Cazul Ţundrea, cum a rămas în istorie dosarul penal în care Marcel Ţundrea, un bărbat din localitatea gorjeană Pojogeni, a executat 12 ani de închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o, reprezintă una dintre cele mai mari erori judiciare din istoria modernă a României. Devenit cel mai citat exemplu de eroare judiciară din România postdecembristă, dosarul a arătat ce se întâmplă când o condamnare se sprijină pe indicii, nu pe probe științifice.
Un om nevinovat a stat 12 ani în închisoare, pentru o crimă pe care nu a săvârşit-o. Într-un final, un procuror a descoperit adevărul, iar Ţundrea a fost eliberat din penitenciar.
16 iunie 1992: crima care a declanșat totul
În data de 16 iunie 1992, Mioara Gherasie, o fată în vârstă de 13 ani, din satul Pojogeni, judeţul Gorj, a fost găsită moartă pe malul unui pârâu din localitate.
Minora avea capul spart cu o piatră. de asemenea, medicii legişti au constatat, în urma leziunilor descoperite la nivelul organelor genitale, că fata fusese violată. Marcel Ţundrea, vecinul victimei, a fost considerat suspect, în urma unor declaraţii bâlbâite.
„I s-au luat nişte declaraţii unei bătrâne care a spus că i se pare că l-a văzut pe Ţundrea la locul faptei. Singurul lui ghinion a fost coincidenţa de grupă sanguină. El avea A2, tot A2 avea şi victima. Această tehnică înapoiată l-a dus pe Ţundrea după gratii.”, a explicat Liliana Clima, avocatul lui Marcel Țundrea.
Marcel Ţundrea a fost arestat şi, ulterior, trimis în judecată. Ancheta a fost condusă de procurorul Ion Diaconescu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Instanţele de judecată l-au găsit vinovat, iar Ţundrea a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru această faptă oribilă.
12 ani de lupte cu justiţia
Din închisoare, Marcel Țundrea şi-a susţinut nevinovăţia cu fiecare ocazie: a depus 24 de cereri de revizuire, una după alta, și toate i-au fost respinse. La 12 ani de la condamnare, procurorul Emil Moţa a aflat versiunea lui Marcel Ţundrea cu privire la crima de care a fost acuzat. Procurorul a dat curs uneia dintre cererile lui Ţundrea, prin care acesta cerea să se efectueze testul ADN. În România, testul ADN s-a putut efectua în mod oficial abia după anul 2002. Procurorul a dispus redeschiderea dosarului şi administrarea acestei probe.
Astfel, în dosarul crimei se găseau anumite probe, printre care şi un tampon cu secreţii vaginale recoltate din trupul victimei în momentul efectuării necropsiei. Probele biologice au fost trimise la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici“ din Bucureşti, care a constatat prezenţa a două tipuri de ADN: cel al minorei şi cel al violatorului.
De asemenea, anchetatorul a dispus deshumarea cadavrului pentru a se lua probe în vederea stabilirii cu exactitate a ADN-ului victimei. Celălalt tip de ADN descoperit nu a corespuns cu cel al lui Marcel Ţundrea. Astfel, a fost descoperită una din cele mai mari erori judiciare din România.
Privit din prezent, dosarul de acuzare pare aproape de neconceput. Pe lângă declarația unei martore — despre care s-a aflat ulterior că fusese influențată să mintă — și coincidența grupei sanguine A2, ancheta a invocat printre probe și câteva reviste pornografice găsite în casa lui Țundrea.
Marcel Ţundrea a fost eliberat din închisoare în anul 2004. Achitarea a venit pe 17 septembrie 2004, când Tribunalul Brașov a admis cererea de revizuire și a anulat sentința din 1993. Dar după 3 ani, în anul 2007, Ţundrea a murit în urma unei afecţiuni pulmonare pe care ar fi căpătat-o în spatele gratiilor.
A primit Marcel Țundrea despăgubiri?
Statul și-a recunoscut, în cele din urmă, greșeala — dar prețul pus pe cei 12 ani furați avea să stârnească un nou val de indignare. După moartea lui Țundrea, fiica sa a cerut despăgubiri de 12 milioane de euro pentru calvarul tatălui ei. A primit 5.000 de euro — exact 1 euro pentru fiecare zi petrecută nevinovat după gratii. În motivare, judecătorii au numit suma „o reparație morală corespunzătoare".
Pentru eroarea care a costat 12 ani dintr-o viață, niciun magistrat nu a fost tras la răspundere penală. Ion Diaconescu, procurorul care a instrumentat ancheta din 1992, a fost doar retrogradat în 2005 și nu a mai primit dosare complexe — și și-a apărat ancheta până la capăt în fața instanței. A murit în februarie 2026, la vârsta de 76 de ani.
Adevăratul criminal, găsit după 20 de ani
Oamenii legii au extins investigaţiile şi au constatat că ADN-ul îi aparţine lui Gheorghe Avram. Acesta fusese ultimul om care văzuse victima în viaţă şi se afla şi el în cercul de suspecţi din momentul comiterii crimei.
Cercetările în cazul crimei din anul 1992 au fost reluate, dar dosarul a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Gheorghe Avram a fost trimis în judecată în anul 2011, după aproape 20 de ani de la comiterea crimei. După un an, acesta a fost condamnat la 25 de ani din închisoare.
Între timp, incompetenţa procurorului de caz, dublată de lipsa tehnologiei, a dus la moartea unui alt om. Crima a fost comisă de acelaşi Gheorghe Avram. Așadar, eroarea nu a distrus o singură viață.
În luna ianuarie 1995, a avut loc o altă crimă în Pojogeni — o crimă care nu s-ar fi întâmplat dacă ancheta din 1992 ar fi dus la omul potrivit. Victima a fost Mircea Călescu. Acesta şi-a primit salariul şi mai primise o sumă pentru a le-o da unor colege de serviciu. Gheorghe Avram a observat acest lucru şi a decis să acţioneze. Avram l-a aşteptat pe Mircea Călescu acasă şi l-a lovit cu parul în cap extrem de puternic, lăsându-l fără viaţă.
Ucigaşul a fost dat de gol de o bancnotă de 10 lei pe care a fost identificată o serie care coincidea cu cea de pe banii furaţi.
Ce s-a întâmplat cu Gheorghe Avram?
Gheorghe Avram, autor a două crime înfiorătoare, fusese eliberat în anul 2009. Această eliberare nu a încheiat însă socotelile lui Gheorghe Avram cu justiția. Pe 21 iulie 2009, el a fost pus în libertate condiționată după mai bine de 14 ani de detenție pentru uciderea lui Mircea Călescu — o pedeapsă de 19 ani din care îi mai rămâneau de executat 1.835 de zile.
Adevărata reparație avea să vină abia după ce proba ADN l-a indicat drept autorul crimei din 1992: rearestat în februarie 2011 și judecat de Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Avram a fost condamnat în 2012 la 25 de ani de închisoare pentru violul și uciderea Mioarei. Pedepsele i-au fost contopite, instanța reținând-o pe cea mai grea, însă perioadele deja executate i-au fost scăzute din total. Astfel, pe 19 septembrie 2017, Gheorghe Avram a părăsit din nou Penitenciarul Târgu Jiu — eliberat condiționat după numai 5 ani de detenție pentru crima care îi adusese unui om nevinovat doisprezece ani de închisoare și, în cele din urmă, moartea.
Astăzi, proba ADN este rutină în anchetele penale din România — o normalitate care, în anul 1992, i-ar fi schimbat complet viața lui Marcel Țundrea.
„Cazul Țundrea” a depășit granițele dosarului penal. A devenit reperul invocat în orice dezbatere despre probatoriul științific și răspunderea magistraților, iar povestea a ajuns chiar pe scenă, într-un spectacol de teatru documentar la Teatrul Apropo din București. Specialiștii îl compară uneori cu cazul „Anca", dar îl consideră cea mai gravă eroare judiciară a epocii postdecembriste: o nedreptate produsă în plină democrație, plătită cu 12 ani de libertate.
(FAQ) Întrebări frecvente ale cititorilor despre cazul Țundrea
De ce este considerat cazul Țundrea cea mai mare eroare judiciară din România?
Cine a fost adevăratul criminal în cazul Țundrea?
Cum a fost descoperită nevinovăția lui Marcel Țundrea?
Ce despăgubiri a primit Marcel Țundrea pentru cei 12 ani de închisoare?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Cei mai negri ani ai lui Mihai Eminescu: de la cearta cu Regina Elisabeta la vagabondaj și la periplul prin spitalele de psihiatrie
ONU a votat adoptarea unei noi hărți a lumii care prezintă dimensiunile reale ale tuturor țărilor
Ce s-a întâmplat cu Mica Miller? „Moartea soției pastorului” aduce în prim-plan un deces controversat
Aproape toți embrionii de șarpe se răsucesc în același sens, iar intestinul ar putea explica de ce
