Descoperirea din regiunea Awashului Mijlociu nu este doar o simplă completare a registrului fosil, ci o dovadă crucială a complexității comportamentale. Apariția unei posibile practici de incinerare cu zeci de mii de ani mai devreme decât se credea indică faptul că primii oameni moderni dezvoltaseră deja abordări complexe și simbolice față de moarte, chiar înainte de marea migrație din Africa spre Eurasia.
Studiul s-a concentrat pe straturile Faro Daba din membrul inferior Halibee al Formațiunii Dawaitoli. Aceste depozite conțin fosile, unelte de piatră și urme de mediu dintr-o perioadă anterioară răspândirii grupurilor umane moderne în Eurasia. Echipele de teren care lucrează în regiune din 1981 au recuperat mii de artefacte și rămășițe animale, alături de material fosil provenind de la cel puțin trei indivizi Homo sapiens.
Care sunt dovezile incinerării la primii Homo sapiens?
Unele oase umane prezentau urme de ardere la temperaturi ridicate. Cercetătorii sugerează că aceste dovezi ar putea indica incinerarea. Dacă ipoteza se confirmă, practica ar împinge înapoi istoria cunoscută a incinerării umane cu zeci de mii de ani. Alte oase prezentau urme de mușcături de prădători, iar au apărut și semne de înmormântare rapidă. Rămășițele indică istorii postmortem diferite în rândul indivizilor găsiți la sit. Spre deosebire de oasele arse accidental în focuri de tabără sau incendii de vegetație, urmele lăsate de arderea la temperaturi constante și extrem de ridicate sugerează un efort intenționat, susținut pentru procesarea rămășițelor.
De ce este situl Faro Daba o raritate arheologică
Locația se remarcă deoarece o mare parte din materialul arheologic a rămas acolo unde oamenii antici l-au lăsat sau l-au scăpat. Multe situri africane din această perioadă provin din peșteri sau adăposturi în stâncă, cu depozite subțiri. Siturile în aer liber cu straturi intacte rămân rare. La Faro Daba, fosilele și uneltele au supraviețuit cu perturbări limitate din partea curgerii apei, eroziunii sau activității geologice.
Mii de artefacte din piatră din Epoca de Piatră Mijlocie au fost recuperate din sedimente. Cercetătorii au identificat dovezi ale unor vizite repetate de scurtă durată în zonă, mai degrabă decât ale unei așezări de lungă durată. Producția și aruncarea uneltelor au avut loc pe o luncă legată de vechiul râu Awash.
Un peisaj modelat de inundațiile sezoniere
Dovezile de mediu conturează imaginea unui peisaj împădurit, modelat de inundațiile sezoniere. Datele privind sedimentele, rămășițele animale și urmele de ardere plasează activitatea umană departe de albia principală a râului. Echipa de cercetare susține că disponibilitatea apei la nivel local a modelat viața de zi cu zi mai puternic decât tendințele climatice generale.
Peste 3.000 de fosile de animale au ajutat la reconstituirea ecosistemului înconjurător. Registrul faunistic include maimuțe, rozătoare și mamifere mari. Aceste rămășițe oferă o imagine detaliată a habitatelor folosite de primii Homo sapiens în Africa de Est.
Artefactele din obsidian și rutele comerciale antice
Unele artefacte de piatră provin din obsidian, o sticlă vulcanică originară din locații îndepărtate. Aceste materiale indică deplasări pe distanțe lungi prin peisaj. Grupurile umane timpurii din regiune par să fi călătorit pe distanțe mari și să se fi întors în mod repetat în locuri familiare.
Importanța descoperirilor din Riftul Afar
Epoca de Piatră Mijlocie marchează o fază majoră în istoria umană africană, legată de ascensiunea Homo sapiens. Dovezile provenite din contexte în aer liber rămân limitate, ceea ce conferă o importanță sporită descoperirilor din Riftul Afar. Prin combinarea geologiei, arheologiei, dovezilor fosile și datelor de mediu, studiul construiește o înregistrare detaliată a modului în care grupurile umane trăiau pe o câmpie inundată sezonier acum 100.000 de ani. Disponibilitatea apei, mobilitatea, fabricarea uneltelor și schimbarea habitatelor locale au jucat toate un rol în modelarea vieții de-a lungul vechiului râu Awash.
Dincolo de miile de unelte și fosile de animale recuperate, posibila identificare a unui ritual de incinerare în Falia Afar subliniază o realitate fascinantă: acum 100.000 de ani, viața de-a lungul râului Awash nu era ghidată doar de supraviețuire și adaptare la inundații, ci, foarte probabil, de primele sclipiri ale unei culturi funerare complexe.
Studiul a fost publicat în jurnalul științific PNAS.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
16 mumii și un câine, într-o singură cameră funerară folosită aproape 700 de ani
De ce interviul acordat de prințesa Diana pentru BBC în 1995 a șocat lumea
Soții Cohen au predat URSS-ului schema bombei atomice și au mai rămas liberi 10 ani. Cum au reușit?
23 august 1944, ziua haotică în care destinul României s-a decis într-o singură audiență: „Intru ca om paşnic şi sunt tratat ca un criminal?”
