentru omor calificat, trafic de persoane, viol și profanare de cadavre. Procesul s-a judecat cu ușile închise, pentru „trafic de persoane cu exploatare în interes personal" și omor;
• Februarie 2023 — apelul este judecat în secret, din motive de securitate;
• 30 mai 2023 — la 4 ani de la comiterea celor două crime, Curtea de Apel Craiova pronunță, într-o zi de marți, verdictul definitiv: 30 de ani. Dincă este obligat la plata unor daune morale de peste 700.000 de euro familiilor victimelor, sumele fiind stabilite diferențiat pentru fiecare parte civilă, conform hotărârii de apel;
• În același dosar — Ștefan Risipițeanu primește definitiv 12 ani de închisoare pentru participare la violarea repetată a Luizei Melencu;
• 2025 — Dincă este cercetat suplimentar pentru distrugerea telefonului Luizei, telefon care a emis semnal după arestarea sa.

Cererile din spatele gratiilor

Din penitenciar, Dincă a invocat în mod repetat probleme medicale. În noiembrie 2025 a cerut eliberarea condiționată, susținând că afecțiunile sale nu pot fi tratate în închisoare, iar în decembrie 2025 a fost transportat de urgență la spital, după un episod de leșin.

Solicitarea de întrerupere a executării pedepsei din motive medicale fusese depusă pe 4 septembrie 2025 și analizată de judecătorii craioveni în aceeași zi. Pe 21 ianuarie 2026, Judecătoria Craiova a decis sesizarea instanței de executare, la câteva ore după ce IML Craiova depusese la dosar raportul de expertiză medico-legală. Medicii legiști au stabilit că toate afecțiunile pot fi tratate în sistemul ANP, așa că, în februarie 2026, cererea i-a fost respinsă. În iunie 2026 a revenit: gonartroză la genunchiul drept, diabet, probleme de vedere, lipsa unor cârje pe care spune că le-ar plăti singur. Penitenciarul a răspuns că primește medicamente. Rămâne închis la Craiova.

Misterul nesoluționat: ce s-a întâmplat cu telefonul Luizei Melencu?

Aici începe partea din dosar pe care rechizitoriul nu a menționat-o niciodată.

Din documentele aflate în dosarele deschise ulterior la instanțele din Craiova și Caracal se știe acum că Luiza avea un telefon Samsung J3, la care era conectată cartela cu numărul 0768.039.XXX, pe un abonament Telekom vechi de doi ani. În husa telefonului, fata mai avea o cartelă prepay, cu numărul 0747.352.XXX.

După ce a cerut listingul de la compania de telefonie, familia a descoperit cu surprindere ceva ce nu se potrivea cu nimic din dosar: pe 14 aprilie 2019, imediat după ce Luiza dispăruse, de pe telefonul ei a fost apelată mesageria vocală de 61 de ori, între orele 13:46 și 19:22. Telefonul a funcționat în aceeași locație: zona releului „Dioşti extravilan", comună de care aparține satul Radomir.

Patru dintre aceste apeluri au fost în jurul orei 16:40 — moment în care Dincă se afla cu certitudine în Caracal, pentru că a vorbit cu soția lui la telefon și a fost localizat de releul din oraș.

Putea telefonul să fi fost folosit de cineva care l-ar fi găsit întâmplător pe marginea drumului? Carmen Obîrșanu, avocata mamei Luizei, a respins ipoteza în sala de judecată:

„[...] telefonul avea parolă şi, oricum, dacă ar fi fost găsit de o persoană neimplicată, aceasta ar fi apelat cu totul alte numere, nu mesageria vocală. Scopul celor 61 de apeluri efectuate a fost, evident, acela de a verifica cine a sunat pe telefonul Luizei"

Tot pe 14 aprilie, după dispariția fetei, de pe telefonul ei au fost inițiate mai multe apeluri video pe WhatsApp, conform listingului primit de familie. Că Luiza obișnuia să comunice prin filmulețe video de doar câteva secunde o demonstrează și mesajele primite de prietenele ei înainte de dispariție.

Și a doua cartelă, cea prepay din husă, a devenit activă chiar în ziua dispariției, la ora 19:56, pe ea fiind înregistrate mai multe SMS-uri — „ceea ce denotă că acea cartelă a fost introdusă într-un telefon mobil", a explicat avocata în instanță. Cartela a rămas activă până pe 23 aprilie 2019.

16 notificări către un bunic

Din ziua în care bunicul Luizei a fost sunat de un bărbat care i-a spus că fata nu mai vrea să se întoarcă acasă, telefonul ei a rămas inactiv. A continuat, în schimb, să trimită „notificări de prezență" celor care-l apelau.

Potrivit Telekom, „serviciul Notificare Prezență permite tuturor utilizatorilor rețelei Telekom care încearcă să te apeleze atunci când ai telefonul închis sau nu te afli în aria de acoperire să fie informați despre revenirea ta în rețea".

Avocata Obîrșanu a precizat în sala de judecată că, în 2019, bunicul Luizei a primit 16 astfel de notificări:

• 16 aprilie, ora 20:41, locația de transmitere: „Mârşani extravilan" — comună aflată la peste 20 de kilometri de Dioşti;
• (…)
• 26 august, ora 10:16.

Au mai existat și alte lucruri stranii. În noaptea de 14 spre 15 august 2019, la ora 00:56, una dintre colegele de clasă a observat că pe grupul de WhatsApp al clasei apăruse mesajul: „Luiza a ieșit din grup". A doua zi, fata i-a anunțat inclusiv pe polițiștii implicați în rezolvarea crimelor din Caracal.

Cine folosea acel telefon, în condițiile în care Gheorghe Dincă fusese arestat preventiv încă din 26 iulie 2019?

În spațiul public a apărut atunci ipoteza că anchetatorii ar fi clonat cartela SIM a Luizei, pentru a desluși misterul crimelor. Ipoteza nu rezistă: telefonul fusese folosit încă din 14 aprilie 2019, când fata abia dispăruse și nu începuse nicio cercetare.

Rămân întrebările la care nimeni nu a răspuns oficial. Cine folosea telefonul Luizei și unde se afla atunci când aparatul era deschis sau intra în aria de acoperire? La cine a ajuns cartela prepay din husă? Și pe raza cărui releu se afla telefonul în care fusese introdusă acea cartelă? Sunt întrebările pe care mama, bunicii Luizei și avocata lor le repun, în fața fiecărei instanțe și a fiecărui procuror, din aprilie 2019.

Trei versiuni despre același gest

Dincă a explicat de trei ori cum a scăpat de telefon. De fiecare dată altfel.

28 iulie 2019, imediat după arestare: „i-am luat telefonul mobil din buzunar și, când am întors mașina să merg acasă, l-am aruncat peste drum. Am făcut acest lucru pentru că mă gândeam că va suna să reclame că am violat-o".

1 august 2019: „în partea stângă a drumului, cum mă deplasam spre Caracal. Fata nu a observat când i-am sustras telefonul și nici când am dat geamul jos și i l-am aruncat afară. Îmi amintesc că telefonul fetei avea ecran tactil pe toată suprafața".

1 noiembrie 2019, ultima declarație consemnată în rechizitoriu: Luiza avea telefonul în mână în mașină și i-a căzut când a lovit-o cu palma peste față. Apoi a legat-o, a luat telefonul, iar „într-o parcare m-am asigurat și am întors mașina spre Caracal. Lăsând geamul în jos, din mersul mașinii, cu mâna stângă, l-am aruncat în capul unei tarlale cu ceva verdeață, săltând geamul".

Între timp, familia primea apeluri. Pe 15 aprilie, a doua zi după dispariție, bunicul a fost sunat de pe o cartelă prepay de un bărbat care l-a anunțat că fata „a decis să plece de acasă, la sfatul unui bune prietene". Patru zile mai târziu, o altă voce bărbătească i-a spus: „Copiii au ajuns cu bine în Elveţia", apoi a închis.

Dincă susține că el a fost în spatele acestor manevre dilatorii și că a mers special la Craiova ca să sune de pe cartele prepay, pentru a nu fi depistat. Devenise peste noapte un infractor rafinat, preocupat de întârzierea anchetei — după ce aruncase în drum telefonul victimei, obiect care putea fi localizat rapid, dacă cineva ar fi încercat asta atunci. Sau mai târziu.

În august 2019, criminaliștii au căutat telefonul cu detectoare de metal, pe un câmp de floarea-soarelui de la marginea șoselei. Locul fusese indicat de Dincă. Polițiștii erau echipați cu combinezoane de protecție, ca să nu contamineze vreo probă pe care urmau să o găsească. Cazul Caracal a avut în el multă tragedie, dar și la fel de mult ridicol.

Telefonul nu a mai fost găsit niciodată.

Ușile închise: de ce nu s-a cerut nimic de la Facebook

Toate datele despre activitatea înregistrată pe telefonul Luizei existau și în dosarul în care Dincă era inculpat pentru uciderea celor două fete. În rechizitoriul DIICOT nu s-a pomenit nimic despre ele.

La Tribunalul Olt, avocata Obîrșanu a cerut în mod repetat ca instanța să înainteze o solicitare către Facebook, administratorul WhatsApp, pentru „a se identifica natura apelurilor video efectuate în data de 14.04.2019 de pe telefonul Luizei, cu ce posturi şi numele titularilor cu care au fost întreţinute convorbirile", dar și pentru „a se stabili când a fost accesat contul Facebook al Luizei, după data de 14.04.2019". Fata avea două conturi de Facebook.

Procurorii DIICOT făcuseră o cerere similară către omologii americani încă din vara lui 2019. A fost respinsă de Departamentul de Justiție al SUA, care le-a comunicat autorităților române că nu transmiseseră suficiente informații pentru a se putea demonstra, în fața unei instanțe din America, că există o legătură între utilizarea conturilor de Facebook și crimele anchetate în România.

Judecătoarea care urma să-l condamne pe Dincă a respins cererea, motivând că cele „6 apeluri video WhatsApp la care s-a făcut referire în faţa instanţei nu sunt elemente noi, ci sunt elemente cunoscute de procurori în cursul urmăririi penale", că în rechizitoriu nu se scrie despre „existenţa unor apeluri video de tip WhatsApp iniţiate de vreunul dintre inculpaţii trimişi în judecată" și că „judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei".

Cu aceleași argumente, cererea a fost respinsă și de Curtea de Apel Craiova — instanța care l-a condamnat definitiv la 30 de ani de închisoare. Judecătorii au indicat familiei o altă cale: „Vă puteţi adresa organelor de cercetare penală, care vor face cercetări în legătură cu susţinerile dumneavoastră". Oamenii încercaseră deja și pe această cale.

Un dosar plimbat prin 6 instituții

Procurorii nu au făcut cercetări. Au închis dosarul de 3 ori, prin clasare. De fiecare dată, judecătorii au infirmat soluția și au dispus continuarea anchetei. Iar în sala de judecată, Parchetul nu a susținut niciodată că apelurile video sau verificarea mesageriei vocale nu ar fi reale.

• Iunie 2020 — mama Luizei Melencu depune plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, sesizând săvârșirea, de către persoane necunoscute, a infracțiunii de complicitate la tâlhărie urmată de moartea victimei. Se deschide dosarul 171/P/2020.
• Câteva săptămâni — dosarul e pasat, ca un cartof fierbinte, între Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, fiecare susținând că e de competența celuilalt.
• Mai 2021 — Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt își declină competența și trimite cauza la DIICOT – Biroul Teritorial Olt, explicând că acel complice căutat ar fi un posibil participant la faptele pentru care Dincă și Risipițeanu erau deja trimiși în judecată. Dosarul primește numărul 25/D/VIII-1/2021.
• A doua zi — este împachetat și trimis la București, la DIICOT – Structura Centrală, unde devine dosarul 1652/D/P/2021. Ironic, este repartizat spre soluționare chiar unuia dintre cei cinci procurori implicați în dosarul lui Dincă. Și care, evident, n-avea cum să spună: „Ups! Am uitat de niște probe!"…
• 20 februarie 2023 — clasare, cu motivarea că fapta nu există: „În urma analizării mijloacelor de probă administrate exhaustiv în cauza de bază, a rezultat că nu au existat alți participanți la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații Gheorghe Dincă şi Risipiţeanu Ştefan (rechizitoriul nr. 2491/D/P/2019 din data de 10.01.2020 al DIICOT – Structura Centrală)".
• 5 aprilie 2023 — procurorul șef adjunct al Secției de Combatere a Criminalității Organizate admite plângerea mamei Luizei și dispune redeschiderea anchetei, explicând că nu era de competența DIICOT să ancheteze un caz de tâlhărie urmată de moartea victimei.
• Mai 2023 — Tribunalul Olt este de acord cu acest argument și confirmă redeschiderea urmăririi penale.
• 18 iulie 2023 — întors la DIICOT, dosarul primește o nouă încadrare juridică: din tâlhărie urmată de moartea victimei în complicitate la trafic de persoane. În aceeași zi, procurorul dispune din nou clasarea, tot pentru că „fapta nu există".
• 6 noiembrie 2023 — Tribunalul Olt admite plângerea și trimite cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, avertizând că nu a existat o cercetare efectivă. Judecătorul precizează că „nu se poate reţine, categoric, tâlhăria urmată de moartea victimei" — pentru că a intrat sub puterea lucrului judecat că Dincă a omorât-o pe Luiza Melencu — dar că ar trebui cercetată infracțiunea de tâlhărie și că, în acest sens, „se vor efectua activităţi de audiere/reaudiere a numitului Dincă Gheorghe, cu privire strict la fapta reclamată".
• Decembrie 2023 — dosarul ajunge de la DIICOT la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, de unde „a fost înaintat spre soluționare către IPJ Olt, Serviciul de Investigații Criminale (SIC) pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie". La Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și la SIC – IPJ Olt erau exact cei care nu reușiseră să dea de Alexandra Măceșanu, după ce fata sunase la 112 din casa lui Dincă.
• 23 septembrie 2024 — previzibil, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal dispune clasarea, pentru că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală, „lipsind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, din probele administrate nerezultând faptul că autorul Dincă Gheorghe ar fi deposedat victima Melencu Luiza de telefonul mobil cu scopul de a şi-l însuşi, (…) întrucât l-a aruncat pe geamul mașinii, intenția acestuia fiind aceea de a o împiedica pe victimă să ceară și să obțină ajutor".
• Noiembrie 2024 — mama Luizei face din nou plângere împotriva soluției de clasare.
• 25 martie 2025 — Judecătoria Caracal i-o admite, constatând că „se impune restituirea cauzei la parchet, în vederea completării urmăririi penale sub aspectul analizării susţinerilor intimatului Dincă Gheorghe, pentru a se verifica dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 Cod penal".

Formula din dosar, în vara lui 2025, era că cercetările continuă, asiduu, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal. La șapte ani de la dispariția Luizei, nicio soluție publică.

Potrivit Codului penal, „distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia (…) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă".

Schimbarea acuzației pare un artificiu găsit de judecătorul de cameră preliminară: anchetatorii ar trebui să demonstreze acum dacă Dincă, atunci când a aruncat telefonul așa cum susține el, l-a adus sau nu într-o stare improprie funcționării. Ceea ce i-ar obliga, în sfârșit, să vorbească oficial și despre activitatea înregistrată pe acel aparat după dispariția fetei.

În acest dosar, Gheorghe Dincă a depus deja concluzii scrise. Susține că Luiza Melencu e vie, că ea a fost răpită din curtea lui în noaptea de 15.04.2019 și dusă la București, iar lui i s-a impus să declare că resturile de oase găsite sunt ale ei, deși nu s-a putut stabili originea lor — și că a fost „constrâns și torturat fizic și psihic" să ia asupra sa presupusa crimă.

Ce a rămas, până azi, fără răspuns

Numărul bunicului. De unde îl știa Dincă, dacă aruncase telefonul Luizei la câteva minute după ce a răpit-o? În anchetă a susținut mai întâi că a găsit în rucsacul fetei un post-it pe care „scria «TATAIE» și era trecut un număr de telefon". Probabil că Luiza era singurul copil din generația hi-tech care umbla cu astfel de hârtiuțe la ea. Altă dată a declarat că fata i-ar fi dictat numărul — la fel de greu de crezut, când azi aproape nimeni nu mai știe pe de rost numerele din agenda telefonului.

Pandantivul. Nimeni nu l-a întrebat vreodată ce a făcut cu bijuteria pe care Luiza o purta la gât: trei inimioare din aur, prinse una sub alta, de culoare galbenă, albă și roz. O primise cadou de la bunica ei din SUA și o avea mereu la ea. În portofelul lui Dincă, la percheziții, a fost găsit un lănțișor din aur, recunoscut de una dintre prietenele Luizei ca fiind al fetei. Pandantivul, care nu era unul comun, n-a fost găsit niciodată. Nici Dincă n-a spus ce a făcut cu el.

Percheziția care nu s-a făcut. Mai multe publicații au relatat că procurorul Liviu Vasilescu a fost criticat în spațiul public pentru că nu a dispus percheziționarea imobilului lui Gheorghe Dincă în dosarul dispariției Luizei Melencu, deși existau date privind prezența autoturismului acestuia în proximitatea victimei. Mașina fusese menționată ca element de interes încă din aprilie 2019, însă cauza a fost clasată fără investigații suplimentare. Potrivit unor comentatori și apropiați ai familiilor victimelor, decizia ar fi avut consecințe asupra evoluției ulterioare a cazului — ipoteză respinsă de autoritățile judiciare, care au invocat lipsa probelor suficiente la acel moment.

Incinerarea. Declarațiile lui Dincă au fost contestate public. O vecină a declarat în presă că nu a remarcat fum dens sau mirosuri persistente în perioada indicată de inculpat ca moment al incinerării. Avocatul lui Dincă a susținut că incinerarea Alexandrei Măceșanu ar fi durat aproximativ 8 ore, afirmație care a generat dezbateri privind fezabilitatea tehnică a procesului descris. Familia Luizei a cerut un experiment judiciar pentru verificarea posibilității incinerării complete a unui cadavru într-un butoi metalic — cerere respinsă de DIICOT.

Apelurile către familii. În cursul anchetei, familiile au semnalat primirea unor apeluri de la persoane necunoscute, care susțineau că fetele ar fi în viață și ar fi plecat în străinătate. Un episod intens mediatizat a avut loc pe 30 iulie 2019, când Gheorghe Dincă a contactat telefonic mama Alexandrei Măceșanu, în timp ce aceasta se afla împreună cu un polițist — fapt confirmat ulterior de anchetatori.

Ipoteza rețelei. DIICOT a fost criticată de familiile victimelor și de unele organizații civice pentru că ar fi încadrat faptele exclusiv ca omoruri, fără a extinde ancheta către ipoteza traficului de persoane. Printre aspectele semnalate: respingerea unor cereri privind expertize suplimentare, audierea unor potențiali martori și accesarea unor date digitale ale victimelor. Reprezentanții DIICOT au susținut că ancheta s-a desfășurat în limitele probelor disponibile și ale cadrului legal. Instanțele au confirmat prin hotărâri definitive soluțiile procurorilor privind vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor, fără a constata existența unor rețele de trafic de persoane sau a unor complicități instituționale dovedite dincolo de suspiciuni publice.

Într-un context mai larg, rapoartele Departamentului de Stat al Statelor Unite privind traficul de persoane semnalează probleme persistente în România. Raportul din 2024 arată că statul român a rămas pe nivelul Tier 2, poziție confirmată și de raportul din 2025, care invocă identificarea unui număr semnificativ mai mare de victime și adoptarea unei noi strategii naționale pe patru ani.

Vocea publică. Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei Măceșanu, a avut o prezență publică constantă pe parcursul anchetei, susținând că a furnizat autorităților informații relevante privind localizarea victimei. A declarat că a discutat telefonic cu președintele României, solicitând intervenție urgentă — afirmații intens mediatizate în perioada respectivă. Ulterior, Cumpănaşu a încercat să se folosească de acest caz pentru a-şi creşte popularitatea în mediul online.

Ce s-a schimbat după Caracal

Pe scurt, pentru că partea aceasta e cea mai ușor de povestit și cea mai greu de verificat:

• Localizare — trecere de la raza de celulă (sute de metri) la GPS (metri); consimțământ implicit pentru geolocație în urgențe, prin modificarea legislației.
• Birocrație — apelurile merg direct la echipele operative, fără dispecerate intermediare; circa 20% din personalul de dispecerat, realocat în teren.
• Prevenție — Secretariatul General al Guvernului a consolidat Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane: coordonare inter-agenție, instruire specializată pentru operatorii 112 și polițiști, protocoale pentru dispariții suspecte, cooperare transfrontalieră.
• Operatori — STS a introdus consiliere psihologică și instruire pentru situații de criză, pentru toți operatorii 112.

Reforma dispeceratelor a fost anunțată în noiembrie 2025 de oficialii din cadrul MAI, cu implementare începând din decembrie 2025 și continuare pe parcursul lui 2026. O analiză sindicală atrage însă atenția asupra unei necorelări: funcțiile de dispecer local se radiază etapizat până la 1 iunie 2026, în timp ce sistemele care ar trebui să le înlocuiască au orizont de implementare 2028.

Alexandra a murit pentru că un apel a trecut prin prea multe mâini. Lanțul acela se desființează acum. Ce îl înlocuiește vine peste doi ani.

47 de secunde

Justiția ar trebui înfăptuită întotdeauna cu respect față de victimele care merită dreptate și față de rudele lor, care au nevoie de adevăr. Din aprilie 2019 și până azi, mama și bunicii Luizei cer să afle ce s-a întâmplat cu adevărat cu ea. Dacă Dincă minte în legătură cu telefonul fetei — și e lăsat să mintă — unde spune el adevărul?

Șapte ani mai târziu, cel mai limpede document din dosarul Luizei Melencu rămâne o convorbire de 47 de secunde, purtată dintr-o intersecție din Caracal cu un bărbat aflat la muncă în Italia. În ea se aude o întrebare — „mergeţi la Radomir?" —, se aude muzică și se aude, potrivit tatălui, tonul cuiva care s-ar fi bucurat să revadă pe cineva.

Aparatul de pe care s-a purtat acea convorbire figurează, în actele oficiale, ca aruncat din mers în vegetația de pe marginea drumului național E 70. În listingurile operatorului figurează altfel: 61 de apelări ale mesageriei vocale în aceeași după-amiază, apeluri video pe WhatsApp, o a doua cartelă activată la 19:56, 16 notificări de revenire în rețea trimise unui bunic care nu mai avea pe cine să sune și, în noaptea de 14 spre 15 august 2019, la ora 00:56, un mesaj apărut în grupul de clasă.

Ultimul semnal a plecat pe 26 august 2019, la ora 10:16. Iar singurul dosar în care statul român mai are astăzi ceva de lămurit despre acel telefon se numește, în acte, cercetare pentru distrugerea unui bun. Infracțiune pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Astăzi, cazul Caracal rămâne un dosar cu două sentințe definitive și prea multe întrebări îngropate sub birocrație. Dincolo de anii de închisoare primiți de criminal, lipsa de răspunsuri clare din partea autorităților demonstrează că reforma sistemului, cerută de societate în acele zile de proteste, este departe de a fi completă.