După o călătorie solitară de circa jumătate de secol pe orbita Pământului, nava spațială sovietică Kosmos 482, un vestigiu enigmatic al cursei spațiale din Războiul Rece, și-a încheiat în data de 10 mai 2025, lunga sa derivă cosmică. Experții anticipau că reintrarea sa în atmosfera terestră, un spectacol potențial incandescent, ar fi culminat cu prăbușirea pe planeta noastră în cursul acestei dimineți.
Ultimele date transmise de Agenția Spațială Europeană (ESA) indicau faptul că modulul de coborâre al Kosmos 482, componenta sa cea mai rezistentă, fusese detectat de sistemele radar în timp ce survola Germania. Primele observații au fost înregistrate în jurul orei 06:30 CEST (07:30 ora României), urmate de o alta la 08:04 CEST (09:04 ora României).
Într-o actualizare crucială, ESA a precizat: „Deoarece coborârea vehiculului spațial nu a mai fost detectată de radar deasupra Germaniei la momentul estimat, 07:32 UTC (09:32 CEST), este foarte probabil ca reintrarea în atmosferă să se fi produs deja.” Acest anunț învăluie în și mai mult mister soarta finală a fragmentului spațial, sugerând că și-a găsit deja sfârșitul undeva pe glob.[sursa]
Într-o altă actualizare, s-a comunicat faptul că stația spațială a căzut pe Terra cădea în oceanul Indian, la vest de capitala Indoneziei, Jakarta.
Kosmos 482: o poveste de peste jumătate de secol
Povestea lui Kosmos 482 începe în zorii explorării interplanetare, în anul 1972. Construită și lansată de Uniunea Sovietică, nava făcea parte din ambițiosul program Venera, destinat să descifreze secretele ostilei planete Venus. Programul sovietic se mândrea deja cu succese remarcabile: sondele Venera 7 (1970) și Venera 8 (1972) reușiseră performanța istorică de a deveni primele obiecte create de om care au transmis date după ce au asolizat pe suprafața venusiană.
Kosmos 482 fusese proiectată ca o sondă geamănă a lui Venera 8, având o misiune similară. Destinul său a fost însă deviat dramatic de o defecțiune survenită la ultima treaptă a rachetei purtătoare Soiuz, imediat după lansare. Incapabilă să atingă viteza necesară pentru a scăpa de gravitația Terrei și a se îndrepta spre Venus, sonda a rămas captivă pe o orbită eliptică alungită în jurul planetei noastre. A urmat o călătorie neintenționată de peste cinci decenii – o prezență tăcută deasupra noastră, până la evenimentele de astăzi.
Paradoxal, modulul de coborâre al Kosmos 482, conceput cu meticulozitate pentru a supraviețui unei plonjări aprige prin atmosfera densă și corozivă a planetei Venus – un infern cu presiuni zdrobitoare și temperaturi capabile să topească metalele – era considerat de specialiști ca având mari șanse să rămână în mare parte intact și după impactul cu Pământul. Marco Langbroek, expert în monitorizarea obiectelor spațiale la Universitatea Tehnică Delft din Olanda, cel care a atras atenția asupra iminentei reîntoarceri a vechiului modul, anticipa că structura sa robustă ar putea rezista căderii.
Reintrarea lui Kosmos 482 subliniază o problemă tot mai stringentă a erei spațiale: proliferarea deșeurilor orbitale. Conform unui raport recent al ESA, publicat în luna aprilie, peste 1,2 milioane de fragmente mai mari de un centimetru plutesc necontrolat în jurul Pământului. Fiecare dintre acestea reprezintă un risc latent pentru sateliții operaționali și pentru siguranța viitoarelor misiuni spațiale.
Căzând prin straturile atmosferice cu o viteză comparabilă cu cea a unui meteorit, acest obiect, având un diametru de aproximativ un metru, ar fi putut lovi aproape orice punct de pe suprafața planetei. Din cauza efectelor complexe și parțial imprevizibile ale frecării cu atmosfera, experții au putut delimita o posibilă zonă de impact doar cu câteva ore înainte de momentul critic al reintrării, lăsând o aură de suspans asupra locului exact unde și-a încheiat călătoria acest mesager al unei epoci apuse.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
