Conform unui studiu publicat în revista Neurology, disecția arterei cervicale a devenit una dintre cauzele principale ale accidentului vascular cerebral la tineri. Deși decenii la rând a fost considerată o anomalie rară, medicii avertizează că ignorarea simptomelor timpurii are consecințe grave. Noul studiu sugerează că această clasificare a fost întotdeauna eronată și că domeniul medical abia acum începe să conștientizeze cât de frecvente sunt, de fapt, aceste leziuni. Importanţa recunoașterii acestei afecțiuni este critică: 1 din 4 accidente vasculare ischemice la pacienții tineri este declanșat de această ruptură, lovind exact în perioada cea mai productivă a vieții.

Ce este disecția arterei cervicale și cum provoacă un AVC?
Generații întregi de medici au învățat că disecția arterei cervicale era o raritate. Manualele estimează incidența acesteia la aproximativ 2,6 cazuri la 100.000 de persoane pe an, un număr suficient de mic pentru a o plasa mult mai jos în lista diagnosticelor diferențiale.
Medicii recunosc acum această cifră ca fiind un prag minim, nu o valoare reală. Multe rupturi se vindecă fără simptome, provoacă doar o durere de cap și nu ajung niciodată la tomografie, astfel încât statistica oficială omite întotdeauna jumătatea mai ușoară a spectrului.
Afecțiunea apare atunci când stratul interior al unei artere carotide sau vertebrale se rupe, iar sângele se infiltrează între straturile peretelui arterial. Această acumulare de sânge poate bloca vasul sau poate elibera un cheag către creier.
Care sunt simptomele de alarmă la adulții sub 50 de ani?
Miza crește brusc din cauza persoanelor pe care le afectează aceste rupturi. Până la 1 din 4 accidente vasculare cerebrale ischemice la adulții cu vârsta sub 50 de ani este cauzat de o disecție, ceea ce o face una dintre principalele cauze ale leziunilor cerebrale în perioada cea mai productivă a vieții.
Acești pacienți se încadrează rareori în profilul clasic al accidentului vascular cerebral. Adesea nu prezintă hipertensiune arterială, colesterol ridicat și vârstă înaintată – factori care ar determina un medic să suspecteze arterele obstruate –, astfel încât adevărata cauză rămâne nerecunoscută.

Cercetătorii de la Cleveland Clinic, SUA, observă că simptomele pot apărea cu până la o lună înainte de diagnostic, permițând leziunii să progreseze în continuare. Medicii consideră acum că o durere de cap bruscă pe o singură parte, durerea de gât, pleoapa căzută sau un sunet pulsatil într-o ureche sunt semne de avertizare urgente.
Cum scanerele au schimbat perspectiva
Schimbarea de perspectivă se datorează mai mult fizicii decât biologiei. Timp de ani de zile, angiografia invazivă cu cateter a reprezentat standardul de referință, dar aceasta cartografia doar canalul deschis al vasului și putea omite leziunea care se forma în interiorul peretelui.
O echipă care a publicat un articol în American Journal of Neuroradiology a documentat modul în care angiografia prin RMN și tomografie computerizată a schimbat calculul, permițând radiologilor să vadă chiar sângele intramural. RMN-ul de înaltă rezoluție al peretelui vascular detectează acum aceste rupturi cu o sensibilitate de peste 95%.
Pe măsură ce aceste aparate s-au răspândit în spitalele locale, medicii au început să efectueze mai întâi scanările și să pună întrebările abia după aceea. Rupturile care odinioară scăpau neobservate de echipamentele mai vechi au apărut brusc pe ecranele din toată țara.
Cuantificarea creșterii
O echipă condusă de neurologul vascular Shadi Yaghi de la Universitatea Brown și-a propus să măsoare această tendință cu date concrete. Cercetătorii au analizat 125.102 dosare spitalicești din perioada 2005–2019.
Echipa a constatat că spitalizările pentru aceste accidente vasculare cerebrale au crescut de aproape cinci ori, o creștere de 400% în decurs de 15 ani. Incidența a urcat de la 11 la 46 de cazuri la un milion de persoane, o creștere medie de aproximativ 10% în fiecare an.
Americanii de origine hispanică și afro-americani au înregistrat cele mai mari creșteri, aproape dublând creșterea înregistrată la pacienții albi. Autorii subliniază disparitățile atât în ceea ce privește expunerea la riscul de accident vascular cerebral, cât și accesul la îngrijiri vasculare precoce.
Deși datele studiului reflectă dinamica din Statele Unite, medicii neurologi din România avertizează că tendința este identică în unitățile noastre de primiri urgențe. În centrele universitare din țară, o proporție tot mai mare a pacienților români sub 50 de ani care suferă un accident vascular cerebral – fără a avea factori de risc clasici – sunt diagnosticați cu disecție de arteră cervicală. Cel mai des, medicii locali identifică drept declanșatori mișcările bruște la sălile de fitness, manipulările cervicale necorespunzătoare sau traumatismele minore de tip „whiplash” din banalele tamponări auto.
Cauze și factori de risc: ce declanșează ruptura arterială?
Tehnicile de imagistică îmbunătățite și o mai mare conștientizare explică o mare parte din această creștere, dar nu în totalitate. Yaghi avertizează că o parte din această creștere reflectă o creștere reală a afecțiunii, din motive pe care nimeni nu le-a identificat încă.
Unele indicii se regăsesc în țesutul conjunctiv al organismului. Persoanele cu afecțiuni precum sindromul Ehlers-Danlos se confruntă cu un risc mai ridicat, iar Asociația Americană a Inimii asociază, de asemenea, migrenele cu aură și hipertensiunea arterială cu aceste rupturi.
Leziunea apare adesea în urma unui accident de mașină, a unei coliziuni sportive sau a ridicării unei greutăți mari, însă chiar și o mișcare neîndemânatică pentru a ajunge la bancheta din spate poate declanșa o astfel de ruptură. Această fragilitate este tocmai motivul pentru care depistarea precoce contează atât de mult în prevenirea unui accident vascular cerebral invalidant.
O imagine mai clară în viitor
Reinterpretarea disecției arterei cervicale arată cum un instrument poate redesena harta unei boli. O afecțiune clasificată drept „rară” timp de decenii se numără acum printre principalele cauze ale accidentului vascular cerebral la adulții tineri, iar schimbarea a venit în mare parte din faptul că am învățat să observăm mai atent.
Cercetătorii testează în prezent anticoagulante orale directe și markeri ecografici care ar putea semnala o arteră fragilă înainte ca aceasta să cedeze. Studiile genetice investighează, de asemenea, biologia țesutului conjunctiv care face ca unele vase de sânge să fie predispuse la ruptură.
Deocamdată, mesajul practic este simplu. O durere de cap persistentă pe o singură parte sau o durere nouă de gât, chiar și după un traumatism minor, merită atenție medicală, mai ales atunci când un ochi are aspect diferit sau vorbirea este neclară.
Studiul complet a fost publicat în revista Neurology.


