Această insulă preistorică scufundată a fost construită acum 5.000 de ani, fiind mai veche decât Stonehenge

A spune că oamenilor le place apa este, probabil, o afirmație ușor subestimată. La urma urmei, mai mult de jumătate din populația lumii trăiește la mai puțin de 3 kilometri de apă dulce, în timp ce peste o treime se află la o distanță de sub 100 de kilometri de o coastă. Zonele din jurul apei au fost mult timp habitate esențiale pentru specia noastră, în special „marginile litorale” – acele medii dinamice de tranziție dintre uscat și apă, care includ plaje, țărmuri, estuare și mlaștini sărate. Oferind resurse diverse și căi vitale de navigație, aceste locuri au devenit puncte ideale pentru așezare și interacțiune socială.

Cartografierea acestui sit este esențială nu doar pentru istoria britanică, ci și pentru arheologia subacvatică globală. Mediul acvatic a reprezentat până acum o barieră formidabilă, blocând accesul la date vitale despre modul în care comunitățile neolitice colaborau pentru a ridica structuri inginerești complexe pe apă.

Astfel, extragerea unor date arheologice fiabile din aceste zone ne poate oferi informații extrem de valoroase despre evoluția istorică a densității și organizării sistemelor socio-ecologice umane. Problema? Găsirea acestor date poate fi o provocare imensă. Apa acționează ca o barieră formidabilă pentru multe dintre instrumentele arheologice care sunt altfel extrem de eficiente pe uscat, în timp ce echipamentele geofizice marine standard au adesea dificultăți în a detecta ceva la adâncimi mai mici de 1 metru.

Totuși, arheologii marini au pus la punct o nouă tehnică de imagistică ce le-a permis nu doar să depășească aceste obstacole, ci și să reconstituie diferitele etape din viața unei structuri antice remarcabile.

Ce este un crannog și ce ascunde Loch Bhorgastail?

Într-un nou studiu, o echipă de cercetători de la Universitatea din Southampton și Universitatea din Reading și-a îndreptat atenția către un tip de structură umană cu totul deosebită, care apare adesea în apele puțin adânci ale multor lacuri scoțiene. Acestea sunt „crannogurile” – mici insule artificiale construite în antichitate pe lacuri, mlaștini, lochi sau estuare din Scoția, Irlanda și Țara Galilor. Deși scopul lor inițial rămâne un mister, știm că aceste situri au fost folosite și refolosite de generații întregi, începând din perioada neolitică, traversând Epoca Fierului și continuând chiar și după aceea.

În acest caz specific, echipa a examinat un crannog vechi de 5.000 de ani din Loch Bhorgastail, situat pe Insula Lewis din Scoția. Analizând această structură minusculă, ridicată chiar înainte de construirea celebrului Stonehenge, cercetătorii au descoperit o platformă uriașă din lemn, ascunsă sub suprafața sa pietroasă. Mai mult, situl a oferit o oportunitate rară de a explora soluții practice la provocările arheologice clasice generate de mediul acvatic.

O nouă perspectivă tridimensională

Pentru a studia insula, echipa a apelat la o tehnică numită stereofotogrammetrie. Aceasta creează modele tridimensionale de înaltă precizie prin evaluarea unor fotografii bidimensionale suprapuse, realizate din unghiuri diferite. Rezultatul? Arheologii au reușit să înregistreze insula ca o singură structură continuă, atât deasupra, cât și sub linia de plutire – o perspectivă unică, pur și simplu imposibil de obținut prin alte tehnici convenționale.

Cercetările pe teren au scos la iveală o construcție complexă, stratificată, realizată din lemn și tufișuri sub acoperișul de piatră al insulei. În apele înconjurătoare, au fost descoperite sute de fragmente de ceramică neolitică, provenind de la boluri și ulcioare. Prezența abundentă a acestei ceramici neolitice sugerează că această insulă preistorică scufundată nu era doar un refugiu izolat, ci un centru activ al comunității, unde aveau loc evenimente sociale, ospețe și, posibil, ritualuri importante pentru populația de pe Insula Lewis.

Prin combinarea acestei noi abordări vizuale cu ani de analiză bazată pe tehnici tradiționale – excavare, carotaj, topografie și datare cu radiocarbon – experții au reconstituit treptat cronologia crannogului. Astfel, au stabilit oficial că structura este mai veche decât unele dintre cele mai cunoscute monumente din Insulele Britanice, cum ar fi Stonehenge.

Evoluția sa a fost una fascinantă: cercetătorii cred că a început ca o platformă circulară din lemn, cu un diametru de aproximativ 23 de metri, acoperită inițial cu tufișuri. Aproximativ 2.000 de ani mai târziu, în Epoca Bronzului Mijlociu, a fost adăugat un nou strat de crengi și piatră, înainte ca o altă fază majoră de activitate să aibă loc încă 1.000 de ani mai târziu. Pentru o perioadă, insula a fost chiar conectată la țărm printr-un dig de piatră, structură care astăzi se află complet sub apă.

„Deși încă nu știm exact de ce au fost construite aceste insule, resursele și forța de muncă necesare pentru construirea lor sugerează nu numai existența unor comunități complexe capabile de astfel de realizări, ci și importanța deosebită a acestor situri. Cantitățile mari de ceramică, care adesea conțin încă reziduuri alimentare, și pietrele prelucrate găsite pe insule și în jurul acestora sugerează utilizarea lor pentru activități comunitare, precum gătitul sau ospățul”, a explicat dr. Stephanie Blankshein, managerul facilităților științifice de patrimoniu C&IW și autor principal, într-o declarație.

Cum au învins arheologii provocările apelor tulburi

Tehnica inovatoare de stereofotogrammetrie a cercetătorilor a fost concepută și implementată direct în timpul cercetărilor de teren din 2021. Deși fotogrammetria este o metodă binecunoscută pentru crearea de imagini 3D pe computer, aplicarea ei în ape puțin adânci este o sarcină extrem de dificilă.

„Sedimentele fine, condițiile agitate, vegetația plutitoare și lumina distorsionată sau reflectată împiedică toate imagistica în apă puțin adâncă. Fotogrammetria este foarte eficientă în apă adâncă, dar întâmpină probleme la adâncimi mai mici de un metru. Această problemă este o frustrare binecunoscută pentru arheologi”, a explicat profesorul Fraser Sturt, cercetător principal și director al Institutului Marin și Maritim din Southampton.

Pentru a ocoli aceste limitări fizice, echipa a folosit două camere mici, rezistente la apă – capabile să ofere performanțe bune în condiții de lumină slabă și dotate cu un câmp vizual larg. Le-au fixat la o distanță prestabilită una de cealaltă pe un cadru, creând o metodă „stereo” care a produs imagini suprapuse capabile să compenseze orice date lipsă sau perturbate.

Camerele au fost apoi deplasate prin apă de către scafandri, cu o poziționare controlată cu o precizie de centimetri, care se potrivește cu cea a dronelor aeriene.

„Prin combinarea stereofotogrammetriei, a tehnologiei dronelor și a unor metode inovatoare de post-procesare a datelor, am reușit să stabilim o abordare accesibilă, portabilă și rentabilă”, a adăugat dr. Blankshein.

Acest succes tehnic remarcabil a oferit indicii suplimentare cu privire la misterele care înconjoară crannogul, iar echipa speră acum să utilizeze această metodă pentru a investiga structuri similare în alte situri.

Dincolo de succesul tehnologic, dezvăluirea secretelor din Loch Bhorgastail redefinește modul în care înțelegem ingineria antică, demonstrând că societățile de dinaintea Epocii Bronzului aveau o capacitate surprinzătoare de a transforma permanent mediul acvatic în care trăiau.

Studiul este publicat în jurnalul ştiinţific Advances in Archaeological Practice.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU