Pietre verzi stranii și dintele unui copil adâncesc misterul unei peșteri din Pirinei

Arheologii au scos la iveală dovezi uimitoare într-o peșteră preistorică din Munții Pirinei, situată la 2.235 de metri altitudine. Cercetările recente arată că Peștera 338 a fost folosită în urmă cu peste 5.500 de ani nu doar ca adăpost temporar, ci ca o veritabilă tabără minieră pentru prelucrarea cuprului, ascunzând totodată rămășițe umane neobișnuite. Această descoperire răstoarnă ideea că mediile montane de mare altitudine erau simple rute de trecere, demonstrând că societățile din Neoliticul târziu și Epoca Bronzului exploatau intenționat resursele în condiții extreme.

Indicii îngropate într-un loc uitat de lume

Săpând la acest sit, arheologii au scos la iveală o serie de obiecte care par să povestească istoria peșterii. Printre ele se numără un os de deget, un dinte de copil, bucăți de cărbune, bijuterii primitive și o multitudine de fragmente de minerale verzi — zdrobite și arse cu milenii în urmă — care ar putea fi chiar cheia acestui mister.

Descoperirile, raportate de cercetători din instituții din toată Spania, marchează începutul unui proiect de excavare mult mai amplu la acest sit. Nu avem încă toate răspunsurile despre ce s-a întâmplat aici, dar indiciile se adună.

„Multă vreme, mediile de munte înalt au fost considerate marginale, locuri prin care comunitățile preistorice treceau ocazional. Dar am descoperit o secvență arheologică cu adevărat bogată, incluzând multiple structuri de ardere și un număr foarte mare de fragmente de minerale verzi.”, a spus arheologul Carlos Tornero, de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială.

O tabără minieră antică la peste 2.200 de metri altitudine

Fragmentele de rocă verde nu au fost încă identificate oficial, dar echipa de cercetare consideră că ar putea fi bucăți de malachit — un mineral care poate fi prelucrat pentru a obține cupru. În Epoca Bronzului, malachitul era o resursă esențială; prin expunerea acestor minerale verzi la temperaturi ridicate controlate, comunitățile extrăgeau cuprul necesar pentru arme și unelte. Asta înseamnă că s-ar putea să avem de-a face cu o tabără minieră antică, cocoțată la altitudine mare.

În total, la sit au fost descoperite 23 de vetre, iar fragmentele de rocă au apărut în mai multe straturi de depozite — un semn că activitatea minieră s-a desfășurat pe o perioadă lungă de timp. Materialul a fost, cel mai probabil, găsit în apropiere și adus în peșteră pentru a fi transformat în cupru.

Și focul pare să fi avut un rol bine gândit în toată povestea.

„Multe dintre aceste fragmente sunt alterate termic, în timp ce alte materiale din peșteră nu sunt, ceea ce sugerează în mod clar că focul a jucat un rol important în prelucrarea lor și că a existat o intenție deliberată în spatele acestui proces. Cu alte cuvinte, nu au fost arse din întâmplare.”, a afirmat arheometalurgista Julia Montes-Landa, de la Universitatea din Granada.

Straturile descoperite de echipa de cercetare acoperă, în total, câteva mii de ani, iar dovezile privind producția de cupru sunt estimate a data din perioada cuprinsă între aproximativ anii 3500 î.e.n. și 1000 î.e.n.

Un dinte, un os de deget și un posibil loc de înmormântare

În ceea ce privește rămășițele umane, dintele aparține unui copil de cel puțin 11 ani, dar nu este clar dacă provine de la aceeași persoană ca osul degetului. Aceste vestigii ridică posibilitatea ca peștera să fi fost și un loc de înmormântare — deși acest lucru nu este încă cert.

Bijuterii care leagă comunități îndepărtate

La fel de intrigante sunt și bijuteriile descoperite, care vor ajuta la realizarea de comparații cu alte situri arheologice.

„Pandantivul din cochilie este interesant deoarece are paralele în alte situri din Catalonia, ceea ce sugerează tradiții comune sau legături între diferite comunități. Pandantivul din dinte de urs este mult mai puțin obișnuit. Acest lucru ar putea indica ceva mai specific sau simbolic, posibil legat de mediul local.”, a spus Tornero.

Care este cea mai înaltă peșteră preistorică din Pirinei?

Peștera 338 este acum, potrivit arheologilor, „situl preistoric de peșteră situat la cea mai mare altitudine, cu ocupare susținută, documentat în prezent în Pirinei”.

Chiar dacă nu se pot trage încă concluzii definitive, aceste descoperiri ne oferă deja o perspectivă nouă asupra vieții montane, de la Neoliticul târziu până la Epoca Bronzului. Iar dacă acest sit a fost vizitat în mod regulat, atunci ar putea exista și altele.

Până în prezent au fost excavați doar 6 metri pătrați din peșteră, iar planurile prevăd săpături mult mai adânci, care să ajute la reconstituirea istoriei acestui loc îndepărtat.

„Nu putem spune exact cât timp au rămas oamenii de fiecare dată, dar utilizarea repetată a spațiului și densitatea vestigiilor sugerează ocupări de durată scurtă până la medie, care însă s-au repetat de nenumărate ori pe parcursul unor perioade lungi de timp”, spune Tornero.

Pe măsură ce excavările continuă, Peștera 338 ar putea redefini traseele tehnologice și de supraviețuire ale comunităților umane timpurii în unele dintre cele mai inospitaliere zone din sud-vestul Europei.

Cercetarea a fost publicată în revista Frontiers in Environmental Archaeology.