Nimic nu este mai tulburător decât să realizezi că istoria reală nu seamănă deloc cu ceea ce am fost învățați. O fortăreață legendară, ridicată să reziste oricărui infern, nu a căzut sub ploaia de foc a inamicului. Sfârșitul ei a venit dintr-o direcție la care nimeni nu s-ar fi așteptat, lăsându-l fără cuvinte chiar și pe cel mai de temut lider al lumii de atunci. Sute de ani, adevărul – și la propriu, și la figurat – a stat îngropat sub un morman de moloz, până când cineva a început să sape. Fă testul de mai jos pentru a afla mai multe detalii despre vechea capitală a Moldovei!
Dacă întrebarea te-a pus pe gânduri, iată răspunsul: în vremea lui Ștefan cel Mare, inima Moldovei bătea la Suceava, iar simbolul acelei puteri era Cetatea de Scaun a Sucevei. Numai că povestea acestei fortărețe — cu comori ascunse, un sultan luat prin surprindere și ziduri sfârșite ca simplă carieră de piatră — este mult mai spectaculoasă decât o întrebare de test.
O cetate ale cărei începuturi rămân învăluite în incertitudine
Cât de veche este, mai exact, cetatea? Aici lucrurile se complică. Data exactă a construcției monumentului care a marcat istoria capitalei moldovenești rămâne incertă, iar istoricii acceptă drept reper larg domnia lui Petru I (1375-1391). Cel mai important indiciu documentar vine dintr-un act emis din „Cetatea Sucevei” la 10 februarie 1388: dovada unui împrumut acordat de domnul Moldovei, Petru I, regelui Poloniei, Vladislav II. Acest document atestă istoric existența cetății.
Cert este că, la început, din porunca voievodului Moldovei, în partea de vest a orașului s-a ridicat o cetate din pământ, cunoscută sub denumirea de Cetatea Șcheia. Aceasta a fost însă abandonată în favoarea uneia din piatră, construită de această dată în partea de răsărit a orașului.
Un fort din piatră, gândit până la ultimul detaliu
Ce fel de construcție era? Ridicat din piatră locală — gresie nisipoasă extrasă din apropiere — fortul mușatin avea o formă rectangulară: laturile de sud și de nord măsurau 36 de metri, iar cele de est și de vest, 40 de metri. Apărarea era asigurată de șapte turnuri, întărite cu contraforturi.
În vremea lui Petru I și a urmașilor săi imediați, cetatea era limitată ca întindere de pintenul de deal pe care fusese așezată. Lucrurile aveau însă să se schimbe radical.
Ștefan cel Mare și provocarea artileriei
Odată cu domnia lui Ștefan cel Mare, atât suprafața, cât și sistemul de apărare al cetății se modifică semnificativ. Motivul? Apariția artileriei ca tehnică de luptă, care făcea din vechile ziduri o vulnerabilitate. Transformările au devenit, pur și simplu, o necesitate.
Într-o primă etapă, vechiul șanț de apărare a fost astupat, iar în mijlocul lui s-a ridicat un nou zid de incintă, prevăzut cu turnuri de apărare de formă rectangulară. A doua etapă a venit după asediul turcesc din anul 1476: capacitatea de rezistență a zidurilor a fost sporită prin dublarea grosimii inițiale, iar turnurile de apărare au fost „îmbrăcate”, căpătând o formă semicilindrică.
Tot atunci a fost săpat și un nou șanț de apărare, care înconjura cetatea pe laturile de sud, vest și est, și s-a construit contraescarpa. Când au fost gata aceste lucrări? Răspunsul îl oferă o stemă cu pisanie descoperită la fața locului, datată 8 septembrie 1477.
Asedii nesfârșite și un sultan uimit
De-a lungul timpului, cetatea a fost supusă unor numeroase asedii. Momentul de cotitură a venit în anul 1538, când a fost ocupată de sultanul Soliman Magnificul — dar nu în urma unei bătălii, ci pentru că oștenii care ar fi trebuit să o apere au predat-o turcilor. Bogățiile pe care sultanul le-a găsit înăuntru au fost atât de impresionante, încât i-au mirat chiar și pe cronicarii turci aflați în suita sa.
De la ultima strălucire la ruină
Cele mai importante lucrări de reconstrucție de după domnia lui Ștefan cel Mare s-au desfășurat în timpul lui Vasile Lupu, când a fost modificat aspectul curții interioare și a fost reconstruit paraclisul cetății. Numai că aceste eforturi nu au avut urmări pe termen lung: domnitorii moldoveni locuiau deja de aproape o sută de ani la Iași. Așa se face că vechea capitală și cetatea ei au intrat treptat în decădere.
În anul 1675, Cetatea de Scaun a fost distrusă din ordinul turcilor. Ce a urmat a fost, poate, și mai umilitor: orășenii au transformat-o în carieră de piatră, iar zidurile au ajuns, de-a lungul anilor, acoperite de moloz și pământ.
Ce au scos arheologii la lumină
Redescoperirea cetății a început abia în anul 1895, când au demarat lucrările de degajare a ruinelor — un efort care avea să dureze zece ani. Ulterior, monumentul a beneficiat de ample campanii arheologice, prima dintre ele în anul 1951.
Campania anului 1953 a scos la iveală una dintre cele mai importante descoperiri făcute la Suceava: două tezaure ascunse într-una dintre gropile care făceau parte din sistemul defensiv al cazacilor lui Timuș, din zona aflată chiar în fața cetății. Prada era remarcabil de variată — aplice din aur, fragmente de podoabe din aur și perle, foițe și verigi din aur.
Lucrările de restaurare care au urmat săpăturilor și-au propus consolidarea și înălțarea parțială a zidurilor păstrate. Din păcate, instabilitatea terenului — care a dus la prăbușirea părții de nord a zidului de incintă — ridică în continuare probleme ce nu pot fi rezolvate decât printr-o restaurare amplă, tot mai necesară pe măsură ce timpul trece.
Ce mai e nou în Cultură Generală?
Test de cultură generală: există cu adevărat combustia spontană umană?
Integrama #1: Apollo 11 și prima călătorie pe Lună
Test de cultură generală: cât de mult din corpul tău nu este, de fapt, „uman”?
Test de cultură generală: cât timp poate supraviețui un om fără somn?
