Care este cel mai sigur loc de pe Pământ în fața unei catastrofe globale?

Un război nuclear, o erupție vulcanică de proporții, impactul unui asteroid de mari dimensiuni: dacă s-ar produce vreunul dintre aceste scenarii, cel mai bun loc de pe Pământ ar fi Australia. Este concluzia unui nou studiu care a căutat regiunile cele mai rezistente la riscurile catastrofice globale — evenimente extreme capabile să ucidă peste 10% din populația mondială (adică cel puțin 800 de milioane de oameni) în decurs de câteva luni sau ani.

„Aceste tipuri de catastrofe sunt insuficient studiate, deoarece probabilitatea lor de a se produce este redusă. Acest lucru face ca ele să fie ușor de ignorat”, a declarat primul autor al studiului, Florian Ulrich Jehn, cercetător la FernUniversität din Hagen, Germania.

Rămân totuși posibile, iar nicio țară nu ar scăpa neafectată dacă s-ar produce, a adăugat el. Unele locuri sunt însă mai vulnerabile decât altele.

Studiul, publicat pe 23 august 2026 în revista Global Challenges, a pornit de la lucrări din discipline diferite — securitate alimentară, arme biologice, vulcanism — pentru a identifica potențialele riscuri catastrofale globale și factorii care au ajutat comunitățile să le facă față în trecut sau la o scară mai mică. Cercetătorii au colaborat și cu experți din fiecare domeniu, pentru a adăuga în baza lor de date articole specifice.

Din analiză au ieșit trei tipuri generale de risc: evenimentele care ar bloca lumina soarelui, cum ar fi un război nuclear sau o explozie vulcanică de proporții; cele care distrug infrastructura globală, precum o furtună geomagnetică sau un atac cibernetic masiv; și pericolele biologice — boli infecțioase naturale sau provocate de om, care ar ucide o mare parte a populației.

Toate ar avea consecințe globale semnificative și de lungă durată, au scris autorii. Multe dintre ele ar duce la o foamete globală, din cauza pierderii recoltelor și a prăbușirii rețelelor comerciale. „Sistemul alimentar este adesea cel care te doboară”, a spus Jehn. Mai precis, într-un scenariu apocaliptic, pericolul fatal nu este neapărat suflul exploziilor sau ploaia de cenușă, ci „iarna” care le urmează: când cerul se întunecă, fotosinteza se oprește, rețelele globale de transport paralizează, iar supermarketurile rămân goale în doar câteva săptămâni.

Autosuficiența bate bogăția: ce face o țară capabilă să supraviețuiască

Echipa a identificat caracteristicile care fac țările mai reziliente la catastrofe și mai capabile să-și hrănească locuitorii. Deși „niciun loc de pe Pământ” nu ar fi rezilient împotriva tuturor riscurilor catastrofale, au scris autorii, unele țări s-ar descurca mai bine decât altele.

Țările și regiunile mai bogate, cu o bază industrială puternică și fără o dependență mare de comerțul global, fac față mai bine dezastrelor globale, a constatat echipa. O industrie solidă le permite să producă bunurile pe care nu le mai pot importa.

Geografia joacă și ea un rol important. Insulele mari au un avantaj față de continente, fiindcă se pot izola cu ușurință, dar au nevoie și de o economie care să se susțină cel puțin parțial, au afirmat cercetătorii. Japonia e contraexemplul: o insulă dependentă în mare măsură de comerțul internațional va întâmpina dificultăți dacă rețelele comerciale globale sunt perturbate.

Scutul geografic: de ce Emisfera Sudică este mai ferită de iarna nucleară

Bogăția nu compensează totul. Țările cu capacități nucleare — SUA, Marea Britanie, Franța, Israel, Rusia, Pakistan și India — sunt mai expuse riscului de a fi implicate într-un război nuclear. Asta face ca Emisfera Nordică, unde se află țările NATO, să fie mai vulnerabilă la un atac nuclear decât zonele din Emisfera Sudică.

Jumătatea sudică a globului are și mai puțini vulcani, plus o suprafață mai mare de ocean, care acționează ca un tampon climatic. Țările de acolo ar rezista mai bine la o erupție vulcanică de proporții, a constatat studiul.

De ce Australia iese pe primul loc

Există și factori care sporesc capacitatea tuturor țărilor de a face față dezastrelor în general, precum procesele democratice și egalitatea, a afirmat Jehn. „Când se produc astfel de catastrofe, trebuie să iei deciziile corecte, iar acest lucru depinde de faptul dacă țara ta dispune de o guvernanță funcțională. Inegalitatea înrăutățește guvernanța, deoarece duce la fenomene precum rivalitățile dintre elite sau la o capacitate redusă a statului.”, a spus el.

Australia s-a dovedit a fi cea mai bună locație pentru a face față unui eveniment catastrofal care ar decima populațiile globale. Se află în emisfera sudică, departe de locația cea mai probabilă a unui conflict nuclear — deși autorii avertizează că alianța cu SUA i-ar putea spori expunerea la risc. Este un important producător de alimente, cu zone climatice diverse, și dispune de o infrastructură energetică semnificativă.

Următoarele locuri potrivite sunt Argentina, Brazilia și Noua Zeelandă. Noua Zeelandă se clasează mai jos decât Australia fiindcă are vulcani activi, o bază industrială redusă și este înconjurată de apă, deci vulnerabilă la tsunami. Brazilia și Argentina se confruntă cu niveluri ridicate de inegalitate și cu instabilitate politică istorică, au scris autorii.

Islanda a fost și ea o candidată la statutul de refugiu sigur, dar amplasarea în extremul nord o face vulnerabilă la șocuri de temperatură în cazul în care un incident major ar bloca lumina soarelui.

Statele Unite, în schimb, nu sunt într-o poziție deosebit de favorabilă. Poziția geografică le expune amenințării furtunilor geomagnetice, la care se adaugă riscul unui război nuclear. Autorii au subliniat și rezultatele slabe ale țării în pandemia de COVID-19, care par să se datoreze „lipsei voinței politice și coeziunii sociale deficitare”.

Mâncarea, călcâiul lui Ahile: de ce salvarea se pregătește din timp de pace

Noul studiu ajută la înțelegerea riscurilor viitoare, fiindcă ia în considerare o gamă mai largă de catastrofe, a declarat pentru Live Science David Denkenberger, director al organizației Alliance to Feed the Earth in Disasters (ALLFED) și cercetător la Universitatea din Canterbury din Noua Zeelandă. „Nicio țară nu este rezilientă la orice catastrofă, iar aceasta este o constatare centrală importantă”, a spus el. „Un următor pas util ar fi cuantificarea probabilității relative și a gravității diferitelor catastrofe, precum și a importanței diferiților factori de reziliență, deoarece acești factori pot implica compromisuri semnificative”, a afirmat Denkenberger, care a colaborat anterior cu Jehn, dar nu este autor al articolului.

Chiar dacă sunt puțin probabile, aceste catastrofe globale ar trebui incluse în registrele naționale de risc, iar acordurile comerciale internaționale ar trebui pregătite din timp, a afirmat Jehn. „Când au loc catastrofe globale, probabil că va trebui să restructurăm sistemul alimentar — unde este produs, unde este comercializat. Șansa de a găsi un compromis bun după ce catastrofa s-a produs pare redusă.”, a spus el.

Denkenberger i-a susținut comentariile. Studiul, a spus el, „arată clar că reziliența regională la riscul catastrofic global necesită investiții în pregătirea practică, inclusiv în reziliența sistemului alimentar, infrastructura critică, comerțul coordonat și guvernanța.”

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU