Printre obiectele insolite rămase pe suprafața lunară se află o relicvă cu o semnificație științifică uriașă: o pană de șoim. Lăsată de astronautul Dave Scott în timpul misiunii Apollo 15, aceasta a fost piesa centrală a unui test istoric menit să valideze experimentul Galileo privind gravitația, demonstrând că în vid, corpurile cad cu aceeași viteză indiferent de masă. Acest moment a transformat un concept teoretic fundamental al fizicii clasice, contestat în urmă cu peste 400 de ani, într-o demonstrație vizuală absolută pe o altă planetă.
În februarie 1971, în timpul misiunii Apollo 14, astronautul Alan Shepard a lovit și a lăsat în urmă două mingi de golf. Un an mai târziu, în aprilie 1972, Charles Duke de pe Apollo 16 a abandonat un portret de familie în praful gri. Totuși, cel mai neobișnuit obiect aflat la 384.000 de kilometri distanță de Pământ a fost depus acolo între iulie și august 1971 de misiunea Apollo 15: o pană de șoim.
Legea lui Galilei: ce cade primul în vid, ciocanul sau pana?
Comandantul Dave Scott a dus acea pană pe Lună cu un scop precis. Fizica clasică propune o întrebare fundamentală: ce atinge primul solul, o bilă de bowling sau o pană?
Pe Pământ, ecuația este influențată de atmosfera formată preponderent din azot și oxigen. Bila lovește prima pământul nu din cauza greutății sale superioare, ci pentru că pana se lovește de rezistența aerului. Pe Selena, o lume cu o cantitate infimă de aer în atmosferă, rezistența este practic nulă. Acolo, cele două obiecte ar trebui să cadă simultan.
Ideea că două corpuri diferite lăsate să cadă în absența rezistenței aerului au o accelerație egală, indiferent de masă, îi aparține lui Galileo Galilei. Anul de referință este 1589. Deși istoricii încă dezbat dacă faimosul experiment al lui Galilei cu bile de mase diferite aruncate din Turnul din Pisa este real sau doar o legendă apocrifă, rezultatul său teoretic este incontestabil: savantul a formulat Principiu fundamental formulat de Galileo Galilei care stabilește că, în vid (în absența frecării cu aerul), toate corpurile, indiferent de greutatea sau forma lor, cad cu aceeași accelerație sub acțiunea gravitației., demonstrând principiul căderii cu aceeași viteză în vid.
Fără frecarea aerului care să încetinească obiectul mai ușor, singura forță care acționează este gravitația lunară – aproximativ o șesime din cea a Pământului – imprimând o accelerație identică ambelor corpuri.
Pregătirile echipajului Apollo 15
În anul 1971, Dave Scott a hotărât să recreeze demonstrația lui Galilei în cel mai mare vid la care umanitatea avea acces. Planificarea a început încă din luna ianuarie.
Scott, alături de colegii săi de echipaj, astronauții Jim Irwin și Al Worden, se aflau într-o vizită la Air Force Academy din Colorado Springs. Acolo au văzut șoimii, mascotele instituției militare. Această întâlnire, corelată cu faptul că modulul lor lunar primise deja numele „Falcon” (Șoimul), le-a dictat alegerea obiectului biologic. Astronauții au luat două pene de la o pasăre a academiei.
Planul original era meticulos. Scott intenționa să folosească prima pană pentru o încercare de probă pe suprafața lunară. Scopul era strict tehnic: trebuia să se asigure că energia electrostatică acumulată pe mănușa costumului spațial nu va altera traiectoria de cădere a penei.
Ce a demonstrat experimentul Apollo 15 în direct de pe Lună?
Timpul de pe suprafața Lunii este însă necruțător. În timpul celei de-a treia și ultimei ieșiri din modul, echipajul a realizat că nu mai are suficient timp pentru testul preliminar. Scott a fost forțat să treacă direct la experimentul oficial, în fața camerei TV care transmitea imaginile pe Pământ.
Având recuzita pregătită, astronautul s-a adresat publicului global:
„În mâna stângă am o pană, în mâna dreaptă am un ciocan. Cred că unul dintre motivele pentru care ne aflăm aici astăzi este un domn pe nume Galileo. Cu mult timp în urmă, a făcut o descoperire importantă despre obiectele care cad în câmpuri gravitaționale. Iar noi ne-am gândit: unde ar fi un loc mai bun pentru a face demonstrația cestor descoperiri decât pe Lună?”
Exact așa cum a prezis teoria fizică, ciocanul și pana de șoim au lovit solul lunar în același timp.
Rezultatul nu a uimit comunitatea științifică, dar a funcționat ca un act profund de reverență. A fost un omagiu adus unui om ale cărui idei au fost întâmpinate, pe Pământ, cu o puternică ostilitate în secolul al XVI-lea. Astăzi, din câte cunoaște NASA, ciocanul și pana se află exact în locul în care au căzut. Două obiecte banale care închid o buclă temporală de patru sute de ani, lăsate să se odihnească în praful selenar.
Experimentul Galileo realizat de echipajul Apollo 15 rămâne una dintre cele mai elegante demonstrații științifice din istoria explorării spațiale, unind teoria Renașterii cu explorarea mileniului trecut.
Ce s-a mai descoperit în Univers?
Voyager 1 a aruncat o ultimă privire înapoi spre Pământ acum 36 de ani. Astăzi, imaginea este mai relevantă ca niciodată
Cea mai rapidă stea din galaxie, descoperită recent, se deplasează cu 8% din viteza luminii și ne va permite să efectuăm o măsurătoare excepțională a unei găuri negre
Cercetătorii au descoperit sute de „aminoacizi extratereștri” care nu au mai fost observați până acum pe Pământ
Uranus și Neptun ar putea conține mult mai puțină gheață decât se credea
