Accidentul aviatic de la Moscova, 1957: Ceaușescu a scăpat cu viață, Grigore Preoteasa a murit

Pe 4 noiembrie 1957, la ora 18:00, avionul care aducea delegația Partidului Muncitoresc Român era așteptat să aterizeze pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Cu doar două minute mai devreme, la 17:58, aparatul a agățat vârfurile copacilor dintr-o pădure apropiată și s-a prăbușit. Printre pasagerii care au supraviețuit se afla și Nicolae Ceaușescu, omul care avea să conducă România din 1965 până în 1989.

Liderul partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, ar fi trebuit să fie la bord, dar a rămas la București în ultima clipă. Absența lui și prezența unui echipaj exclusiv sovietic la manșă au alimentat, decenii la rând, speculația că prăbușirea nu a fost un simplu accident, ci un asasinat politic ordonat de la Kremlin.

O delegație de rang înalt pentru aniversarea Revoluției Bolșevice

Oficialii români au plecat spre capitala sovietică în dimineața zilei de 4 noiembrie 1957. Destinația lor erau festivitățile dedicate împlinirii a 40 de ani de la Revoluția Bolșevică, cu ceremonia principală fixată pentru 7 noiembrie.

Grupul era condus de Chivu Stoica, președintele Consiliului de Miniștri, deci șeful guvernului. Împreună cu el călătoreau:

• Grigore Preoteasa, secretar al CC al PMR și membru al Biroului Politic, fost ministru de Externe între 1955 și 1957;
• Ștefan Voitec și Alexandru Moghioroș, ambii locțiitori ai președintelui Consiliului de Miniștri;
• Nicolae Ceaușescu, secretar al CC al PMR;
• Leonte Răutu, aflat la conducerea Secției de Propagandă și Agitație a CC al PMR;
• Ștefan Voicu, redactorul-șef al revistei „Lupta de clasă”.

Delegației i se alăturau translatorul Mihai Noviocov, stenograful Ion Petrescu și Alexandru Micu. La comenzi și în personalul tehnic se aflau numai cetățeni sovietici, conform unui comunicat al Arhivelor Naționale ale României. Gheorghiu-Dej figura inițial printre cei care urmau să zboare. Problemele de sănătate anunțate în ultimul moment l-au ținut însă în țară.

Ultimele două minute de zbor

La prânz, aparatul a făcut o oprire la Kiev. A decolat din nou la 15:27, cu ținta Vnukovo, unde trebuia să atingă pista la ora 18:00. În timpul manevrei de aterizare, avionul a lovit vârfurile arborilor din pădurea apropiată de pistă și s-a prăbușit la 17:58. Impactul a fost urmat de un incendiu care a ars epava și trupurile celor uciși. Majoritatea oficialilor români reușiseră să scape înainte ca focul să izbucnească.

„Avionul a făcut o escală la Kiev, unde delegaţia română a avut o scurtă întrevedere cu membri din conducerea RSS Ucraina, pentru ca la terminarea acesteia avionul să îşi reia drumul către Moscova. Însă, dupa puţină vreme, el a fost întors din drum, la indicaţiile primite de pe aeroportul din Moscova, din cauza unei periculoase lipse de vizibilitate datorată ceţei foarte dense din apropierea oraşului. Dată fiind această situaţie, delegaţia s-a întors la Kiev, unde trebuia să se întâlnească cu delegaţia maghiară, sosită cu un alt avion şi care mergea tot la Moscova, cu acelaşi scop. Într-un final, ambele avioane au redecolat. Cuprinşi fiind de oboseală, membrii delegaţiei au transformat cele două saloane ale avionului în sufragerii improvizate, în care pasagerii s-au întins în fotolii sau pe canapele şi dormitau”, a afirmat istoricul Adrian Cioroianu.

Grigore Preoteasa, singurul mort din delegație

Dintre membrii delegației, numai Grigore Preoteasa și-a pierdut viața. Autopsia a descoperit funingine în căile lui respiratorii și un sânge de nuanță roșie deschisă, constatări care arată că era în viață când au izbucnit flăcările. Practic, Preoteasa a ars de viu.

Accidentul i-a ucis și pe trei membri ai echipajului sovietic: comandantul Sleacov Valerii Nicolaievici, navigatorul Hriucalov Ivan Ivanovici și tehnicianul de bord Pavlicov Nicolai Zaharovici. Lui Preoteasa i s-au organizat funeralii naționale, iar apoi a fost înhumat în Cimitirul Militar Ghencea.

Rănile lui Ceaușescu și ale lui Chivu Stoica

Nicolae Ceaușescu a scăpat din prăbușire cu răni ușoare: contuzii la nivelul coastelor și al gambei stângi, plus zgârieturi pe față și pe membre. Nici Chivu Stoica nu a fost rănit grav, suferind doar o lovitură la maxilar, o tăietură deasupra sprâncenei și zgârieturi pe față.

Bănuiala unei „comenzi” de la Moscova

Mult timp după accident s-a vehiculat ipoteza unei „comenzi” transmise din capitala sovietică, unde s-ar fi urmărit înlăturarea unor membri ai guvernului român. În această versiune, eroarea de pilotaj nu mai apărea ca întâmplătoare.

Un argument invocat de susținătorii ipotezei a fost renunțarea lui Gheorghiu-Dej, în ultima clipă, la călătorie. Motivul anunțat a fost starea sănătății; într-una dintre relatările care au circulat, liderul PMR ar fi pretextat că are treburi importante de rezolvat în Capitală. Există speculații potrivit cărora ținta ar fi fost chiar Dej, care îi deranja pe sovietici prin insistența de a-și retrage trupele și consilierii din România. Zvonurile s-au sprijinit și pe naționalitatea piloților, sovietici, o situație obișnuită în România acelor ani.

Verdictul anchetei: banalitatea unei erori de pilotaj

Ancheta deschisă pentru a lămuri cauzele prăbușirii a ajuns la concluzia unei erori de pilotaj. Procesul-verbal publicat de Arhivele Naționale ale României arată că, potrivit documentației tehnice păstrate și evaluării specialiștilor care au examinat resturile, aparatul „IL-14” se afla în stare bună atât înainte de decolare, cât și pe parcursul zborului.

Documentul mută atenția asupra modului în care a fost pregătită cursa. La 2 noiembrie, avionul efectuase zboruri de probă cu un singur om în cabină, comandantul Sleacov Valerii Nicolaievici, fără navigator și fără copilot. Înaintea plecării spre Moscova, nici echipajul, nici aeronava nu au trecut prin verificări sau pregătire.

Conform procesului-verbal, toate aceste lipsuri au generat la comandantul Sleacov o încredere exagerată în propriile forțe și au dus la pierderea prematură a altitudinii, deci la prăbușire. Concluziile comisiei adaugă un detaliu: după ce a zărit luminile pistei, comandantul a continuat coborârea, deși de la sol i se ceruse să nu coboare mai jos.

Ipoteza unei intervenții sovietice a pornit de la circumstanțe, adică de la retragerea lui Dej și de la originea echipajului. Documentele anchetei, în forma făcută publică de Arhivele Naționale, atribuie însă tragedia unui comandant care, la capătul unei curse pornite fără verificări, a coborât prea devreme spre Vnukovo cu un avion aflat în stare bună, cu numai două minute înainte de ora la care delegația lui Ceaușescu trebuia să aterizeze.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU