Descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă, începută în 1946, a fost numită cea mai importantă descoperire de manuscrise din epoca modernă. Deși aceste suluri nu îl menționează pe Iisus, ele reconstituie lumea iudaică a secolului I în care s-au format învățăturile sale. Aproximativ 100.000 de fragmente, provenind din circa 900 de manuscrise datate între secolul al III-lea î.Hr. și anul 68 d.Hr., au fost găsite în vase de lut ascunse în 11 peșteri din regiunea Qumran, în Cisiordania, lângă Marea Moartă, potrivit National Geographic. Majoritatea cercetătorilor consideră că au fost scrise și copiate de o sectă mistică iudaică cunoscută sub numele de esenieni.
- Cine a scris Manuscrisele de la Marea Moartă?
- Confirmă Vechiul Testament
- Reconstituie cultura evreiască din vremea lui Iisus
- Arată că Iisus cunoștea Scriptura ebraică
- Putea Iisus să citească Biblia ebraică?
- Se potrivesc cu mesajele esențiale ale slujirii lui Iisus
- Este posibil să fi prezis venirea lui Iisus ca Mesia
- În concluzie
Pentru cei de azi, și mai ales pentru creștinii practicanți, aceste manuscrise contează fiindcă sunt cea mai apropiată fereastră directă spre mediul religios real în care a apărut creștinismul — nu o reconstituire de mai târziu, ci texte scrise chiar atunci.
Cuprinzând fiecare secțiune a Vechiului Testament (cu excepția cărții Estera), la care se adaugă manuscrise sectare, aceste suluri au o însemnătate uriașă pentru credința iudaică. Dar, întrucât temelia creștinismului își are rădăcinile în iudaism, ele aruncă lumină și asupra celor mai vechi fundamente ale creștinismului. Sau oare nu? Iisus nu este menționat în niciunul dintre ele — de fapt, cele mai multe au fost scrise înainte ca el să-și înceapă misiunea. Așadar, care este legătura dintre sulurile de la Marea Moartă și creștinismul timpuriu?
Cine a scris Manuscrisele de la Marea Moartă?
Majoritatea cercetătorilor le atribuie esenienilor, o comunitate iudaică retrasă la Qumran, deși o parte dintre suluri ar putea proveni din biblioteci din Ierusalim, puse la adăpost înainte de războiul cu romanii.
Cine erau esenienii?
Esenienii erau o sectă iudaică ascetică din perioada celui de-al Doilea Templu, descrisă de autori antici precum Iosif Flaviu, Filon din Alexandria și Pliniu cel Bătrân. Trăiau în comunități izolate, după o interpretare strictă a Legii evreiești, iar identificarea lor cu autorii manuscriselor rămâne cea mai răspândită ipoteză a cercetătorilor.
Confirmă Vechiul Testament
Înainte de descoperirea manuscriselor de la Qumran, cel mai vechi manuscris cunoscut al Bibliei ebraice data din secolul al X-lea d.Hr. La acea vreme, nu exista o „Biblie” propriu-zisă. În locul ei se afla o colecție disparată de scrieri sacre, aparținând diferitelor secte iudaice.
Sulurile arată că, în secolul I î.Hr., aceste versiuni diferite ale cărților deveniseră deja parte a canonului ebraic. Unele dintre ele sunt copii ale cărților propriu-zise din Scripturile ebraice, păstrând astfel chiar textele Bibliei. Trebuie amintit că, în acele vremuri străvechi, nu existau fotocopiatoare — aceste suluri erau scrise meticulos, de mână. Ele validează o bună parte din ceea ce erudiții traduseseră în alte versiuni ale Bibliei: există o coerență a mesajului.
Reconstituie cultura evreiască din vremea lui Iisus
Odată cu descoperirea lor au ieșit la lumină descrieri ale culturii și istoriei Israelului din secolul I — îngăduindu-le cercetătorilor să reconstituie lumea lui Iisus. Dintre cele peste 900 de suluri, 700 sunt scrieri nebiblice care dezvăluie aspecte precum regulile comunității, organizarea și strategia militară, dar și rugăciunile zilnice. Ele descriu, de pildă, spălările rituale practicate de comunitățile evreiești, ajutând la înțelegerea rolului pe care l-a căpătat botezul în creștinismul timpuriu (după modelul lui Ioan Botezătorul).
Mai mult, deși manuscrisele oferă o perspectivă asupra comunității specifice din Qumran, despre care se crede că le-a creat, ele descriu și o gamă mai largă de credințe și practici evreiești antice. Unii cercetători susțin că sulurile reprezintă conținutul bibliotecilor din Ierusalim, ascunse în grabă înainte de invazia romanilor din timpul Primei Revolte Iudaice (66–73 d.Hr.) — și că, prin urmare, reflectă credințele și practicile multor secte iudaice diferite, într-o perioadă extrem de instabilă din istoria Iudeei.
Arată că Iisus cunoștea Scriptura ebraică
Scriptura ebraică din vremea lui Iisus — așa cum o arată sulurile de la Qumran — a constituit baza învățăturilor sale, mai cu seamă în definirea valorilor sale esențiale: responsabilitatea socială și credincioșia față de Dumnezeu. „Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții”, afirmă Iisus la sfârșitul Fericirilor, referindu-se la cele două diviziuni principale ale Bibliei ebraice din vremea sa — Legea și Profeții; „Nu am venit să desființez, ci să împlinesc” (Matei 5:17). Și adaugă: „Nici o literă, nici o iotă nu va trece din Lege până când totul nu se va împlini.”
În acest proces, el a fost recunoscut drept rabin — un învățător instruit în preceptele Bibliei ebraice. „Când a venit Sabatul”, spune evanghelistul Marcu, „El a intrat în sinagogă și a învățat”. Iar întreaga adunare era „uimită de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are autoritate, și nu ca cărturarii” (Marcu 1:21–22).
Fotografie de Thomas Nebbia, National Geographic
Putea Iisus să citească Biblia ebraică?
Dacă Iisus era familiarizat cu Scriptura ebraică, era oare în stare să citească Biblia în ebraica originală, așa cum apare în Manuscrisele de la Marea Moartă? Până în secolul I d.Hr., puțini oameni din Galileea mai vorbeau ebraica. După cum ne spun Evangheliile, Iisus și ucenicii săi vorbeau aramaică. Tot Evangheliile sugerează că Iisus putea conversa cu centurionii — ofițerii romani — precum și cu prefectul Pontius Pilat, cu toții vorbitori de greacă, limba militară și diplomatică a vremii.
În acea perioadă circula o traducere greacă a Bibliei ebraice, cunoscută sub numele de Septuaginta, tradusă din ebraică începând cu secolul al III-lea î.Hr.
Oricât de interesantă ar fi această idee, este mult mai probabil ca Iisus să fi învățat Biblia ebraică din traducerile în aramaică, cunoscute sub numele de Targumim, care începuseră să circule la acea vreme. Potrivit unei tradiții, o traducere Targum, ori aramaică, a Cărții lui Iov ar fi fost comandată de rabinul Gamaliel I, un contemporan al lui Iisus. Un Targum al Cărții lui Iov, datând din secolul I î.Hr., a fost de altfel descoperit într-una dintre peșterile din Qumran, conform National Geographic.
Se potrivesc cu mesajele esențiale ale slujirii lui Iisus
Nu există niciun motiv pentru care Iisus ar trebui menționat în Manuscrisele de la Marea Moartă, de vreme ce acestea au fost scrise de membri devotați ai comunității evreiești. Dar ele oferă, totodată, perspective asupra credințelor și așteptărilor evreiești mai largi din perioada celui de-al Doilea Templu (516 î.Hr.–70 d.Hr.) — perspective care pot lumina indirect credința și tradiția evreiască pe care Iisus le-a învățat și care au influențat unele dintre mesajele sale fundamentale.
Sulurile dezvăluie, de exemplu, o viziune apocaliptică asupra lumii, răspândită în rândul unor grupuri evreiești, care punea accentul pe credința într-o intervenție divină iminentă în treburile omenești, menită să aducă înfrângerea forțelor răului și instaurarea domniei lui Dumnezeu pe Pământ. În mod asemănător, învățăturile lui Iisus pun accentul pe Împărăția lui Dumnezeu ca pe o realitate prezentă, care pătrundea în lume, dar care își aștepta deopotrivă deplina împlinire în viitor, odată cu judecata finală a lui Dumnezeu. Acest context este important pentru înțelegerea învățăturilor lui Iisus despre Împărăția lui Dumnezeu și despre sfârșitul timpurilor.
Un text de la Qumran, Apocalipsa mesianică (4Q521), descrie semnele venirii lui Mesia — vindecarea orbilor, eliberarea celor asupriți, vești bune pentru cei săraci — într-un limbaj surprinzător de apropiat de cuvintele atribuite lui Iisus în Evanghelii.
Este posibil să fi prezis venirea lui Iisus ca Mesia
O temă importantă din Evanghelii este venirea lui Mesia — un mântuitor sau eliberator al unui grup de oameni — la care se referă și sulurile de la Marea Moartă. Numai că secta de la Qumran și Iisus aveau credințe diferite cu privire la rolul lui Mesia. Qumraniții vedeau venirea lui Mesia drept rezultatul unei schimbări de regim, o ciocnire între bine și rău — ceva politic. „El are în mână vânturătoarea, ca să-și curățească aria, … dar pleava o va arde cu foc nestins” (Luca 3:17).
Pentru Iisus, în schimb, scopul lui Mesia era să conducă națiunea spre mântuirea spirituală și socială, indiferent de circumstanțele politice.
În concluzie
Manuscrisele de la Marea Moartă nu descriu niciun eveniment legat de viața, moartea și învierea lui Iisus Hristos. Cele mai multe au fost scrise și copiate înainte ca el să-și înceapă slujirea, fiind opera unor evrei evlavioși, și nu îl menționează direct pe Iisus. Și totuși, ele oferă un context istoric prețios pentru înțelegerea lumii în care a trăit Iisus — și în care creștinismul timpuriu s-a născut și a evoluat — inclusiv a credințelor și practicilor evreilor din țara Israelului.
Valoarea lor nu stă în ce spun despre Iisus, ci în lumea pe care ne ajută să o vedem din nou — cea în care creștinismul abia începea să prindă contur.
(FAQ) Întrebări frecvente ale cititorilor despre Manuscrisele de la Marea Moartă
Îl menționează Manuscrisele de la Marea Moartă pe Iisus?
De ce sunt importante pentru înțelegerea originilor creștinismului?
Au prezis Manuscrisele de la Marea Moartă venirea lui Iisus?
Cine a scris Manuscrisele de la Marea Moartă?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Copiii invizibili ai Sudanului: născuți în timpul războiului, fără identitate legală
Imaginile din satelit arată cum Rusia câștigă cursa pentru Arctica, în timp ce SUA încearcă să recupereze terenul pierdut
Oamenii trăiesc mai mult, dar petrec tot mai mulți ani în stare de sănătate precară
Consumul de alcool în timpul sarcinii a crescut semnificativ în SUA în ultimul deceniu
