Ce este ciuma pneumonică și cât de periculoasă e?

Era cercetătoare de laborator, avea 28 de ani și lucra la un institut rus specializat în studiul ciumei și al altor agenți patogeni periculoși. A murit din cauza unei pneumonii de origine „necunoscută”.

Institutul de Cercetare Anticiumatică din Irkutsk funcționează în Siberia, unde mai multe persoane se află în carantină. Rospotrebnadzor, agenția rusă care supraveghează bolile infecțioase, a minimizat legătura dintre deces și munca cercetătoarei. Cazul a ridicat totuși întrebări despre forma de ciumă care provoacă pneumonie.

Departamentul de Stat al SUA și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au declarat că urmăresc îndeaproape situația. Organizația Mondială a Sănătății a anunțat luni că este în contact cu autoritățile sanitare ruse. OMS vrea să verifice ce s-a întâmplat, ce teste sunt în curs și ce implicații internaționale ar putea avea cazul pentru sănătatea publică.

„Pe baza informațiilor neoficiale disponibile, riscul pentru sănătatea publică a populației generale pare scăzut”, a declarat un purtător de cuvânt al OMS. El a adăugat că evaluarea riscului va fi actualizată când vor exista mai multe informații.

Cea mai periculoasă formă a ciumei

Ciuma pneumonică este o infecție pulmonară rară și mortală, cauzată de bacteria Yersinia pestis. Oamenii de știință o consideră cea mai periculoasă formă a infecției.

Y. pestis provoacă însă și alte forme de ciumă, care afectează diferite părți ale corpului.

Cea mai frecventă este ciuma bubonică. Ea apare adesea după o mușcătură de purice sau când bacteria pătrunde printr-o tăietură ori printr-o leziune a pielii. Ganglionii limfatici se umflă și devin dureroși, iar boala poate evolua spre ciuma septicemică.

Forma septicemică infectează sângele și poate duce la insuficiența organelor. Poate apărea și direct, în urma unei mușcături de purice. Ciuma faringiană, în schimb, afectează gâtul și apare după ce o persoană mănâncă carne infectată.

Singura formă care trece de la om la om

Dintre toate aceste forme, ciuma pneumonică este singura care se transmite direct de la om la om. Se răspândește prin particulele respiratorii eliminate când cineva tușește sau strănută. Poate fi transmisă și prin picăturile provenite de la animale infectate.

În Statele Unite, ultima transmitere de la om la om documentată datează din 1924, din timpul unui focar din Los Angeles.

Simptome subite: pneumonia care se instalează în 24 de ore

În ciuma pneumonică, particulele se depun în plămâni și pot declanșa o pneumonie severă, care îngreunează respirația. Simptomele pot apărea în termen de 24 de ore de la infectare.

Printre celelalte simptome se numără febra, frisoanele, durerile de cap, durerile musculare, amețelile, slăbiciunea, oboseala, greața, vărsăturile și diareea. Fără tratament, boala este aproape întotdeauna mortală.

Din cauza acestei evoluții fulminante, fereastra de salvare este scurtă. Medicii pot trata infecția cu antibiotice (precum ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina, gentamicina și streptomicina) într-o cură de 10–14 zile, însă pacienții care le primesc în primele 24 de ore de la infectare au cele mai mari șanse de supraviețuire.

Tratamentul medicamentos este completat de terapia de susținere, care presupune administrarea de oxigen suplimentar și fluide pentru stabilizarea organismului. Vaccinurile împotriva ciumei sunt folosite încă din secolul al XIX-lea, dar nu era clar dacă protejează și împotriva formei pneumonice. OMS nu recomandă vaccinarea decât grupurilor cu risc ridicat, cum ar fi personalul de laborator expus constant riscului de contaminare.

O boală veche, încă prezentă pe aproape toate continentele

Cei mai mulți oameni cunosc probabil ciuma din Biblie sau din literatura istorică ori ca metaforă pentru epidemii și sărăcie în sens mai larg, potrivit dr. Tyler Evans, expert în boli infecțioase. Boala persistă însă și astăzi.

În secolul al XIV-lea, sub numele de „Moartea Neagră”, a ucis peste 50 de milioane de oameni în Europa. Antibioticele au făcut-o mai ușor de gestionat, dar ciuma rămâne prezentă pe toate continentele, cu excepția Oceaniei. Potrivit OMS, din anii 1990 încoace cele mai multe cazuri la om au fost înregistrate în Africa.

În SUA, ultimul deces cauzat de ciuma pneumonică a avut loc în iulie 2025, în Arizona, potrivit CDC. Victima era un tânăr care lucra cu pisici bolnave; se crede că de la ele a luat infecția. Nicio altă persoană expusă la pisici nu a raportat că s-ar fi îmbolnăvit.

Evans, autorul cărții „Pandemii, sărăcie și politică: Descifrarea factorilor sociali și politici ai pandemiilor, de la ciumă la Covid-19″, a afirmat că riscul de ciumă „se agravează din cauza schimbărilor ecologice și, mai ales, a reducerii de către SUA a infrastructurii și a măsurilor de sănătate publică”. Măcar ciuma poate fi diagnosticată rapid, a mai spus Evans, iar „antibioticele, de primă și de a doua linie, sunt foarte eficiente în acest caz”.

Boala care îi doboară pe bolnavi înainte să poată călători

Pentru populația generală, riscul pare scăzut, potrivit OMS. Iar boala are o particularitate care poate încetini o eventuală răspândire: cei infectați se simt rău foarte repede, a explicat dr. Rutul Dalal, medic specialist în boli infecțioase la Penn State Health St. Joseph Medical Center.

„Unei persoane îi este foarte greu chiar și să meargă sau să-și desfășoare activitățile zilnice, darămite să călătorească”, a spus Dalal. Simptomele pot apărea la doar 24 de ore după expunere.

Cum nu există zboruri directe între Rusia și SUA, a adăugat el, o persoană infectată ar avea probabil deja simptome până să ajungă în Statele Unite.

„Desigur, trebuie să fiți precauți și ar trebui să țineți minte acest lucru… Lumea a devenit un sat mic, cum spun eu — totul e conectat. Dar, deocamdată, comparativ cu ce am văzut, de pildă, în pandemia de Covid, nu are încă o asemenea amploare și, sperăm, va rămâne limitată la nivelul actual”, a mai spus Dalal.

Distanță față de bolnavi, antibiotice pentru cei expuși

Celor din anturajul pacienților cu ciumă, OMS le recomandă să evite contactul direct cu bolnavii și să fie prudenți cu fluidele corporale infectate.

Personalul medical care îngrijește pacienți cu ciumă pneumonică trebuie să poarte echipament de protecție standard și poate lua, de asemenea, antibiotice preventive.

În caz de expunere, autoritățile sanitare vor monitoriza membrii familiei și celelalte persoane care au intrat în contact strâns cu bolnavul și le vor administra antibiotice înainte ca acestea să se îmbolnăvească. Astfel, deși trăim într-o lume hiperconectată, cea mai periculoasă formă a ciumei este adesea oprită de propria sa ferocitate. Lipsită de perioada tăcută de incubație a altor agenți patogeni, infecția își doboară purtătorul prea repede pentru a-i permite să mai călătorească, izolându-și singură focarele înainte ca acestea să apuce să traverseze continente.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU