În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, asupra Sibiului au căzut trei bombe. Una a picat în curtea fabricii Elastica, urmașa primei fabrici de arcuri de pe teritoriul actual al României. Fabrica a trecut de război. Familia care o clădise pornind de la o fierărie avea să o piardă după război, fără niciun bombardament. Drumul fabricii poate fi urmărit pas cu pas datorită portalului Patrimoniu Sibiu, dedicat istoriei culturale a orașului, din care provin cele mai multe dintre detaliile de mai jos.
De la nicovală la trăsurile curții de la Viena
Iózsef (Josef, Iosif) Datky avea rădăcini în zona actualului județ Covasna, iar familia lui se mutase la Sibiu în 1845. Meseria de carosier o deprinsese și o rafinase muncind în ateliere cunoscute din Timișoara și Budapesta: de la 19 ani fusese muncitor, apoi ajutor de fabricant de căruțe.
La Sibiu a pornit în anul 1871 cu o fierărie. În 1886 a urmat Atelierul de caroserie J. Datky şi fiii, care avea să se mute ulterior pe strada Târgul Peștelui. Compa Sibiu, compania care se revendică din vechiul atelier, consideră același an prima atestare documentară a propriei istorii.
Meșterul încheiase ucenicia cu scrisori de recomandare foarte bine primite, iar recunoașterea a continuat după ce și-a deschis propria firmă. Atelierul a ajuns să furnizeze trăsuri curții de la Viena și a participat la expozițiile din Budapesta, în anul 1896, și din Paris, în 1898. Despre anul parizian, portalul de patrimoniu notează că Datky „prezenta la Paris planul, cu detalii de fabricaţie, al unui cupeu”.
Comenzile soseau din țară și de peste hotare. Când drumurile au început să fie împărțite între trăsuri și automobile, Datky a trecut și la construcția de caroserii pentru mașini.
10 vagoane de arcuri pe an, făcute de 20 de oameni
Atelierul de caroserie a adăugat curând arcurile în producție. Din această activitate a crescut apoi o întreprindere separată, prima fabrică de arcuri din România, înregistrată ca A. Datky & ing. Georgius Fisher. Arcurile ei echipau trăsuri, automobile, vagoane și locomobile, adică mașini cu abur montate pe roți, folosite ca sursă de forță.
Cifrele producției contrastau cu mărimea echipei: cu doar 20 de muncitori, fabrica livra în jur de 10 vagoane de arcuri pe an.
Arpad, fiul lui Iózsef, a deprins meseria în atelierul tatălui, apoi a plecat să se specializeze în străinătate, la fabrica de trăsuri IM Mayer din München. S-a întors la Sibiu în 1903, an în care a apărut și Fabrica de arcuri Josef Datky & Söhne.
Când pilele au întrecut arcurile
Arpad a preluat apoi conducerea firmei și i-a schimbat de mai multe ori numele, păstrând de fiecare dată cuvântul Elastic. În 1929 a cumpărat vechea fabrică Rieger, de pe strada Pulberăriei nr. 1, și și-a mutat acolo producția.
Din 1932, fabrica a început să producă pile și arcuri spirale, iar schimbarea s-a văzut repede în cifre. În 1933 lucrau acolo 70 de muncitori și 7 funcționari, față de cei 20 de oameni de la început, iar producția anuală însuma 40 de tone de arcuri, 60 de tone de pile și 30 de tone de articole de fierărie. Pilele, intrate de puțin timp în fabricație, ajunseseră deja pe primul loc ca tonaj.
În decembrie 1934, fabrica s-a mutat pe strada care poartă astăzi numele Dorobanților. Sub denumirea de Fabrica Elastica a cunoscut, potrivit portalului de patrimoniu, un succes foarte mare.
O bombă în curte, într-o țară bombardată
În primăvara și vara lui 1944, aviația aliată a lovit orașele României în zeci de raiduri. Zona Ploiești–Câmpina a fost atacată de 30 de ori, Bucureștiul de 20 de ori, iar bombardamentele au ucis peste 15.000 de oameni. În ziua de Paște a acelui an, când bombardierele americane au pornit spre Brașov, sirenele de alarmă au sunat și la Sibiu.
Pentru Sibiu, istoria fabricii consemnează trei bombe căzute asupra orașului în timpul războiului. Una dintre ele a nimerit chiar curtea Elasticii. Sursa menționată nu precizează nici data, nici pagubele, dar fabrica a continuat să funcționeze, iar schimbarea decisivă a venit după război, printr-o lege.
Legea care a schimbat proprietarul
Pe 11 iunie 1948, Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr. 119, prin care 1.050 de întreprinderi din toate ramurile industriei au trecut în proprietatea statului. Patronii care se opuneau riscau până la 10 ani de muncă silnică și confiscarea întregii averi. Măsura fusese pregătită din octombrie 1947, când autoritățile începuseră inventarierea firmelor particulare.
În același an, Elastica a fost naționalizată și a primit numele de Întreprinderea Elastică de Stat. Fabrica pe care două generații ale familiei Datky o crescuseră de la o fierărie la 70 de muncitori și 7 funcționari a încetat să le mai aparțină. În anul 1969, întreprinderea a fost comasată cu Uzina Automecanica Sibiu, fostul Arsenal al orașului, iar din unire a rezultat Uzina de Piese Auto Sibiu. În 1973, aceasta a primit numele de Întreprinderea de Piese Auto Sibiu.
Nici familia fondatorului nu a scăpat de represiunea noului regim. Josef Datky, fiul lui Arpad, purta numele bunicului său. În 1957 a fost arestat din motive politice și condamnat la închisoare, iar pedeapsa a executat-o în lagărul de la Târgu Jiu.
Arcurile care se fac și azi la Sibiu
Fabrica a ieșit din război cu o bombă în curte, iar din 1948 a rămas fără familia care o întemeiase și fără numele ei pe firmă. Producția a trecut însă prin toate reorganizările. Întreprinderea de Piese Auto Sibiu a devenit Compa Sibiu, companie care a marcat 140 de ani de la atestarea din 1886 și care fabrică în continuare arcuri, în orașul în care Iózsef Datky își deschisese fierăria.
Cronologia arată și ce a supraviețuit fiecărei schimbări. Numele Datky a dispărut de pe firmă în 1948, odată cu naționalizarea, dar cuvântul ales de Arpad în 1920 a rămas: statul l-a păstrat în denumirea Întreprinderea Elastică de Stat, iar el apărea încă în numele IMS Elastic la comasarea din 1969. Abia atunci fabrica pornită din fierăria lui Iózsef Datky a încetat să mai existe ca întreprindere de sine stătătoare.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
Magicienii care s-au infiltrat într-un „laborator de cercetări psihice” și i-au convins pe cercetători că au puteri paranormale
În 1960, un grup de oameni de știință a prezis că lumea se va sfârși pe 13 noiembrie 2026
Fostul mitropolit Bartolomeu Anania, fugar în 1944 și îndrăgostit de o călugăriță la Mănăstirea Bistrița
Genă de criminal: Romca Cozmici, „al doilea Râmaru”, era fiul comandantului lagărelor de la Canal
