Ani la rând, în subcultura conspiraționistă, o carte bizară a purtat eticheta de text interzis și suprimat de autorități. Documentele declasificate din arhivele americane spun însă o poveste mult mai prozaică: „Povestea Adam şi Eva” a apărut în mai multe ediții comerciale de-a lungul deceniilor trecute. Iar un volum tipărit și vândut în librării e greu de numit „interzis”. Rămâne totuși o întrebare pe care hârtiile oficiale par să o ocolească: ce căuta un astfel de manuscris în sertarele unei agenții de spionaj?
Un ceas care se resetează la fiecare 7.000 de ani
Autorul, Chan Thomas, construiește în carte o teză de amploare cosmică. Civilizația, scria el, este ștearsă o dată la 7.000 de ani de „schimbări ciclice ale polilor”. În viziunea lui Thomas, nu era vorba despre o simplă oscilație a polilor magnetici, ci despre o basculare mecanică violentă a întregii scoarțe terestre: un scenariu în care pământul fuge brusc de sub picioare, iar oceanele, rămase în urmă prin inerție, mătură continentele la viteze sonice. Un asemenea cataclism, credea el, ar fi fost anticipat de mai multe figuri de-a lungul istoriei. Printre ei, Iisus Hristos.
Ultimul astfel de eveniment ar fi fost, potrivit lui Thomas, Potopul lui Noe. Nu o pedeapsă divină, ci o etapă dintr-un mecanism care se repetă.
Iisus, rescris ca om de știință
Aici cartea face saltul care i-a adus reputația de text scandalos. Thomas a scris că Iisus nu este un profet biblic, ci mai degrabă un savant care a studiat în India și care a încercat să-i pregătească pe oameni pentru sfârșitul lumii.
Autorul mergea mai departe. Susținea că a tradus ultimele cuvinte rostite de Hristos în timp ce era crucificat și afirma că acesta vorbea o limbă învățată în India.
Iar finalul poveștii, în varianta lui Thomas, părăsește complet registrul teologic: după înviere, Iisus ar fi fost ridicat la ceruri într-un „vehicul spaţial”.
Omul din spatele cărții: proiectant de prototipuri OZN
Cu cât te apropii de biografia autorului, cu atât dosarul devine mai greu de încadrat. Chan Thomas ar fi lucrat în anii 1960 la prototipuri OZN pentru McDonnell Douglas, corporație aerospațială americană.
Nu a ajuns acolo întâmplător. A fost recrutat de către dr. Robert Wood, manager de cercetare în cadrul corporației, care l-a caracterizat în doi termeni memorabili: „excepțional de inventiv” și „neconvențional”.
Un inginer plătit să gândească în afara tiparelor, care își petrecea timpul liber traducând ultimele cuvinte ale unui răstignit. Combinația explică, probabil, o parte din fascinația pe care textul o exercită și astăzi.
Mecanica zvonului: ce nu spun documentele declasificate
Întrebarea de la început rămâne fără răspuns exact acolo unde te-ai aștepta să primească unul: de ce a reținut și cenzurat CIA fragmente dintr-o carte tipărită public, semnată de un inginer aerospațial?
Explicația nu se află într-o simplă eroare birocratică, ci în climatul specific al Războiului Rece. În anii ’60, divizia științifică a CIA și giganții aerospațiali explorau cele mai neconvenționale teritorii ale cunoașterii — de la propulsie exotică până la dinamica geologică a planetei. Ideea că scoarța terestră ar putea suferi deplasări catastrofale bruște nu era privită ca o simplă fantezie: chiar Albert Einstein luase în serios calculele profesorului Charles Hapgood despre alunecarea polilor. Într-o epocă în care marile puteri căutau să înțeleagă rezistența adăposturilor subterane și vulnerabilitatea continentelor, ipotezele unui inginer de la McDonnell Douglas nu puteau fi ignorate.
Când agenția a eliberat dosarul din arhiva CREST a CIA, nu a făcut publică întreaga lucrare, ci un fragment de 57 de pagini purtând ștampila „Sanitized” — curățat de pasaje considerate sensibile sau de adnotări interne. Faptul că volumul a circulat și în librării demontează mitul textului interzis în mod absolut. Însă faptul că serviciile de informații au ținut sub cheie decenii la rând tocmai aceste pagini arată că frontiera dintre speculație bizară și interes strategic a fost adesea mult mai subțire decât lasă arhivele să se vadă.
În final, dosarul lui Chan Thomas nu descrie doar fantezia unui autor excentric, ci dezvăluie o zonă de umbră a Războiului Rece: un moment istoric în care marile agenții de spionaj erau dispuse să investigheze orice ipoteză, oricât de radicală, legată de supraviețuirea planetei sau de rescrierea fizicii clasice. Adevărata miză a documentului nu este dacă profețiile despre cataclismul de 7.000 de ani erau reale, ci faptul că, la cel mai înalt nivel al aparatului de securitate american, nimeni nu și-a permis luxul de a le ignora cu desăvârșire.
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Ce au găsit cercetătorii pe genele false: acarieni faciali și glande blocate
Papa Urban VII, cel mai scurt pontificat din istorie: 13 zile și o interdicție fără precedent
Care este cel mai sigur loc de pe Pământ în fața unei catastrofe globale?
Cei mai negri ani ai lui Mihai Eminescu: de la cearta cu Regina Elisabeta la vagabondaj și la periplul prin spitalele de psihiatrie
