Unele celule încetează să se mai dividă, dar nu mor. Pe măsură ce îmbătrânesc sau se deteriorează, intră într-o stare numită senescență și rămân în țesuturi, deși în mod normal sistemul imunitar le-ar elimina. Odată cu vârsta, aceste așa-numite „celule zombi” se tot adună. O echipă de cercetători a descoperit acum o proteină care ar putea explica de ce.

Proteina se numește PD-L2 și le-ar putea permite acestor celule dăunătoare să nu fie detectate de sistemul imunitar. Echipa coordonată de Universitatea de Științe ale Sănătății Cedars-Sinai, din Los Angeles, SUA, crede că PD-L2 le-ar ajuta să rămână în organism în loc să fie eliminate. Prin asta, proteina ar putea contribui la acumularea lor și la apariția problemelor de sănătate asociate îmbătrânirii.
Blocarea proteinei a fost testată în această fază pe șoareci de laborator. Pe baza rezultatelor, studiul, publicat în revista Cell Metabolism, propune PD-L2 ca țintă potențială pentru terapiile menite să elimine celulele dăunătoare asociate îmbătrânirii. Autorii consideră că proteina ar putea servi și drept marker sanguin, prin care aceste celule ar putea fi detectate și monitorizate.
„Rezultatele noastre sugerează că PD-L2 le-ar putea ajuta pe celulele îmbătrânite să rămână în organism atunci când, în mod normal, ar fi eliminate de sistemul imunitar”, a declarat dr. Selim Chaib, profesor asistent de cercetare în medicină la Cedars-Sinai, coautor al studiului.
Odată adunate, celulele senescente pot declanșa inflamația
În timp, celulele senescente se pot acumula și pot elibera substanțe care declanșează inflamația și perturbă activitatea normală a celulelor din jur.
Acumularea lor a fost asociată cu o serie de probleme de sănătate care devin mai frecvente odată cu vârsta. Dacă oamenii de știință ar înțelege de ce persistă aceste celule, mai ales când sistemul imunitar le-ar elimina în mod normal, ar putea găsi noi modalități de a le reduce efectele nocive. PD-L2 ar putea juca un rol important tocmai aici, ajutându-le să scape de eliminare.
La șoareci, blocarea PD-L2 a redus celulele îmbătrânite
Ca să afle ce rol are proteina, cercetătorii au făcut experimente pe șoareci de laborator la care PD-L2 a fost fie eliminată, fie blocată. Ambele abordări au redus acumularea celulelor senescente și au scăzut nivelul substanțelor inflamatorii pe care acestea le eliberează.
Beneficiile nu s-au limitat la nivelul celulelor. Șoarecii cu activitate redusă a PD-L2 procesau mai bine zahărul și aveau o forță de prindere mai mare. Rezultatul sugerează că intervenția asupra acestei proteine ar putea influența funcții fizice afectate de îmbătrânire.
Celulele umane îmbătrânite produc mai mult PD-L2
Echipa de cercetare a analizat apoi celule și țesuturi umane. Celulele umane senescente produceau mai mult PD-L2 decât celulele mai tinere, iar în anumite țesuturi umane nivelul proteinei creștea odată cu vârsta. Asta sugerează că mecanismul observat la șoareci ar putea fi relevant și pentru îmbătrânirea umană.
Până la pacienți, mai e nevoie de cercetări
Rezultatele lasă deschisă posibilitatea ca blocarea PD-L2 să ajute sistemul imunitar să recunoască și să elimine celulele senescente dăunătoare și, poate, să reducă o parte din problemele de sănătate asociate cu acumularea lor.
„Dacă reușim să găsim o modalitate de a bloca această proteină, am putea ajuta sistemul imunitar să scape de aceste celule și, potențial, am putea ameliora problemele de sănătate legate de îmbătrânire”, a declarat dr. James Kirkland, director al Centrului pentru Geroterapie Avansată și coautor al studiului.
Deși rezultatele sunt promițătoare, e nevoie de mai multe cercetări înainte ca abordarea să poată fi luată în calcul pentru tratarea pacienților. Studiile viitoare vor verifica dacă blocarea PD-L2 este sigură la oameni și dacă le poate aduce beneficii semnificative pentru sănătate. Rămâne de lămurit și cum anume contribuie proteina la apariția bolilor asociate îmbătrânirii, lucru pe care cercetătorii speră să-l clarifice.


